1,419 matches
-
vecernie și eu tot cu tine îmi pierd timpul. Bine, te dau pe mâna jupânului, să vezi ce scărmăneală îți face! Părinte, am ucis patru oameni și vreau să-mi plâng păcatele. Noaptea trecută, luna, s-a ascuns după o streașină și nu a mai ieșit până nu m-am întors cu spatele. Vedeți, părinte, până și ei îi este frică de mine. Am săpat patru fântâni, una peste alta și nici o coajă de apă, otrava tulbură cerul, stelele put precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
creștea pădure. 52. Diminețile începeau la 4. Portarul avea canon să supravegheze centrala stăreției, să toace de utrenie, să aprindă candelele în biserică, să trezească obștea, să pună ceaiul pe plită. Iarna făcea cărări toată noaptea, vara alunga buha de sub streașină, primăvara moșea vacile, toamna ținea rânduiala la montă. Accesul la centrală era prin anticameră. Părintele dormea cu ușa încuiată, obloanele trase, pistolul sub pernă. Joia, când era consiliu, se trezea la 9, la 10 în celelalte zile ale săptămânii. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tremurau niște porumbei cenușii. De neuitat era și silueta cărămizie a unei cetăți pe o creastă de munte, Înconjurată de prăpăstii adînci și de luciul unor săbii sau cuțite pe fundul gropii. Îmi mai amintesc de o casă impunătoare din streșinile căreia curgeau flori mari, aurii și purpurii, iar doi bărbați cafenii, Înarmați cu niște pari groși care aveau cîte un bostan plin de țepi În vîrf, păzeau o ușă mare deschisă. Am mai văzut și un copil (aici culorile dispă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
albe și ele, îl făceau să semene cu un munte de zăpadă. O voce caldă, cum nu mai auzise niciodată copilul, răzbătea din muntele de zăpadă. Când a ajuns chiar lângă el, bătrânul s-a răsucit, și-a pus mâna streașină la ochi, să vadă mai bine... Copilul stătea nemișcat, cuprins de spaimă. Dar fie ce-o fi, își spuse. De asta am venit, să vorbesc! Poate că mă aude, poate că înțelege... Dar bătrânul i-a luat-o înainte: și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se pierdea undeva în zare. De când se pomenise singur, fără prietenul său, pe care-l înghițise parcă pământul, nu se mai întâlnise cu nimeni și tot rătăcise în neștire prin pustietatea luncii. Cu privirea el cerceta zarea, făcându-și mâna streașină la ochi, și uneori i se părea că se afla pe drumul cel bun, iar alteori, că se rătăcise de-a binelea. Până la Argeșul cel cu ape mari și învolburate și până la casa lui deadul Vasile de la Gostinari mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Însă, spre deosebire de parastasul Cristianei, când încă mai avea pământul și o brumă de venit de pe urma lui, parastasul Elvirei se desfășură în condiții mult mai modeste, mai bine zis de sărăcie cu lustru. Vântul înghețat scutura pomii din curtea casei și streșinile plângeau amarnic, în timp ce popa Niță Niculescu oficia cu un glas răgușit și cam în grabă slujba de pomenire, în fața unei adunări restrânse, care nu însuma decât vreo douăzeci și ceva de persoane. Spre seară, când masa de parastas se sfârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se uită la tânără cu insistență, poate cu prea multă insistență. Frumosul chip machiat a căpătat aspectul unei păpuși de ceară cu trăsături prea pronunțate. Buzele și pomeții sunt de un roșu strident. Pleoapele au căzut peste lumina ochilor. De sub streașina genelor rimelate încep să se prelingă două lacrimi. Dâre negre sapă crevase adânci în pomeții mult prea roșii. Fotoliul iese din încăpere în aceeași plutire ușoară cum intrase. Încăperea este cuprinsă de o liniște totală. După scurt timp, pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ținuți la locurile lor. Nara stângă, mereu mai sensibilă ca dreapta, este jenată de o gâdilătură. Cu coada ochiului drept înregistrează defilarea negrăbită a unor picături care cad din înălțimi spre ființa ei de parcă ar fi o scurgere lentă din streașina cerului. Nu îndrăznește să încerce să își miște membrele, de altfel intuiește că brațul drept este în legătură cu traiectoria picăturilor care alunecă din cer. Îi trece prin minte imaginea tinerei care a plecat din salonul de spital în fotoliul cu rotile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la capitolul deziluzii majore. Casa părintească, atât de mult visată în jumătate de secol de pribegie, a regăsit-o doar într-o stăruitoare amintire, cu acoperișul în patru ape, cu prispa de pământ la temelie și cuiburi de rândunele sub streașina joasă. Lipsea și grădina, și livada, și fântâna, și Iazul Morii. Și casa bunicilor Manole și Manoloaia lipsea de la locul zbenguielilor cu ceata de verișori din frageda copilărie. Nici crucea de stejar a bunicului din cimitirul de Peste Apă nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să se afunde veseli ca pe o plapumă, lăsându-și forma corpului ca într-un mulaj. Când vântul o spulberă, pânzele rafalelor dansează după ritmul impus. Din măreția unui tablou de iarnă nu pot lipsi țurțurii de diamant ce împodobesc streșinile caselor, amenințători ca sabia lui Damocles. Peste toate acestea tronează cerul de un albastru pronunțat în zilele senine sau împodobit de stele ce „par înghețate” în nopțile geroase. Acest anotimp își sporește frumusețile și prin sărbătorile de iarnă. În Germania
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
care locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până să-mi vin bine în fire, m-a udat până la piele numaidecât, nelăsându-mi răgaz măcar un dram să răsuflu. Năpustindu-mă la adăpost sub o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină, ce aparținea unui apartament de la un parter sărăcăcios, cu pereții crăpați și cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lucra după rânduială. La iazul Șlincu se derula concert după concert; încetau broaștele de pe iaz, începeau brotacii din puii de curcudel, mlădițele de răchită sau rogozul din iazul de alături. Încetau vrăbiile din copaci, începeau rândunelele din cuiburi aciuate sub streșinile caselor gospodarilor din sat. Numai peștii și libelulele din iazurile de pe vale, se războiau din cauza capturilor de pureci. Și uite așa, nu-i nevoie de o pală mare, că focul poate lua proporții și dintr-o scânteie. -Libelulo, nu crezi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
neștiind, bietul de mine, că tocmai făcusem cunoștință cu cea mai dulce, mai primejdioasă și mai mortală vrăjmașă a mea. Ambuscada În martie, noaptea se lasă devreme. Mai dăinuia o spuză de lumină sus pe cer; dar străzile strâmte, sub streșinile Întunecate ale acoperișurilor, erau negre ca gura lupului. Căpitanul Alatriste și colegul lui aleseseră un drumeag Îngust, Întunecos și pustiu, pe unde cei doi englezi urmau să treacă obligatoriu ca să ajungă la Casa cu Șapte Hornuri. Un mesager le transmisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
neapărat, botul, că nu de cobe au ei nevoie în târg! După inundație se lăsase uscăciune mare; ploile din martie secaseră, parcă, ultimul nor. Localnicii, mulți încă țărani, cu vite și semănături, își frângeau gâtul tot scrutând înaltul. Cu palma streașină la ochi, urmăreau zarea; preoții se rugau; toată lumea se ruga. Uneori, spre amiază, se iveau nori grei; aproape se lăsa întunericul; fulgera: s-ar fi zis că va ploua potop. Dar vântul fierbinte risipea negura imediat, ca pe fum... Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
spectacol amânat, viața, o bestială generalizare, " Să nu fii slugă nimănui de dimineață", așa îți spune Domnul în scrisoare, "înlocuit să fii, așa e bine, nebun să fii și comic, nu solemn, viața ta obligatorie revine ca porumbelul pe o streașină de lemn. O matematică plângând în hohot, " Există, oare, ceea ce scriu, exist?", roboții se cunosc doar după zgomot, cel trist îl recunoaște pe cel trist. " Poți să schiezi o fericire fără margini? Un Leviathan? Un Berhemoth? Un tanc?" Ce mai
Poezie by Ion SÂNTION () [Corola-journal/Journalistic/8061_a_9386]
-
despre feminitatea actuală, despre modul în care se manifestă ea? R: Feminitatea actuală este dinamică, nonșalantă, incandescentă, explozivă, chimică, microchirurgicală și, mai ales, nu provoacă inhibiții. Multe perechi de buze contemporane, din care atîrnă colagenul mai fastuos decît țurțurii pe la streșinile caselor boreale, au, în exclusivitate, un rol pasiv, chiar dacă fac play-back, și unul cu totul ornamental în exercițiul indispensabil al comunicării prin articularea unei propoziții întregi, după cum agitația neuronilor și țăcănitul ritmic al sinapselor sînt perfect suplinite de către foșnetul mătăsos
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
cearșafuri însîngerate / veștile. Se va deschide-închide pămîntul / ca un rest de memorie, și ca o pivniță / încăpătoare unde-l ascundem pe lepădat / între mușcate purpurii cu traista seminței / la șold. Și ninge din luna de sub pămînt, / ninge cu firimituri din streașina ei / depărtată. O nuntă va trece pe vînt cu miros / de abator sub norii ca niște dezastre" (ibidem). Un haos de voci ce neagă cu înverșunare unghiul de sprijin, un rug ce topește o carte de plumb, o lume ce
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
zăpezii. (15) Acoperișurile din lemn de tip terasă cu pantă mică nu vor fi închise pe contur cu atice, pentru evitarea obturării ventilării stratului termoizolant. În cazul acoperișurilor cu pantă mare, se va acorda o atenție deosebită realizării admisiei la streașină și refulării la coamă a stratului de aer ventilat cu rol de uscare a termoizolației. (16) În cazul soluțiilor de pereți ventilați, se va dimensiona stratul de aer respectând prescripțiile normative C107 și SR EN ISO 6946. ... 6.4. Protecția la
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 13 februarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/265184]
-
portocaliu/ nicolae/ adică soarele s-a apropiat tare și ne sărută apăsat/ lumânările se aprind singure/ copii de care n-a știut nimeni/ înșurubează pe degetele proaspeților părinți/ verighete nounouț e// e cod portocaliu/ și când privesc înainte cu mâna streașină la ochi/ văd cât de greu ne vom strânge/ tot mai greu/ niciodată n-o să fim toți.” (pp. 29-30) Urmele acestei atitudini sunt vizibile în fiecare amănunt. Până și în cele minuscule despre care, convențional, se spune c-ar ține
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
mersul lui Pointsman mereu distincte de ale celorlalți. Cum o să sune acuma, cu vasul ăla de toaletă? Roger și Jessica îl lasă pe doctor la o intrare laterală, în care acesta se pierde, rămînînd în urmă doar ploaia picurînd de pe streșini și serifurile unei legende ilizibile pe prag. O iau înspre sud. Luminile bordului lucesc blînd. Fascicule luminoase antiaeriene mătură cerul ploios. Mașina zveltă tremură pe șosea. Jessica se ghemuiește, alunecînd în somn, scaunul de piele pîrîie. Ștergătoarele mătură ritmic urzeala
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
-vă la sensurile ascunse de ea: "mă răsfățam în mansardă/ ca un poem de rainer maria rilke/ și repetam puțin derutat poemul/ mă irita curgerea în mine/ răscolea țipătul porumbeilor/ mă loveau în genunchi copitele pegasului/ văzând cât de știrbă streașina/ asmute poemul prin simpla/ atingere a lunii." Sau această păgână cântare a cântărilor, dureroasă ca un țipăt ce vine din profunzimile disperării și pierderii: "nici șoapta nu-i străină de mormânt/ precum nici ochii nu-s străini de lumină/ vulgară
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
a încercat de mai multe ori, dar în general broaștele fuseseră fie schimbate, fie ușile forțate, încît cheia ei n-a fost bună de nimic. Cam pe la prînz s-a apropiat de o vilă cu un arătos acoperiș verde, cu streașini din țiglă numită "boabe de piper" și cu jgheaburi bine meșterite, prevăzute cu niște balauri de tablă la colțurile clădirii. Deși numele din tablă de la intrare fusese îndepărtat, imediat a avut impresia că acea cheie se va potrivi broaștei pe
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
Ghilezan, în articolul „Gargui, o imposibilă poveste de dragoste”, descrie succesul scriitorului canadian Andrew Davidson cu românul al carui titlu e chiar Gargui. Pe cît de original în alegerea unui cuvînt de uz arhitectural (garguiul este un burlan sau o streașina care, prinsă în structura domurilor gotice, are de obicei aspectul unui animal mitologic sau al unui personaj feminin, forma lui îmbinînd scopul practic cu rolul decorativ), marele merit al canadianului nu stă în scrierea unui român despre care specialiștii urmează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6556_a_7881]
-
o tîrfă, bănuia matelotul Houston, și un marinar. Houston se lăsă pe vine în nisip, la umbră, și ascultă pînă cînd nui mai auzi chicotind, pînă cînd cei doi încetară cu gîfîielile și o șopîrlă se apucă să șuiere la streașina cabanei - un tril scurt, introductiv, apoi o serie de gîgîieli aspre, întrerupte - ghi-co; ghi-co; ghi-co... După un timp, bărbatul ieși afară - era tuns soldățește, cam la patruzeci de ani, cu un prosop alb legat sub pîntece și o țigară strînsă
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
că urmează mai degrabă o modă; cînd atmosfera simbolistă îl captează însă, pare a redeveni el însuși. Brusc, atmosfera fin-de-siècle se instalează spontan. („Te simți mai singur astă sară/ Mai mohorîtă-i azi odaia.../ Auzi cum șiruie afară,/ De-a lungul streșinilor, ploaia!" - Singur); cadrul rustic dispare, poetul devine un autentic citadin. Călătoria cu trenul prin Europa, viziunile uneori halucinante ale marilor metropole ori ale orașelor pitorești (Din Paris, Clopotele din Nurenberg), magia vitezei, regretul după ceea ce călătorul lasă în urmă - toate
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]