744 matches
-
Virgil, nu se poate abține nicidecum să nu facă vreun gest inutil. Râde ciob de oală spartă, răspunse vocea. Tanda și Manda. — Asimilarea unui limbaj rudimentar nu conferă vreun soi de libertate, zise Virgil. Orice intelect care se izolează în structuralism, e sortit să rămână prins în propriile mreje. Cuvintele nu-ți servesc decât ca să țeasă coconi în jurul propriei tale irelevanțe. Era ceva ce i se întâmpla lui Virgil Jones atunci când se enerva: vorbele-i deveneau pompoase și încâlcite. Asta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
terapie, ca eliberare prin intermediul explicării. În acest context conflictele morale sunt sustrase acțiunii voinței orientată spre disciplinarea pasiunii, fiind clarificate în lumina înțelegerii raționale. Este o formă reînnoită de spinozism moral, finalizat prin cunoaștere. Tot de analitică este legat și structuralismul. Structura nu este altceva decât dispunerea raporturilor analitice; este o totalitate articulată după anumite linii conectate organic, a căror dinamică este anticipată și constantă și de la care fiecare fenomen își primește valoarea. Primatul structurii comportă considerarea fenomenelor vieții conștiente și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și cu o imagine de sine exagerată, la cursul special de semio tică pe care-l ținea fai mosul Alexandru Sincu. Era fără-ndoială cursul de la Litere cel mai la modă în acei ani în care, ca post modernismul azi, structuralismul era pe toate buzele, o religie în toată regula, cu profetul ei (Ferdi nand de Saussure), cu evan gheliștii ei (Piaget, Althusser, Lévy-Strauss și Barthes), cu apostolii ei (cei vreo doisprezece - pentru simetrie - reprezentanți ai Noului Roman francez), chiar și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
celor ce con duceau destinele facultății. Decanul de pe-atunci, de pildă, se ridicase la sfârșitul unui colocviu și rostise cu mânie proletară: „Am ascultat câteva luări de cuvânt în care unii colegi au încercat să acrediteze ideea greșită că structuralismul ar fi revolut. În realitate, nu structuralismul, ci marxismul e revolut, tova răși!“ De data aceasta nu s-a mai râs în hohote, ci doar în pumni. De altfel, bietul profesor, personaj central al unui imens folclor studențesc (el e
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de pe-atunci, de pildă, se ridicase la sfârșitul unui colocviu și rostise cu mânie proletară: „Am ascultat câteva luări de cuvânt în care unii colegi au încercat să acrediteze ideea greșită că structuralismul ar fi revolut. În realitate, nu structuralismul, ci marxismul e revolut, tova răși!“ De data aceasta nu s-a mai râs în hohote, ci doar în pumni. De altfel, bietul profesor, personaj central al unui imens folclor studențesc (el e cel care rostea an de an la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
opțiunilor politice de stînga ale majorității avangardiștilor interbelici, dar și ca replică pozitivă la „dezumanizarea”, „alienarea” și „reificarea” artei în societatea capitalistă contemporană). Generația „destinderii” și criticii săi de prim-plan - impresioniști post-călinescieni sau adepți ai metodelor teoretice în vogă (structuralism, tematism, semiotică, tel-quel-ism) - au valorificat, în maniere diferite, „moștenirea” literară avangardistă, producînd defrișări semnificative ale domeniului (studii de Matei Călinescu, Ion Pop, Ov.S. Crohmălniceanu și Adrian Marino, fără a uita monografia Urmuz a lui Nicolae Balotă). Estetizată, domesticită, avangarda devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Paris, 1997. Dillon, J., The Middle Platonists (80B.C. to A.D. 200), Duckworth, Londra, 19962. Dionisie Areopagitul, Opere complete și scoliile Sfântului Maxim Mărturisitorul, trad. rom. de D. Stăniloae, ed. C. Costea, Editura Paideia, București, 1996. Dosse, F., History of Structuralism, vol 1 & vol 2, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1997. Douglas, Mary, Natural Symbols, Penguin, Londra, 1970. Dumitrescu, Sorin, Șapte dimineți cu Părintele Stăniloae, Editura Anastasia, București, 1992. Dumitriu, Anton, Culturi eleate și culturi heracleitice, Editura Cartea Românească, București, 1987
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
din mai multe perspective, concretizate în ansamblul paradigmelor posibile, care se înlănțuiesc de la unele la altele în procesul revoluțiilor științifice. În știința politică modernă, se poate spune că a avut loc o succesiune de cinci paradigme începând din anii 1950: structuralismul, behaviorismul, alegerea rațională, neo-instituționalismul și constructivismul"28. Dar începând cu anul 1980, două paradigme neo-institutionalismul și constructivismul s-au impus în domeniul relațiilor internaționale. Urmând subiectul paradigmelor, Peter Katzenstein are un punct de vedere original. Potrivit opiniei sale, există o
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
pledează pentru perceperea realității în multitudinea ipostazelor sale, situându-se mai aproape de concepția aristotelică pentru care definitoriu rămâne, după cum vom încerca să arătăm, principiul posibilului-în-fiecare-clipă. Desigur, nu au lipsit nici tentativele (numeroase mai cu seamă în perioada de glorie a structuralismului), de a împinge mimesis-ul aristotelic în zona poiesis-ului, privilegiind Cuvântul și Limbajul, în toate avatarurile sale (logos, mýthos, lexis); însă, în pofida uriașelor resurse de energie canalizate în această direcție, realitatea nu a putut fi niciodată cu totul eliminată din joc
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de Sine în desfătarea cu Altul”, pe care el o deducea însă din ambiguitatea structurală a receptării textului ficțional. Este aproape de prisos să mai menționăm că teza propusă de Ricoeur se raportează în permanență polemic la postulatele semioticii și ale structuralismului care - după cum, cu multă subtilitate, remarca Antoine Compagnon - „asociau mimesis-ul cu doxa, cu un tip de cunoaștere inertă, pasivă și represivă, cu consensul și ideologia, când nu de-a dreptul cu fascismul”102. Spre desebire de semiotică, preocupată exclusiv de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
echivalează cu o interpolare printre predicatele situației noastre a tuturor acelor semnificații care transformă propriul mediu înconjurător (Umwelt) într-o lume (Welt)107. Deslușim mai bine, în lumina acestei concilieri provizorii dintre cele două lumi, fondul polemicii lui Ricoeur cu structuralismul, sintetizat în alt loc printr-o exclamație îndeajuns de semnficativă: „Ca și cum limbajul nu ar fi, dintotdeauna, proiectat în afara lui însuși prin chiar forța sa ontologică!”108. Faptul că operele literare îmbogățesc, la rându-le, limbajul printr-o experiență unică, nu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
aluzie la amploarea divergențelor care îi separă pe antropologii marxiști 23, și mai ales a acelora care îl separă pe Godelier de cei trei africaniști evocați mai sus. Conjugarea, bine cunoscută, pe care Godelier o operează între paradigma neomarxistă și structuralismul lui Lévi-Strauss se traduce prin importanța pe care o acordă unor chestiuni lăsate în plan secundar de Meillassoux din 1960: cele privind tehnicile endogene sau împrumutate (ca parte a forțelor productive), procesul de apropriere a pământului (mijloc de producție) și
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
definire a sectoarelor activității sociale. Cele două sunt inseparabile: calificând lucrurile și oamenii, colectivul delimitează și ierarhizează lumea socială, generează diferențe în registrul faptelor și le transferă ca inegalități în registrul valorilor (așa cum arată separarea sacru/profan). Prolificitatea acestei abordări • Structuralismul și influențele sale Lévi-Strauss (născut în 1908) își înscrie direct antropologia în tradiția durkheimiană și maussiană care conținea germenele structuralismului. Cercetările sale legate de schimburile simbolice și de relațiile acestora cu schimburile materiale și economice au condus la analiza structurală
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
diferențe în registrul faptelor și le transferă ca inegalități în registrul valorilor (așa cum arată separarea sacru/profan). Prolificitatea acestei abordări • Structuralismul și influențele sale Lévi-Strauss (născut în 1908) își înscrie direct antropologia în tradiția durkheimiană și maussiană care conținea germenele structuralismului. Cercetările sale legate de schimburile simbolice și de relațiile acestora cu schimburile materiale și economice au condus la analiza structurală a diviziunilor simbolice. Povestirile mitice și simbolurile sunt codurile culturale ale vieții sociale: ele îi dau sens, coerență și justificare
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
relațiile acestora cu schimburile materiale și economice au condus la analiza structurală a diviziunilor simbolice. Povestirile mitice și simbolurile sunt codurile culturale ale vieții sociale: ele îi dau sens, coerență și justificare. Sociologia franceză s-a inspirat, în parte, din structuralism. Bourdieu (1930-2002) se apleacă, la rândul lui, asupra forței simbolice din jocul social. Foarte devreme, el și-a orientat analizele asupra producției simbolice a grupurilor sociale și asupra "luptei de clasament" dintre ele (Bourdieu, 1972). În studiile sale despre inegalitățile
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
12, 43, 86, 88, 98, 116, 119, 120, 129, 201, 263, 309. Statut, 31, 48, 53, 78, 136, 152-153, 157, 167, 169-170, 172-174, 184, 193, 223-224, 229, 284. Strategie, 49, 74, 250-251, 260-261, 266, 280, 283, 285, 293, 300, 302. Structuralism, 42-43. Structură, 24, 26, 33, 41, 52, 88, 94, 101, 116-117, 129, 133, 136, 150, 156, 189, 191, 209, 260, 272-273, 277, 304. Subcultură, 115, 130, 136, 305. Subiectivism, 305. Substanțialism, 254. Subversiune, 295. Succesiune, 186, 210. Suprastructură, 34-36. Ș
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pentru a ajunge până la Zeitlichkeit, ca orizont al lui Sein, este un drum paradigmatic de "mergere de-a-ndăratelea". Ontologia fundamentală a lui Heidegger este o astfel de sondă transcendentală, care dă seama de destinele filozofiei moderne de la Kant încoace. Freud, marxismul, structuralismul sânt și ele până la urmă expresii ale coborârii în sine, ale acestei progresii regresive. Acum, pentru că tocmai am citit comentariul lui Freud la o amintire din copilăria lui Goethe în Poezie și adevăr și pentru că sânt indignat, vreau să vă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai găsească în el resursele necesare pentru lucrul metodic și aprofundat. Lectura de tinerețe a teoriei lui Engels privitoare la raportul dintre muncă, unealtă și limbaj l-a marcat pentru restul vieții, iar încercarea de a altoi pe ea un structuralism lingvistic rău asimilat, foarte la modă la noi prin anii '60, s-a soldat cu o galimatie filozofică în care nu mai era de recunoscut nici marxismul, nici structuralismul, dar care lui Wald, cu vremea, a început să-i dea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru restul vieții, iar încercarea de a altoi pe ea un structuralism lingvistic rău asimilat, foarte la modă la noi prin anii '60, s-a soldat cu o galimatie filozofică în care nu mai era de recunoscut nici marxismul, nici structuralismul, dar care lui Wald, cu vremea, a început să-i dea iluzia că reprezintă o "gîndire a lui". Ca și cum o "gîndire" se putea naște în vidul cultural al unei epoci, dincolo de o pregătire, de o formație, de un maestru, de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
doar pe realiștii tradiționali. Michael Banks (1985), un adept al perspectivei "societății mondiale" a lui John Burton, a elaborat o triadă similară (vezi tabelul 8.2). Tabelul 8.2 Cele trei paradigme ale lui Michael Banks Criterii Paradigme Realism Pluralism Structuralism Imaginea de bază "bila de biliard" "pînza de păianjen" "caracatița cu multe capete" Actorii statele statele și alții clasele Dinamica forța mișcările sociale complexe economia Variabilele dependente explică ceea ce fac statele explică toate evenimentele majore din lume explică inegalitatea și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
invizibil al pieței trebuie luat de bun din punct de vedere teoretic și menținut constant, pentru a explica comportamentul individual. Cu alte cuvinte, alegerile utilitariste și analiza waltziană a pieței sînt pur și simplu două aspecte ale aceleiași abordări. Dacă structuralismul este definit la nivel de cauzalitate, atunci partea sistemică a teoriei neoclasice ar putea fi numită structuralistă, deși structura mai degrabă li-mitează acțiunile posibile decît cauzează în mod direct comportamentul. Totuși, dinamica acestei structuri este rezultatul neintenționat al acțiunilor individuale
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pe supoziții în legătură cu comportamentul lor." (Waltz 1979: 118) Astfel, sistemul nu este în mod necesar mai mult decît suma părților sale. Altfel spus, părăsind modelul funcționalist în favoarea modelului de echilibru al pieței, teoria este la bază individualistă, nu holistică. Din moment ce structuralismul și holismul sînt termeni folosiți adesea unul în locul celuilalt, este mai bine, probabil, să ne referim la Waltz ca la un realist sistemic, și nu structural. Pe scurt, contribuția definitorie a neorealismului este folosirea sistematică a economiei ca model explicativ
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Antireducționism, antibehavioralism sau doar materialism al puterii? Waltz este sincer atunci cînd îi condamnă pe cei care vroiau să construiască teoria internațională din motivele și atitudinile statului sau din natura regimurilor. El îi numește pe acești teoreticieni cînd "reducționiști" (opunîndu-i structuralismului), cînd "behavioraliști", behavioralismul fiind definit în mod surprinzător ca "explicație în termeni de unități care au un anumit comportament" (Waltz 1979: 64).2 Așa cum voi argumenta în continuare, Waltz este forțat de propria sa logică să-și relaxeze și asumpțiile
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
doi realiști din cadrul economiei politice internaționale, Robert Gilpin și Susan Strange, printr-o reevaluare a politicii internaționale și a conceptului de putere, extind și mai mult granițele realismului - și ale disciplinei. 11. Economia politică internațională la confluența dintre realism și structuralism "În ce privește problema puterii există, totuși, posibilități de colaborare [între structuralism și realism]". (K. J. Holsti, Discipline Dividing, p.80) Economia politică internațională nu a oferit doar o redefinire a neorealismului, ci și cadrul necesar unei apropieri între două orientări materialiste
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Strange, printr-o reevaluare a politicii internaționale și a conceptului de putere, extind și mai mult granițele realismului - și ale disciplinei. 11. Economia politică internațională la confluența dintre realism și structuralism "În ce privește problema puterii există, totuși, posibilități de colaborare [între structuralism și realism]". (K. J. Holsti, Discipline Dividing, p.80) Economia politică internațională nu a oferit doar o redefinire a neorealismului, ci și cadrul necesar unei apropieri între două orientări materialiste - materialismul puterii din cadrul realismului și materialismul economic al teoreticienilor dependenței
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]