454 matches
-
de literatură. De la pupitrul lui de dispecer, prozatorul reușește să controleze ferm rețeaua de circuite complicate prin care parvin informațiile în cartea sa, împiedicând-o să devină ilizibilă. O ironie bine temperată asigură întregului timbrul tonal potrivit, ferindu-l de stridențe. Stagiul „la ușa domnului Caragiale” se trădează și aici, ca și în proza scurtă, prin profunzimea inciziei în cele mai eteroclite medii sociale. Ca toți optzeciștii de altfel, L. se aventurează pe teren bine înzestrat tehnic, cu un reportofon și
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
imaginile prind contur puternic și viața personajelor pare accelerată. S. are prea multe de spus, pare să nu aibă timp de analiză psihologică ori pentru descrierea poetic-fastuoasă a oamenilor și a lucrurilor. Această „accelerare” narativă își are riscurile ei, dar stridențele și accentele prea dure sunt asimilate de o viziune generoasă asupra omului, în care și miraculosul își păstrează un loc al său, în pofida răului care îl asaltează, ca într-o cursă delirantă. De aici, poate, și dramatismul acestei proze. SCRIERI
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
privință, el emite comparații, metafore, personificări cu fecunditatea - și monotonia - pământului care naște neîncetat flori, plante, buruieni. Nu numai în versuri. Orice ar scrie, limbajul este înflorit. Toată arta sa e o artă a corelării de reprezentări eterogene incomparabile. Uneori stridența aliajelor surprinde chiar și cea mai generoasă receptivitate. Mihail Sebastian denunța „artificializările” din Plante și animale ca „ridicol de neromânești”, „profund dizgrațioase și antiartistice”, exemplele date (luna - „mașină de călcat rufe”, inima - „amazoană pe șaua pieptului”) nefiind cele mai șocante
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
pură a evenimentelor și comentariul digresiv făcut de personaje. Tandemul de intelectuali ai cărții, Avram și medicul german Sedler, se angajează în colocvii memorabile, care scot narațiunea din tiparele prozei ardelenești rurale, dându-i o notă modernă, lipsită de orice stridență. Și aici este evidentă preocuparea pentru tehnicile cinematografice, romanul reținând atenția și prin maniera neostentativă cu care V. introduce între lectori și lumea sa fictivă o distanță convenabilă. Aceeași distanță cathartică, întreținută în proza comilitonilor de ecranul opacizat al compoziției
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
stadiul perspectivelor și metodelor critice, justificate și cântărite, la vedere, înainte de a fi puse la lucru. Valoarea demonstrativă a studiului ține și de modul neostentativ de adaptare a unei metodologii moderne. De altfel, ansamblul exegezei e lipsit de denivelări sau stridențe și - lucru remarcabil la proporțiile lucrării - perfect echilibrat. Este una dintre marile izbânzi critice de după 1945. În viața literară și publică P. este cunoscută ca o editoare cu o activitate epatantă, nu numai ca suprafață, ci și ca eficiență și
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
idealul coincidenței dintre viața și opera artistului). Tot în căutarea modelelor tradiției, monografia Lancea frântă (1995) se ocupă de lirica lui Radu Gyr. Există o demnitate, niciodată trădată, a expresiei poetice la Adrian Popescu, ce presupune eliminarea trivialităților și a stridențelor, metamorfoza miraculoasă a tot ceea ce rănește ochiul și sensibilitatea în caste imagini rezultate din filtrarea stilistică, dar, în ultimă instanță, și o manifestare a unei etici a scrisului artistic ce conotează, ca pe un adevărat crez superior, în ordine morală
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
și la inserția cotidianului este evident, cu toate că nu e vorba de romane autobiografice, nici de jurnale deghizate în roman. Prozatorul știe să construiască, să generalizeze, asigurând totodată demersului său prezența palpitului „vieții trăite”. Există, desigur, accente convenționale, există și multe stridențe, consecutive pactizării cu procedee ale prozei „populare”, dar ele rămân, în parte, neglijabile. Prins abordează o temă gravă: confruntarea unui om aflat în plină tinerețe cu somația morții apropiate, final anunțat, inexorabil. Cu toate acestea, romanul nu e sufocat de
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
schemele psihologiei de clasă, rezolva „corect” raportul dintre libertate și necesitate, exact cum preconiza metoda realist-socialistă. Și acest lucru e mai evident în cel de-al doilea roman - cel politic și social - pe care-l cuprinde cartea. Cu toate aceste stridențe tributare epocii, materialul de viață e atât de pregnant, intuițiile psihologice atât de numeroase, galeria fizionomiilor atât de bogată, încât senzația de minciună și fals istoric se estompează, iar scrierea devine veridică, adică eficace și în plan propagandistic. EUGEN NEGRICI
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
culoarea albă desemnând până și atitudinea rebelă și nonconformistă: „Casa avea de mult două intrări/ fiecare începea cu una/ până să le înveți pe amândouă/ venea teama apoi inocența/ respectuoșii mă împingeau în pădure/ preferam să albesc” (Oamenii dum-dum). Fără stridențe și ostentație, versurile emană o amenințare insinuantă și o neliniște apocaliptică: „aerul e plin de cuțite/ apa e plină de săgeți otrăvite/ focul se amestecă cu garda care-l păzește/ pământul se învârtește în jurul soarelui metec/ memoria ruinează Bursa” (Soarele
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
sub chipul unui mare poet romantic și damnat) al unor ample poeme eminesciene din tinerețe. Pe lângă puținele poezii de autentică vibrație, după 1848 va fi doar autorul a numeroase versuri ocazionale, în care retorismul greoi și confuz, stângăcia expresiei sau stridența unor neologisme nu mai sunt compensate de patosul din poeziile care l-au făcut cunoscut. Articolele lui M., mai ales cele din „Telegraful român”, dezvăluie o bună cunoaștere a istoriei românilor și a stărilor sociale din Transilvania (a și tradus
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
fiorul poetic din Visul unei nopți de iarnă. Pe lângă configurarea unor personaje cu valoare de simbol (Spirache, Chiriachița, Doruleț) și stăpânirea desăvârșită a acțiunii dramatice, M. rămâne în dramaturgia românească ca un maestru al comicului de limbaj (sunt exploatate savuros stridența neologismelor, deformarea cuvintelor, retorismul delirant ș.a.) și al comicului de situație (antologice sunt în Titanic Vals scena pălăriei, surpriza apariției moștenirii sau schimbarea testamentului), pe care le mânuiește ca un virtuoz și nu rareori cu strălucire. SCRIERI: Vitrinele toamnei, Câmpulung
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
ca și absenței unei autoironii rezonabile, i se datorează într-o măsură prețiozitatea stilistică, accentele de superbie juvenilă, verbozitatea filosofică, inseminarea cu sens cvasitranscendent a unor episoade comune, mobilizarea subiectului narator sub mistica unui „destin”, a unei „viziuni”. Astfel de stridențe își găsesc în planul cărții, în special în ce privește termenii din urmă, o legitimare cel puțin surprinzătoare. E vorba, bunăoară, de revelația pascaliană pe care P. ar fi avut-o la data de 13 ianuarie 1984: „Deodată m-am împotmolit, de parcă
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
violență, altfel ar fi trebuit de mult să trec la execuțiile de tip Neceaev. Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal jignit de prostia bășcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența de țoapă a acestei populații ignare”; „În condițiile votului universal și egal dictează cei cu urina puternică. România ar fi putut fi salvată de rrromâni prin votul cenzitar. Dar România va fi distrusă de rrromâni, care nu pot alcătui un
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
XX-lea. Studiul Tudor Arghezi, poetul (1961) își propune să identifice și să urmărească „axa dramei argheziene”, creionată, în opinia criticului, de opoziția dintre „tendințele faustice” ale temperamentului scriitorului și „forțele negative ale misticismului” său. E o analiză în care stridența accentelor proletcultiste - de la elogiul „muncii oamenilor simpli” (Cuvinte potrivite) la „demascarea persecutorilor” (1907) - se estompează uneori, perspectiva devenind mai suplă, stilul ferm, limpede, așa cum se întâmplă în paginile despre Flori de mucigai sau despre lirica erotică argheziană. Culegerea Studii literare
PETROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
O evoluție evidentă marchează Amor încuiat (1933), care anunță performanța epică din Calea Văcărești. În Amor încuiat, atmosfera cartierului evreiesc este surprinsă mult mai sugestiv, într-o acțiune mai densă și mai bine echilibrată, transpusă într-o narațiune expurgată de stridențe și artificiozități stilistice. Personajul central, Fuhn, este și el, într-un anume sens, condamnat să nu își poată împlini idealul erotic. Prin Calea Văcărești P. se încadrează într-o arie tematică specifică prozei românești, și anume realitatea insolită a mahalalei
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
optând pentru o asemenea analiză se favorizează declarațiile de intenții, programele de construcție a cunoașterii sociologice, adesea rămase neonorate, defavorizându-se practica sociologică propriu-zisă. Asimilarea „marilor teorii” în practica sociologică efectivă nu a fost mecanică, ci activă: au fost corectate stridențele șiunilateralitățile, pretențiile exagerate au fost ignorate; ele însele au fost supuse unui progres mai organic de integrare reciprocă, diminuându-se astfel distinctivitatea lor. Analizele de tip structural și funcțional, de exemplu, care pot fi găsite în practica actuală sunt semnificativ
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
simplifică, nu își mai trădează elaborarea, artificiul, iar ironia devine mai subtilă, ocolind opozițiile șocant-teribiliste, gesticulația fiind înlocuită de hieratism, de o simplitate aproape solemnă. În „clopotele verzi” - barbiene - ale mării bate o pendulă de aur, purificând poemele de orice stridențe. Sub aspectul cântecului naiv, doi îndrăgostiți sunt „invitați la ceaiul dat de flori”, iar ele, într-o metamorfozare antropomorfă nepretențioasă, „se vor șterge grațios la gură de fărâmituri de soare”. Timpul își pierde din dramatism, senzualitatea e sublimată în „mici
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
puțin explicit. Prozele din Efectul de ecou controlat, spre exemplu, cuprind la vedere indicații de manipulare a magnetofonului - replay, play-back și așa mai departe, dar și indicații de regie, privind unghiul din care este privită și „filmată” o scenă. Treptat, stridențele începutului sunt mult temperate, indicația „transmisie directă” primind mai degrabă rolul de trimitere intertextuală către ansamblul prozei. Altundeva o povestire, Crizantemele din tundră, se subintitulează polemic „transmisie indirectă” și este o proză aproape cuminte, epurată de orice fel de stridențe
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
stridențele începutului sunt mult temperate, indicația „transmisie directă” primind mai degrabă rolul de trimitere intertextuală către ansamblul prozei. Altundeva o povestire, Crizantemele din tundră, se subintitulează polemic „transmisie indirectă” și este o proză aproape cuminte, epurată de orice fel de stridențe și perfect echilibrată ca tonalitate, timbru, dozaj sonor etc. Este, probabil, despărțirea lui N. de polemismul emfatic al primelor cărți, indicând tranziția spre etapa fabulatorie, pe deplin ilustrată de prozele cu aspect de SF și mai ales de compunerea la
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
și plenitudine, s-a furișat în trup ca o înstrăinare și, sub cangrena luminii, poemul devine un „stacojiu lamento”. Ultimele volume stăruie în contratimp tot mai marcat (și discrete aluzii polemice) față de poeticile momentului, plonjând în vertijul extrem al confesiunii. Stridența luminii e pusă în surdină de pendularea spre elementul advers, apa. Elegia agoniei în „viclenia unui timp fără timp”, „cu rășina sângelui neagră”, chipul brăzdat de „năvodul” urmelor și corpul alterat din care membrele se rup, va reantrena în Terase
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
sociologiei - 1974-1989 În 1973 se produce o reorientare ideologică bruscă a conducerii de partid. În acest an Ceaușescu lansează ceea ce s-a numit „revoluția culturală”. Dincolo de formulările șocante, În substanța sa, revoluția culturală era inevitabilă. În forme mai lipsite de stridențe, ea s-a petrecut În toate țările comuniste. Liberalizarea lansată inițial se Înscrisese, inevitabil, pe drumul unei reforme profunde a sistemului - eventual, al schimbării sale. „Comunismul cu față umană” din Cehoslovacia a fost vârful procesului de reformă, fiind Înăbușit cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
minți monologul lui Nero. Despărțirea de viață coincide cu reîntâlnirea, de o clipită, cu sine. „Pretextul biblic” Lui et l’Autre (1992; versiunea în limba română în același an) etalează, cu subțirimi de gând, dar și cu, pe alocuri, mici stridențe, o manieră postmodernistă. Cuprins de oboseală și, parcă, încercat de teamă, Iisus e pe punctul de a renunța să-și ducă la capăt misiunea despre care stă scris în „scenariu”. Trădarea lui Iuda, văzut ca un alter ego fără aureolă
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
cu Bucuriile mele (1967), Gorun adânc (1972), Spadă și corolă (1977). Poezia lui se caracterizează prin tonul reflexiv, prin viziunea echilibrată de tip clasic și prin expresia clară, simplă. Linia melodică și curgerea gravă a rostirii nu sunt tulburate de stridențe, inflexiunile elegiace se mențin cu discrete nuanțări în mai toate versurile, nutrite de nostalgia ținutului natal. După 1960 poetul atrage atenția mai cu seamă ca un bun tehnician al versului. În 1987 publică un volum memorialistic, Aproape de ei, unde evocă
PASCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288706_a_290035]
-
S-a mai opinat, pe de altă parte, că M. ar fi un „poet de limbaj”, cu discursul poetic extrem de elaborat, înclinat către exacerbarea artificiului, dar nu pentru obținerea unor efecte zgomotoase, prin afișarea unei retorici a emfazei sau a stridenței, ci dimpotrivă, prin administrarea atent supravegheată a unui minimalism al mijloacelor, prin destructurări ale sintaxei, prin recursul la pauze, suspendări, întreruperi, omisiuni generatoare de stranietate. În legătură cu retorica specifică poetului, este memorabilă formula utilizată de Eugen Negrici: „o stilistică a eschivei
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
indiferență sau chiar apostazie, când tot ceea ce este esențial devine - printr-un consens ideologic tacit - un apanaj al purei și perfect absentei interiorități. Într-o țară aflată mereu la răscruce de drumuri, Teodor Baconsky s-a pronunțat deschis, deși fără stridențe, asupra problemelor care ating omul fidel Evangheliei și loial cetății. Cunoscut ca un tenace calofil și versat arbitru al epitetelor, dl Baconsky se lasă prins adesea în mrejele formulei sintetice și adâncimile interogațiilor polare. Marcat de stilul literar francez - care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]