1,462 matches
-
bine adaptate la condițiile naturale și la practicile de subzistență locale și În loc de reacția locală - mereu nouă - la schimbările demografice, climatice și economice, statul ar fi creat sate generice inconsistente, uniforme din toate punctele de vedere, de la structura politică și stratificarea socială, până la tehnicile agricole. Numărul de variabile În joc ar fi fost minimizat. Perfect lizibile și similare, aceste sate ar fi fost asemenea unor cărămizi ideale și interschimbabile dintr-un edificiu al planificării de stat. Dacă ele erau sau nu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
foarte constructivă În acest sens, vezi Arjun Appadurai, „Measurement Discourse in Rural Maharastra” În Appadurai et al., Agriculture, Language, and Knowledge in South Asia: Perspectives from History and Anthropology. Ibid., p. 14. Același criteriu opera și În cazul categoriilor de stratificare socială folosite de țăranii javanezi: kekurangans (cei-care-au-mai-puțin-decât-destul) și kecukupans (cei-care-au-destul). Vezi Clifford Geertz, Agricultural Involution, University of California Press, Berkeley, 1963. Uneori, un drept considerat cutumiar nu avea, de fapt, o istorie prea Îndelungată. Întotdeauna era În interesul cel puțin
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
autocritica pentru incapacitatea de a prevedea amploarea schimbărilor petrecute după 1989. Două modele de studii asupra elitelor dominau cercetările În Polonia (cf. Wasilewski, 1997, pp. 13-29), cel „paretian” și cel „weberian”. Primul e preponderent În sociologie, are ca principal reper stratificarea socială, modul de distribuție a resurselor și a puterii, modalitățile și filierele de recrutare, relațiile dintre grupuri. Cel de-al doilea domină În științele politice. Tradiția paretiană s-a impus În perioada socialistă, mai ales datorită secretului care Înconjura procesul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sociologiei În mai toate societățile de tip sovietic. Sociologia și-a adus propria contribuție la constituirea sociodiceelor noilor elite. În căutarea unui compromis Între definirea marxista a structurii sociale care, În societățile socialiste, trebuia să consacre dominația clasei muncitoare, si stratificarea socioprofesionala, analizată empiric, mai ales În studiile privind mobilitatea, În constituirea nomenclaturilor și În modul de desemnare a agenților claselor dominante, sociologia adoptase un soi de model pozitivist „lazarsfeldian”, propunându-și să raționalizeze discursul politic voluntarist, fără a aduce totuși
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
teorii mai generale (Huber și Spitze, 1988). În primul rând, un nou val al mișcării feministe a concentrat atenția asupra explicării variabilei „statutul femeii în familie”. Se puneau întrebările: Dacă diviziunea socială a muncii duce la o atât de mare stratificare (socială) de putere și prestigiu, atunci diviziunea muncii casnice are și ea efecte similare?; Care este legătura dintre formele de mariaj și familie și stratificarea pe sexe (genuri sociale)? Răspunsul la asemenea întrebări presupune apelul mai substanțial la cercetări istorice
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
familie”. Se puneau întrebările: Dacă diviziunea socială a muncii duce la o atât de mare stratificare (socială) de putere și prestigiu, atunci diviziunea muncii casnice are și ea efecte similare?; Care este legătura dintre formele de mariaj și familie și stratificarea pe sexe (genuri sociale)? Răspunsul la asemenea întrebări presupune apelul mai substanțial la cercetări istorice și cultural comparative. În al doilea rând, s-au impus în comunitatea științifică noi date și metode. Demografia istorică, sociologia istorică și istoria socială au
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
tehnologia de producere a mijloacelor de subzistență (subsistence technology) și modelele de familie. G. Lenski (1973) și J. Goody (1970) au arătat cu date concrete cum tehnologia de subzistență afectează organizarea socială în timp și spațiu (cultural). Comparațiile dintre muncă, stratificare și moștenire în societățile de culegători, vânători și agricultori sugerează explicații cauzale pentru diverse tipuri de mariaj și familie. Cercetările antropologice au arătat diferența dintre poliginia populistă și cea elitistă (vezi 3.3.3). Sociologia familiei se servește de datele
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
1989) realizează următoarea clasificare familială (de gospodării): „fără pensionari nonagricoli”, „cu pensionari nonagricoli”, „familii pur țărănești”, „familii mixte”, „familii nonțărănești”. Această tipologie socioeconomică s-a vădit fertilă în evidențierea unor aspecte esențiale ale spațiului de viață rural. În studiile de stratificare și mobilitate socială, stabilirea rubricilor de familii muncitorești, țărănești și de intelectuali este pertinentă. (De observat că în asemenea studii se consideră de obicei ocupația tatălui, și aceasta din trei motive principale: în foarte multe familii, apartenența socială și de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
al. (coord.), Gen, globalizare, democratizare, Editura Polirom, Iași. Vaughan, D. (1986), Uncoupling Turning Points in Intimate Relationships, University Press, New York. Vaughan, P. (1989), The Monogamy Mith, New Market Press, New York. Vereș, V. (2004), Analiza identității naționale în Transilvania din perspectiva stratificării sociale, teză de doctorat, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca. Vernon, Ph., Allport, G. (1931), „A test for personal values”, în Journal of Abnormal and Social Psychology, 3. Visher, E., Visher, J. (1991), How to Win as a Stepfamily, Bruner/Mazel, New York. Voinea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
care le întâlnește” (apud Mattelart, 2001, p. 105; Lohisse, 2002, p. 152). Pentru cercetătorii interacționiști, comportamentele sociale sunt negociate de partenerii actului de comunicare într-un proces de improvizație permanentă. Blumer accentuează că elemente cum sunt cultura, sistemul social sau stratificarea socială creează condițiile acțiunii fără a o determina. În perspectiva autorului, indivizii nu acționează în raport cu structura socială sau culturală, ci cu situațiile. Așadar, comunicarea este esențial creativă, în sensul că rezultatul ei este produsul unic și imprevizibil al actului însuși
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
10) puterea - caracterizează gradul în care grupul este important pentru membrii săi; 11) mărimea - definește numărul membrilor unui grup; 12) stabilitatea - arată măsura în care un grup persistă după o perioadă de timp având, în general, aceleași caracteristici structurale; 13) stratificarea - reprezintă nivelul la care un grup își ierarhizează membrii după statusuri; 14 ) coeziunea - definește măsura în care membrii unui grup funcționează ca o unitate. Importanța unui astfel de instrument este evidentă; astfel, încercați să vă gândiți pe rând la două
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de nivel ale spectacolului, ci mai ales din cauza unui orizont de așteptare diferit. Publicul Operetei este unul sentimental care se bucură naiv de acțiunea propriu-zisă și de tot ce i se oferă, în timp ce publicul de operă cere performanță. În această stratificare a publicului paralelismul lipsit de logică al celor doi " Lilieci" își găsește singura posibilă justificare.
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
prin interesul aproape exclusiv al lingviștilor sîrbi pentru problemele standardizării și pentru dialectologie. Un punct comun țărilor din vechiul bloc comunist îl constituie ponderea neglijabilă sau chiar absența totală a studiilor de sociolingvistică urbană după 1945; cauza principală fiind tabuizarea stratificării sociale în regimul totalitar. Ne sună foarte apropiat și constatarea că mișcările alternative ale anilor '80 au redescoperit o "expresie lingvistică autentică", opusă limbii de lemn. Din caracterizarea generală a argourilor sîrbe și croate, o diferență față de cele românești pare
Vecinătăți argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15002_a_16327]
-
femei care conturează secretul rudei lor dispărute: soțul, tatăl și stăpânul sunt trei ipostaze ale lui Zerlendi prin care se schițează funcția acestei masculinități religioase tradiționale. În legislația hindusă arhaică, femeia nu se poate elibera decât contribuind, prin achiziția și stratificarea faptelor bune, la „destinul” bărbatului, În special al soțului căruia Îi Împărtășește moartea (cum nu Înțelege prea bine Honigberger În memoriile sale...) tocmai pentru a-și adăuga, În ciclul transmigrărilor, fructul unei ultime și esențiale fapte pozitive. Astfel, rezumând cât
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Instalarea în sat a lui Manase Șteica, viitorul fierar al locurilor, este pentru autor un prilej de a face incursiuni în destinele comunității. În același timp, drumul pe care acesta îl parcurge devine un pretext pentru observarea mediilor și a stratificărilor sociale. Scris în manieră clasică, romanul are un narator obiectiv și o singură perspectivă narativă; relatarea se face la persoana a treia, iar acțiunea, inconsistentă, câștigă totuși în profunzime prin aura de mister ce învăluie unele personaje (tipuri umane bine
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
școlile sociologice din străinătate. După afirmațiile unor cunoscuți istorici ai sociologiei, doar în ultimele decenii conceptul de stat, de pildă, a pătruns în problematica diferențierii sociale și a claselor sociale; atât modelul funcționalist pluralist, cât și modelele de clasă ale stratificării operau pe terenul societății, statul fiind considerat fie o funcțiune a claselor, fie ceva separat sau „deasupra” societății, neputând fi ușor încorporat în modelul general (Parkin, 1978, p. 616); introducerea în instrumentarul analizei structurii de clasă a țărănimii a unor
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
modern, astfel încât dezvoltarea și subdezvoltarea par a fi fețele unuia și aceluiași proces: expansiunea sistemului capitalist modern. Acesta se naște și se mondializează, doar că mondializarea sistemului nu înseamnă și mondializarea dezvoltării. Din contră, expansiunea sistemului aduce după sine o stratificare a lumii în centre, semiperiferii și periferii, astfel că același proces care aduce dezvoltarea unora determină subdezvoltarea altora. Teoria a urmat o deplasare a accentului de pe preocuparea pentru cercetarea nașterii și expansiunii sistemului mondial modern pe cea dedicată analizei sociologice
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a urmat o deplasare a accentului de pe preocuparea pentru cercetarea nașterii și expansiunii sistemului mondial modern pe cea dedicată analizei sociologice a „semiperiferiilor”. În lumina teoriilor mondialiste, dominante în toată epoca modernă sunt nu procesele de dezvoltare, ci procesele de stratificare a lumii, însoțite de o subdezvoltare regională ca fenomen corelativ dezvoltării globale a sistemului însuși. Dezvoltarea sistemului nu înseamnă deci și dezvoltarea părților; din contră, aceasta antrenează o masivă subdezvoltare în ariile concentrice ale zonei nucleare numite și centrul sistemului
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
părților; din contră, aceasta antrenează o masivă subdezvoltare în ariile concentrice ale zonei nucleare numite și centrul sistemului. Dezvoltarea este maximă în centru, relativă în semiperiferie și devine subdezvoltare în periferia sistemului. Teoria sistemului mondial este deci o teorie a stratificării mondiale a societăților în „centre”, „semiperiferii” și „periferii”. Trăsătura distinctivă a noului sistem vizează unificarea unei „economii mondiale” cu o nouă „civilizație” („tehnologia capitalistă”). Această unificare reprezintă principala mutație capabilă să prevină transfigurarea noii „economii mondiale” (cea nord-europeană) în imperiu
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și sistemele categoriale prin care o putem analiza. Scara celor trei arii este deci o scară de exploatare mondială care ierarhizează state puternice și state mai slabe. Ea este totodată, o scară de diferențiere (diviziune) internațională a muncii și de stratificare a veniturilor. Semiperiferia, încearcă să exploateze economic statele mai slabe în aria lor. Semiperiferia este, de asemenea, și un fel de cadru de mobilitate socială prin care unele state periferice se pot mișca ascendent, atingând, eventual, chiar statutul centrului. Astfel
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
război mondial (1914-1918, 1939-1945), care a încheiat hegemonia britanică și a ridicat SUA la rolul de lider al statelor metropolitane. Ne aflăm, iată, în situația de a constata o deosebire notabilă între cele trei arii. Wallerstein apreciază că o asemenea stratificare a fost determinată nu de un ansamblu de cauze „monumentale”, ci un sistem de „mici diferențe”. Stratificarea mondială pune în discuție „un principiu general conform căruia, în cadrul unei interacțiuni sociale, micile diferențe inițiale sunt întărite, stabilizate și, cu timpul, devin
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
al statelor metropolitane. Ne aflăm, iată, în situația de a constata o deosebire notabilă între cele trei arii. Wallerstein apreciază că o asemenea stratificare a fost determinată nu de un ansamblu de cauze „monumentale”, ci un sistem de „mici diferențe”. Stratificarea mondială pune în discuție „un principiu general conform căruia, în cadrul unei interacțiuni sociale, micile diferențe inițiale sunt întărite, stabilizate și, cu timpul, devin tradiționale” (Wallerstein, 1990, p. 131). A.G. Frank subliniază acest lucru încă și mai răspicat: Dezvoltarea și subdezvoltarea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
capitalist mondial” (apud Wallrstein, 1990, p. 131). Expansiunea implică deci, în mod necesar, o dezvoltare inegală și curiozitatea acestui sistem este că însăși coeziunea lui presupune, se bazează, în ultimă instanță, pe acest fenomen de dezvoltare inegală, adică pe o stratificare a economiei mondiale în centre, semiperiferii și periferii; în interiorul ariei centrale pe o diferențiere între state, în cadrul statelor între regiuni, iar în cadrul regiunilor între oraș și zona rurală etc. Bibliografie So, A.Y., 1990, Social Change and Development, Sage Publications
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și, în bună măsură, societățile de sub regimurile comuniste de inspirație sovietică. De la Stalin la Gorbaciov, istoria elitei politice din URSS este una a relațiilor dintre clanuri. La mai toate nivelurile societăților din estul Europei, capitalul relațional determină, alături de cel uman, stratificarea socială (Eyal, Szelenyi, Townsley, 2001). Tranziția aduce cu sine convertirea capitalului social în capital economic, relațiile menținându-și însă rolul important și în postcomunism, adesea primând în fața regulilor formale. Este vorba însă despre relațiile din afara grupului de apartenență. Conform EVS
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unei clase sau al alteia. Dacă această ipoteză găsește susținere în Occident, cum poate fi explicată respingerea ei în cazul nostru, fără a apela la eventuale erori metodologice? O explicație simplă pentru rezultatul nostru este răsturnarea radicală a sistemului de stratificare socială din România operată de comuniști, care au făcut posibilă ascensiunea socială, în primul rând prin traiectorii administrative, a membrilor clasei muncitoare. Regimul comunist a constituit organizații și instituții prin care membrii claselor nevoiașe au putut urca în ierarhia socială
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]