460 matches
-
ca o tentă de picanterie groasă să nu le sară din pagină, ca sub imperiul unei pofte de trivialitate fățișă. Cauza stă cu precădere în umorile fierbinți ce le frămîntă rasa, cu neastâmpărul acela meridional a cărui expresie atinge pragul stridenței teatrale. Cînd nu vorbesc cu mîinile, italienii vorbesc cu fermenții unei perorații suculente, al cărei zgomot dăunează conținutului propriu-zis. Și cum scrisul are neajunsul de a nu le îngădui gesticulații directe, consolarea le vine din îndesirea piruetelor stilistice. Urmarea e
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
e deficitar. Ea are serioase probleme și cu controlul lingvistic al textului, cu sesizarea și utilizarea diferitelor registre ale limbii. Aceasta se observă în poeziile sale "de atmosferă", în care apar, din loc în loc, termeni dintr-un alt decor verbal. Stridențele sunt imediat perceptibile: Abia gust vinul. Nu iau din bucate,/ De parc-aș bănui c-ai pus otravă./ Vorbim de moarte. Cu intimitate." (Zburător); De la-nceputul lumii-ascunde/ O taină-n veci ținută,/ În care nimeni nu pătrunde./ Precum o surdo-mută
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
demers desfășurat în decorurile cu parfum oriental, sugerând întinse mozaicuri, în culori pastelate, concepute de Adriana Urmuzescu. Prin contrast, costumele aceleiași scenografe erau stridente și mai puțin inspirate ca linie. Dar, într-un anume sens, întregul spectacol suferă de niște stridențe, care l-au însoțit chiar din momentul primei sale creații. De atunci însă și până astăzi, el continuă să încânte categorii largi de public, prin dinamism și culoare - la propriu și la figurat.
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
Șlapac - redactor-șef și Liviu Pitulea - tehnoredactare computerizată (superbă). Prin ce se distinge ea? Prin faptul că e animată de un spirit tînăr postmodern, de un remarcabil bun gust și cu o sită axiologică fină. Fără aroganță, teribilism, snobism sau stridențe contestatare, Amphion "are clasă", pledează nu împotriva altora, ci doar pentru valorile în care crede și pe care le supune unor analize serioase, academice dar deloc aride, reușind asta fiindcă își alege colaboratori pe cît de cultivați pe atît de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
Vii și morți), a lui Radu Afrim (îngerul electric) și Alexandru Berceanu (Uzina de plăceri S.A.) au o certă adresă polemică, o vibrație stenică a nemulțumirii care nu poate să nu impresioneze, dincolo de eventualele stângăcii, de vocabularul de gang, de stridențele unor accente. Contactul cu dramaturgia lumii, recuperând ceea ce a fost ocolit în anii comunismului simultan cu piesele scrise recent, poate crea o stare de ușoară confuzie amatorilor de clasificări, dar e benefică pentru publicul care își poate verifica disponibilitatea de
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
sunt câștigătoare, ceea ce reprezintă o performanță. Decalajul dramatic dintre scrierea și apariția în bune condiții a Istoriei are și acest pozitiv efect secundar: după un timp, tabloul generației limpezindu-se, verdictele inițiale ale criticului se văd confirmate. Cu doar câteva stridențe, datorate excesului în direcție prozaică ("riscul de a-și suspenda conceptul de sub picioare", "să vedem până unde-și poate întinde plapuma această idee"), stilul criticului este remarcabil, ca expresivitate și rigoare deopotrivă. Radu G. }eposu excelează în definiția concentrată, cu
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
care-l numim acasă. Satul de după război, cu speranțele și micile lui emancipări. Un sat veridic pentru un cititor care se întîlnește cu el prima dată, avînd însă, pentru urechea acordată a celor trecuți prin marile lui ode interbelice, oarecari stridențe. Întîlnirea fetei de la țară, furată de la horă, cu familia orășeanului rebel care-o plăcuse respectă întrutotul desenul în alb și negru al primilor ani de industrializare. Refuz, fugă, happy end într-o casă din Biruinței. țărani de poveste care se
Drumul american by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8125_a_9450]
-
ca o aptitudine lăsată în stadiul rudimentar al instinctelor naturale. Îți închipui că știi să cînți bine și frumos, dar în realitate pățești ca acei cîntăreți a căror neglijență în cizelarea corzilor vocale îi silește să cînte în falset, folosind stridența vocii de cap în locul adîncimii vocii de piept. Sau pățești ceea ce pățim aproape cu toții zi de zi: înghițim aer în virtutea respirației abdominale, în locul celei toracice. Sau pățești ca turiștii ai căror ochi, lipsiți de filtrul estetic al unei priviri cultivate
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
impur, André Bazin aprecia faptul că un regizor poate adapta un text literar simplificându-l, dar nu are voie să-i trădeze spiritul, și pentru a-l cita: „A adapta, în sfârșit, nu înseamnă a trăda, ci a respecta.” Între stridența personajului din roman și stridența ecranizării se strecoară kitschul enorm al acestui film. Orice scenă aș alege pentru a o comenta găsesc aceeași falsitate a registrelor afective, aceeași discrepanță dintre situație și afect. Ceea ce este excesiv de disonant în film este
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
că un regizor poate adapta un text literar simplificându-l, dar nu are voie să-i trădeze spiritul, și pentru a-l cita: „A adapta, în sfârșit, nu înseamnă a trăda, ci a respecta.” Între stridența personajului din roman și stridența ecranizării se strecoară kitschul enorm al acestui film. Orice scenă aș alege pentru a o comenta găsesc aceeași falsitate a registrelor afective, aceeași discrepanță dintre situație și afect. Ceea ce este excesiv de disonant în film este registrul fiecărei voci în parte
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
publicului. Este imposibil ca experții de comunicare din echipa acestuia să nu fi indentificat problema. Ca reacție, puteau recomanda schimbarea stilului, dar candidatul risca să-și piardă credibilitatea, dacă adopta un stil pentru care nu este dotat și dacă apăreau stridențe de discurs. Așa că au decis să transforme inabilitatea candidatului într-o armă de campanie, să declare că Iohannis adoptă ca mesaj politic un stil anost, că vrea să se diferențieze de candidatul clasic, combativ, cu replici acide și atacuri dure
Klaus Iohannis și-a devoalat strategia de campanie. Cele mai fidele măsurători pun în discuție ”pozitiva” by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/81936_a_83261]
-
oriunde, tocmai în Universitate? E o întrebare pe care aș păstra-o pentru mine, ca dilemă personală, căci prea multă bătaie de cap mi-a adus în trecut, dacă ea nu ar fi fost rostită emfatic, poate chiar cu oarece stridență, cu aproape trei sferturi de veac în urmă, de Jose Ortega y Gasset. Într-un discurs nu mai cuprinzător ca dimensiuni decît o mică broșură, dar surprinzător de comprehensiv la nivelul substanței, y Gasset își pune aceeași întrebare ca și
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
naiv, y Gasset se contrazice singur: tot el pledează pentru refacerea unei Europe a spiritelor, în care cultura comunică de la o instituție la alta, ancorată fiind tocmai într-un spirit al vremii și într-o misiune umanistă comună. Firește că stridențele și infantilismul mimetismului trebuie, acum ca și cu 75 de ani în urmă, eliminate. Dar la fel trebuie eliminate stridențele și infantilismul luării universului de la capăt. Fascinantă ca oratorie, spectaculoasă în argumentație, Misiunea Universității mi se pare, înainte de orice, opera
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
o instituție la alta, ancorată fiind tocmai într-un spirit al vremii și într-o misiune umanistă comună. Firește că stridențele și infantilismul mimetismului trebuie, acum ca și cu 75 de ani în urmă, eliminate. Dar la fel trebuie eliminate stridențele și infantilismul luării universului de la capăt. Fascinantă ca oratorie, spectaculoasă în argumentație, Misiunea Universității mi se pare, înainte de orice, opera unui mare idiosincrat, un text splendid în înșelătoarea sa actualitate. Jose Ortega y Gasset - Misiunea Universității, traducere și prefață de
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
ca și găvanele ochilor, în care bulbii ies din orbite sau se adâncesc în fundul capului. Copiii privesc fără nici o expresie pe chip alta decât rătăcirea minții, privesc ca de pe un alt tărâm, nu întind mâinile, nu cer nimic.” Lipsită de stridențe de orice fel, cu un mecanism epic ce funcționează ireproșabil, Cartea șoaptelor este o carte-martor, un testimoniu poematic, atroce și obiectiv în același timp, un pomelnic purificator, cu înțelesurile și subînțelesurile puternic individualizate, cu o fascinație a povestirii ce scufundă
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
cele mai multe ori nu raționalitatea primează, ci reacțiile emoționale, justificate ulterior prin raționamente sofistice. În pofida obiecțiilor ce se pot aduce în legătură cu unele argumente invocate, cartea lui Andrei Cornea rămâne totuși o scriere necesară timpurilor noastre. Demersul este unul umanist, lipsit de stridențele părerilor radicale, cu iz apocaliptic. Este demersul unui om care nu și-a pierdut încrederea în coeziunea umanului, în ciuda șubrezirii fundamentelor epistemologice, care privește în jurul său și are curajul intelectual să afirme în fața copleșitoarelor contestări relativiste: „oamenii sunt în stare
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
încă nu înțeleg de ce editurile nu-i prezintă pe coperta IV sau undeva în interior pe autori), un adevărat scriitor profesionist care a intuit perfect cum trebuie scrisă o astfel de carte, a găsit tonul exact, s-a ferit de stridențe și a construit cu migală probabil cel mai reușit portret al acestui misterios scriitor. Știm cât de puține documente autentice a reținut istoria literară; în afara unor scrisori, doar câteva zeci de pagini de jurnal și acelea transcrise fragmentar și preferențial
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
De altfel, `n 2013, la Gyula, a și câștigat această `ntrecere a poeților. Gândim că Turnirul își justifică existența fie și prin faptul că a provocat poezie de asemenea calitate. Sunt versuri care te conving, pregnante și reflexive, vorbind fără stridențe, cu asprime, cu profunzime și cu melancolie despre propria condiție: „Fratele meu se insinuează în fiul meu/ Eu sunt o copie bizară a mamei/ Oriunde pot cădea în vis, el deține toate vârstele noastre/ Mă perpelesc în melancolie, o țară
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2445_a_3770]
-
E o pedanterie estetică în stofa eseurilor sale, ritmul fiindu-i molcom și reținut, de înaintare chibzuită și prudentă. De aceea, scrisul lui te încîntă fără să te răscolească. Te desfată fără să te răsucească dureros. Și fiindcă nu are stridențe patetice, Zeletin rămîne să fie gustat de un public restrîns și bine pregătit, apt a-i discerne tentele docte. Genul de autor osîndit a fi apreciat numai de cititori de același calibru umanist. Un polivalent care lasă în urmă o
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
filme, radio, rock and roll, desene animate, muzicaluri și hip-hop." E prima oară când o istorie a creațiilor literare are granițe atât de permisive, când baierele pungii par mai largi decât punga însăși! Marele avantaj e că, în felul acesta, stridențele sunt estompate, disonanțele devin parte a discursului și subiectivismele sunt absorbite de Marea Structură. Gândul din spatele fiecărui eseu (insist asupra formulei alese de editori) este umanizarea discursului literar și, atunci când e posibil, asumarea unei perspective subiective. Ambele situații sunt frecvent
America literară (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6074_a_7399]
-
combătut cu toate mijloacele. Dacă "I.D.Sîrbu este martorul curat, dar nu inocent, ci edificat deplin, al unui secol ticălos pînă în măduva oaselor", avem motive a presupune că relicte ale acestui secol ajung pînă la noi sub înfățișarea unor stridențe, ale unui senzaționalism repulsiv, îmbătat de sine, precum forme încă nedepășite ale sevrajului postcomunist. În cazul lui Alexandru Paleologu se relevă multilateralitatea sa, mediu favorabil conexiunilor dintre viață și cultură, opus izolaționismului cultural, subiectivismului benevol captiv sieși care are trecere
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
oase desfigurînd încărcătura aerului. De la vînzoleala trupurilor se trece prin molipsire la paroxismul gurii, actorii dezlegînd cuvintele de o pronunție normală și țipîndule din convingerea că, dacă urlă, sunt mai expresivi. E o poftă de exacerbare contaminînd totul, cu o stridență atît de frapantă că momentele de subtilitate dispar. De aceea piesele nu mai au psihologie, doar dinamică apocaliptică. Subînțelesurile sunt stîrpite în numele trepidației ca scop în sine, iar artiștii sunt înlocuiți cu saltimbanci atinși de spasme. Astăzi fiecare actor e
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
patetice ale creației și eroismului, strigăte de victorie anunțând încă o lovitură nimicitoare dată inamicului și cucerirea de noi medalii pe panoplia gloriei. Desigur, toate mai marile sau mai micile fapte de muncă erau acumulări necesare, umpleri ale golurilor reale. Stridența reclamei le cufunda însă adesea în trivial, transforma o bună treabă gospodărească în ceva frivol. Ctitorii nu aveau sobrietatea managerului de cursă lungă, pus pe făcut avere, gravitatea constructorului ce știe să-și înăbușe măruntele exultări pentru conservarea stării de
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
pusă sub ochi și cercetată într-un mod cum astăzi nimeni nu ar mai îndrăzni. Se subînțelege că, atunci cînd a fost scrisă, cartea suna firesc și în ton cu tiparul epocii. Astăzi, ea are ecouri de bolți sumbre și stridențe de frondă ideologică. O semețire de neconformism îi impregnează viziunea, detaliu cu atît mai lăudabil cu cît cartea cade pe un fundal de evidentă oboseală promonarhică. Autorul e direct, fățiș, nu se încurcă în precauții. Și fiindcă nu se ține
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
pentru mărimea organelor faciale. Ochii mari te privesc dinlăuntrul unor cearcăne săpate de timpuriu în piele, două tușe groase împrumu-tîn-du-i aerul unei ființe suferinde. Tenul măsliniu, cu toată întunecimea de fundal pe care o dă feței, nu reușește să micșoreze stridența cearcănelor, întărind și mai mult impresia că dunga de culoare bolnăvicioasă din jurul ochilor e semnul unei maladii neștiute. Sprîncenele sunt stufoase și late, ca două arcuri de cerc mărginind dedesubt două găuri neguroase. Aripile nasului se lățesc neîngăduit, acoperind inestetic
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]