442 matches
-
angajați/profesori neangajați; f) curriculumul și procesele de evaluare și corectare sunt ideologic neutre; ele sunt exerciții profesionale bazate exclusiv pe expertiză 160. Cherryholmes (1988) conchide că încercarea lui Schwab din 1983 nu este altceva decât o prelungire a influențelor structuraliste asupra curriculumului din anii ’70-’80. La concluzii similare a ajuns și în legătură cu taxonomia obiectivelor pedagogice propusă de Bloom în 1956, împreună cu Engelhart, Furst, Hill și Krathwohl. I s-a părut semnificativ faptul că aceștia au dedicat lucrarea lui Ralph
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
trebui luate în seamă de nimeni și, în primul rând, de către educatorii din școli. Cherryholmes (1988) nu s-a grăbit să-și asume această poziție inchizitorială. El a subliniat doar faptul că este vorba despre confruntarea între două tradiții: cea structuralistă și cea poststructuralistă. Tradiția structuralistă susține că semnificațiile și valorile educaționale sunt exterioare indivizilor, „decentrate” de pe elevi și profesori. Tradiția poststructuralistă consideră că valorile și sensurile educaționale nu sunt imuabile și încapsulate, în mod abstract și etern, în structura curriculară
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nimeni și, în primul rând, de către educatorii din școli. Cherryholmes (1988) nu s-a grăbit să-și asume această poziție inchizitorială. El a subliniat doar faptul că este vorba despre confruntarea între două tradiții: cea structuralistă și cea poststructuralistă. Tradiția structuralistă susține că semnificațiile și valorile educaționale sunt exterioare indivizilor, „decentrate” de pe elevi și profesori. Tradiția poststructuralistă consideră că valorile și sensurile educaționale nu sunt imuabile și încapsulate, în mod abstract și etern, în structura curriculară; dimpotrivă, semnificațiile educaționale se află
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fenomen pedagogic postmodern. Exemplul cel mai evident îl oferă deosebirile flagrante dintre „lumea științelor reale” și „lumea disciplinelor academice”. Neliniștile și paradoxurile cu care se confruntă cercetarea științifică actuală contrastează șocant cu liniștea academică a predării disciplinelor în școli. Curricula structuraliste, cu idealurile lor de neutralitate și „decentrare”, ecranează frământările dramatice ale cunoașterii reale și rămân surde la zgomotoasele prăbușiri și transformări de sens și semnificație care au loc, aproape zilnic, în lumea „vie” a cercetărilor științifice și a explorărilor culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
reale și rămân surde la zgomotoasele prăbușiri și transformări de sens și semnificație care au loc, aproape zilnic, în lumea „vie” a cercetărilor științifice și a explorărilor culturale. Cherryholmes (1988) a atras atenția și asupra „prăpastiei culturale”, pe care curricula structuraliste o întrețin distingând arbitrar între „științe” și „arte”, între „cultura umanistă” și „cultura realistă”. După părerea sa, perspectiva poststructuralistă este singura care ar putea conduce la integrarea culturală, prin curricula integrate, flexibile, adaptabile, creative, personalizate etc. După Cherryholmes (1988), curriculumul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
anumite reguli și o anumită logică pentru a dobândi sens pentru comunitate. Este motivul pentru care Jeppe Sinding Jensen susține că perspectiva semiotică implică și o dimensiune sociologică. Analogia mitului cu limbajul, elaborată de semiotică, se regăsește și în cadrul studiilor structuraliste, în special în opera lui Claude Lévi-Strauss. În timp ce antropologii demonstraseră cum relațiile de rudenie funcționaseră în societățile primitive, Lévi-Strauss în The elementary structures of kinship le privea ca un sistem de comunicare cu propriile reguli de gramatică 244. Practic, o dată cu
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
susținând că mitul trebuie privit ca o formă legitimă de discurs. Din punctul de vedere al lui Cruz și Frijhoff extinderea mitului la sensul de poveste istorică reprezintă nu numai o nouă direcție de cercetare 259, dar și depășirea paradigmei structuraliste, care nu putea concepe mitul istoric în afara Antichității clasice. Indiferent de conținutul lor, miturile au o importantă componentă istorică, cu ajutorul căreia rămân ancorate în realul epocii, folosind evenimente și personaje autentice pentru a transmite povești cu valabilitate universală. În acest
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
are nici un echivalent în lectura povestirii factuale. O parte importantă a plăcerii estetice pe care o procură lectura unui roman provine exact din interacțiunea celor două perspective adoptate simultan de cititor. 1.2.2. Autobiografii sau memorii? Teoriile formaliste și structuraliste, afirmate în secolul al XX-lea, susțineau caracterul autonom al literaturii față de realitate, referent sau lume, în formulări devenite celebre, cum este sintagma "moartea autorului". Aceste teorii nu se mai justifică în cazul literaturii concentraționare. Tipul de literatură pe care
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
sau atitudini dai peste o „teoreolă” pedantă, obositoare, chiar și pentru cei trecuți printr-o facultate de filologie. Deși de felul meu sînt un om curios, eu însumi înghit greu așa ceva. Utile, fără îndoială, ca exercițiu de seminar, aplicațiile metodei structuraliste (semiotice, semantice etc.) la debutantul Ionescu sau Popescu, cînd nu mă amuză, mă lasă indiferent. În schimb, de vreo 25 de ani, citesc și recitesc pe Sainte Beuve, France, Lemaître, Thibaudet, De Sanctis, Ibrăileanu, Lovinescu, Călinescu, Perpessicius, Ralea, Cioculescu, Ciopraga
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
principiu recognoscibil între teoriile de bază pe care le enunță și pe care se întemeiază astăzi întregul domeniu al Pragmaticii Lingvistice. Funcțiile limbii teoretizate de Roman Jakobson au dus de asemeni, prin studiul funcției poetice a limbii la crearea Poeticii Structuraliste, inițiată de Jakobson și care apoi, a făcut vâlvă între teoreticienii poeticii de sfârșit de secol XX. Nu în ultimul rând trebuie menționat aportul pe care Școala Formală de la Moscova și Cercul Lingvistic de la Praga și l-au adus în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fel de sens intrinsec al realității. Găsesc problematic că trebuie să-mi creez propriile valori, fie ele și de tipul celor materialiste (așa cum considerau Feuerbach sau Marx) sau existențialiste (proiectând eu însumi existența și morala mea, cum vrea Sartre), sau structuralistă (după exemplul lui Saussure și al semiologilor, pentru care sensul este doar o construcție lingvistică a omului). Ar trebui într-adevăr să devin propriul meu Dumnezeu și creator, acel "superom", cum se aștepta de la noi Friederich Nietzsche, după ce "omul nebun
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un context referențial în mod simultan lingvistic, literar, istoric, biografic, social și politic. Granițele sunt dificil de trasat și consensul nu poate fi atins, pentru că fără încetare, într-un
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ale clarității geometrice, simetriei și proporției narațiunii sau textului narativ și unde naratologia furnizează orientări pentru interpretări necontaminate de subiectivismul tradițional al criticii literare. Această ambiție geometrizantă se află în relație cu un aspect major al naratologiei din perioada ei structuralistă, tipologică și categorizantă reprezentat de relația problematică între teorie și aplicațiile ei. Naratologia clasică oferă instrumente de analiză teoretică pentru manifestările narative, se vrea o știință aplicată, vizează ce-ul narațiunii și valențele ei semiotice, dar se lovește de limitele
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ei importante. Naratologia post clasică este deschisă la diversitatea de modele, metodologii și perspective feministe, bahtiniene, deconstructiviste, psihanalitice, istoriste, retorice, cinematografice, informatice, la posibilitățile de analiză discursivă sau psiholingvistică ceea ce demonstrează că nu a trăit o cădere după ascensiunea ei structuralistă, ci o ascensiune structuralistă urmată de o altă ascensiune ramificată în naratologii. Noile interogații ale naratologiei post-clasice deschid perspective ample pentru diversitatea teoretică și aplicativă a cercetărilor narative. Se caută soluții pentru felul în care se poate construi un aparat
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
clasică este deschisă la diversitatea de modele, metodologii și perspective feministe, bahtiniene, deconstructiviste, psihanalitice, istoriste, retorice, cinematografice, informatice, la posibilitățile de analiză discursivă sau psiholingvistică ceea ce demonstrează că nu a trăit o cădere după ascensiunea ei structuralistă, ci o ascensiune structuralistă urmată de o altă ascensiune ramificată în naratologii. Noile interogații ale naratologiei post-clasice deschid perspective ample pentru diversitatea teoretică și aplicativă a cercetărilor narative. Se caută soluții pentru felul în care se poate construi un aparat formal capabil să genereze
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
și pentru valorificarea evoluțiilor recente din câmpul cercetării care consideră că formularea acestor întrebări ale naratologiei post-clasice și naratologiilor ei, anunță o altă gramatică a poveștilor/grammar of stories permisivă, dinamică și conectată încă, în sens constructiv, la vechea ascensiune structuralistă. Naratologia transmedială În Narratology or Narratologies? Taking Stock of Recent Developements, Critique and Modest Proposals for Future Usagers of the Term Ansgar Nünning nuanțează această relație de continuitate dintre naratologia clasică și naratologia post clasică pe care o prezintă ca
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psihonaratologie Se observă că naratologia post-clasică este permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare, dar păstrează naratologia clasică, dincolo de adaptarea la curentele gândirii contemporane, ca pe unul din momentele ei importante. Naratologia postclasică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
clasic spaniol și universal. Extinderea ariei de cercetare asupra literaturii Americii Latine are ca rezultat lucrarea Arta narativă a lui Miguel Ángel Asturias (1971). Mijloacele abordării tradiționale vor fi împinse aici într-un registru secund de posibilitățile criticii moderne, îndeosebi structuraliste. Întemeiate pe câștigurile investigației pozitivist-sociologice, capitolele introductive adună date socio- și psihobiografice care vor trimite ecouri diferențiate în viziunea filosofică și estetică a prozatorului guatemalez. Circumstanțierea istorică, geografică și socială intermediază analiza aspectelor care transpar în violența trăirilor și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
burgheze“, ci, înainte de toate, de hazul imanent al unui simplu caraghioslâc. Nu mă grăbesc să evacuez pe „abisalul“ Caragiale, pe expresionistul grotesc, pe antipaticul „nepatriot“ sau pe idilicul duios al unei benigne clase de mijloc. Treacă de la mine și analiza structuralistă a textelor („funcția actanțială“ a scrisorii pierdute). Dar recunosc că, din când în când, mă trezesc spunând prompt: „Mofturi!“ și mă întorc, destins, la deliciile înveselitoare care îmi ies în întâmpinare pagină de pagină. Cititorul contemporan are o șansă aparte
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
spiritului uman în accepția cea mai strictă a termenului structură. De asemenea, clivajele corespund unor cupluri de opoziție în sensul pe care îl dădea Claude Lévi Strauss sau identificării celor două dimensiuni, axelor sintagmatică și paradigmatică definite de către Saussure. Relectura structuralistă a modelului de clivaje apare astfel nu doar legitimă în raport cu concepția lui Stein Rokkan, dar și mult mai clarificatoare față de căile cotite ale demersului parsonian. Întreprinderea noastră clasificatoare se înscrie astfel în descendența directă a demersului lui Rokkan care l-
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
zona Eladei, în relație comparatista și de reciprocă determinare cu cea română. Propunându-și numai reconstituirea unor elemente de organizare internă a românului antic, nu o tratare exhaustiva, autorul își sprijină demersul analitic pe mijloace dominant istoriste, întrepătrunse cu cele structuraliste. Rememorând contextul istorico-literar și arhetipurile, el stăruie asupra componentelor structurii interioare. Alături de analogiile indicate de alți cercetători, formulează însă amănunțit deosebirile dintre cele două eflorescente ale speciei în Antichitate. Pluralitatea formelor românești va transmite prelungiri în așa-numitul român creștin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
lui Nero, extinzându-se treptat. Este și cazul monografiei Seneca (1972), în care reia cercetările din teza de licență. Concepută pozitivist, lucrarea va păstra acest caracter cu toata strădania de modernizare, detectabila mai ales în stratul stilistic. Familiarizarea cu școala structuralista, aplicarea noilor procedee odată cu modificările operate în afara abordărilor istoriei tradiționale autorul le va desăvârși, prin urmare, abia în jurul anului 1970, tot acum sau ceva mai tarziu realizând și primele contacte cu noua critică. Gândit și realizat conform acelorași canoane pozitiviste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
de Annaei și de Calpurnia, Thrasias și Neron. Diferențierile, subliniate stăruitor, dintre programele politice, sistemele filosofice pe care acestea se întemeiază și principiile estetice emanate de cercurile literare constituie miezul cărții, oferind reperele esențiale pentru reconstituirea epocii. Și aici aderentele structuraliste, nu prea potrivite cu natura subiectului și cu scopul urmărit, se mențin în plan secundar. Decantările conceptuale conduc spre un adevărat salt în monografia Tacit (1974). Modalitățile structuraliste se impun în actul critic, rețetarul pozitivist retrăgându-se spre nivelurile referențiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
constituie miezul cărții, oferind reperele esențiale pentru reconstituirea epocii. Și aici aderentele structuraliste, nu prea potrivite cu natura subiectului și cu scopul urmărit, se mențin în plan secundar. Decantările conceptuale conduc spre un adevărat salt în monografia Tacit (1974). Modalitățile structuraliste se impun în actul critic, rețetarul pozitivist retrăgându-se spre nivelurile referențiale. Convins că nici un alt prozator antic nu este atat de familiar sensibilității veacului al XX-lea prin limbajul artistic și tiparele literare, C. își propune să argumenteze ideea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
Convins că nici un alt prozator antic nu este atat de familiar sensibilității veacului al XX-lea prin limbajul artistic și tiparele literare, C. își propune să argumenteze ideea modernității lui Tacit convertind pledoaria într-o aproape ostentativa demonstrație de virtuozitate structuralista. Polisemia latentă și structura romanesca a scrierilor istoricului latin prevestesc parcă literatura secolului al XX-lea, dovedind perenitatea înnoirilor autentice, într-un cuvânt, a modernității. Sub aceeași incidența metodologica se înscrie și Structures et idéologie dans „Leș Vies des douze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]