438 matches
-
limitat provizoriu la un anumit număr de fenomene, punct de vedere adoptat doar în măsura în care ne va ajuta să evidențiem aspectele fundamentale ale punerii în discurs, ceea ce ne va permite să reluăm o tradiție retorică cam prea devreme abandonată de moda structuralistă, fondată pe postulate autonomiste. Pe parcursul acestei lucrări se conturează obiectivul major, acela de a analiza, din punct de vedere lingvistic, natura compozițională, profund eterogenă, a oricărei producții de limbaj. Tocmai această eterogenitate se află la baza respingerii demersurilor tipologice. Complexitatea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
anumite reguli și o anumită logică pentru a dobândi sens pentru comunitate. Este motivul pentru care Jeppe Sinding Jensen susține că perspectiva semiotică implică și o dimensiune sociologică. Analogia mitului cu limbajul, elaborată de semiotică, se regăsește și în cadrul studiilor structuraliste, în special în opera lui Claude Lévi-Strauss. În timp ce antropologii demonstraseră cum relațiile de rudenie funcționaseră în societățile primitive, Lévi-Strauss în The elementary structures of kinship le privea ca un sistem de comunicare cu propriile reguli de gramatică 244. Practic, o dată cu
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
susținând că mitul trebuie privit ca o formă legitimă de discurs. Din punctul de vedere al lui Cruz și Frijhoff extinderea mitului la sensul de poveste istorică reprezintă nu numai o nouă direcție de cercetare 259, dar și depășirea paradigmei structuraliste, care nu putea concepe mitul istoric în afara Antichității clasice. Indiferent de conținutul lor, miturile au o importantă componentă istorică, cu ajutorul căreia rămân ancorate în realul epocii, folosind evenimente și personaje autentice pentru a transmite povești cu valabilitate universală. În acest
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
eveniment care ne este pus la dispoziție, ci acel eveniment care dispune de supremă posibilitate a ființării omului"; "limba este păstrătoarea prezenței [adică a ființei lucrurilor ca si cum ar fi prezente], modul in care survine evenimentul"45. În aceeași notă, semiologia structuralista ne învață că a comunica echivalează cu a cunoaște sau a fi. Așa cum vom arăta pe parcurs, pentru Charles Peirce, lumea nu este alcătuită din categoriile semne (obiecte înglobând semnificație) și non-semne (obiecte lipsite de semnificație); pentru că nu se poate
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
ale aceluiași tip, combinate cu forme interogative de construcție a datelor, permit trasarea unor "hărți de idei/conceptuale" și deci punerea în evidență a principiilor organizatoare ale acestor ansambluri simbolice și sociale. * Abordarea aspectelor figurative poate fi întreprinsă după modalități structuraliste sau mai fenomenologice și plurivalente, cu riscul de a pierde din rigoarea metodologică. * Studiul conținuturilor unei RS este de neînlocuit, dar trebuie să știm să alegem tehnicile cele mai apropiate de formele asociative sau structurate. Partea a treia Dinamică și
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cercetare pe marginea reprezentărilor. O adevărată muncă de articulare conceptuală și metodologică îmbogățește aceste două zone de investigație într-un mod foarte fericit. De reținut * Luarea în considerație a relațiilor cu practicile sociale permite o ilustrare a interesului unei abordări structuraliste care să încerce o mai bună caracterizare a constituanților unei RS. * Observarea modalităților de ancorare este un mod de a înțelege cum văd actorii unei societăți adaptarea lor la eterogenitate. Legăturile de determinare sau influență între RS și factori poziționali
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
la condițiile inițiale, structuri disipative sau procese cooperante pot fi aplicate în știința sociologiei, prin analogie cu înțelesurile lor din științele exacte care le-au generat. Folosirea instrumentarului teoretic-conceptual oferit de științele complexității ne poate ajuta în conturarea unei paradigme structuraliste, bazate pe ideea de formă, în cercetarea și evaluarea modernității. Una dintre schimbările societale actuale este reprezentată de noile modalități de restructurare a caracteristicilor geopolitice, fundamentate pe slăbirea treptată a rolului statului-națiune și pe fluidizarea frontierelor. În plan geopolitic, restructurarea
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
aceasta cunoaște totuși unele modificări structurale importante. În a treia parte (Secțiunea III, cap. 4-7) a acestei lucrări, voi încerca să identific unele dintre cele mai importante astfel de modificări. Pentru acum însă, voi întreprinde o incursiune sumară în sociologia structuralistă. Acest demers este necesar pentru a delimita înțelesul conceptului sociologic de structură socială/societală. Odată desprinsă semnificația acestui concept, voi putea trece la identificarea unor schimbări structurale specifice perioadei izomoderne. Modelul de analiză pe care îl propun constă, după cum voi
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
desprinsă semnificația acestui concept, voi putea trece la identificarea unor schimbări structurale specifice perioadei izomoderne. Modelul de analiză pe care îl propun constă, după cum voi explica mai pe larg, la sfârșitul lucrării, în trinomul structurare destructurare restructurare. Conform teoriilor sociologice structuraliste, individul se naște în interiorul unui sistem social care există independent de comportamentul acestuia și care, mai mult, îi influențează comportamentul și alegerile valorice. În acest sens, societatea este "anterioară" individului. Valorile, cultura și instituțiile, care determină în mod fundamental procesul
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
orașul, națiunea și, pe de altă parte, ca alt subsistem, pe verticală, cuprinde grupurile de clasă, ocupaționale, diferențierile de nivel educațional, de sex, de generație, de vârstă (Schifirneț, 2004, p. 39). Termenul de structură socială este central atât în teoriile structuraliste, cât și în cele funcționaliste. O combinație între cele două orientări este reprezentată de funcționalismul structuralist (sau structuralismul funcționalist). În genere, această ultimă orientare se referă la structuri sociale în termeni de roluri și norme, în timp ce structuralismul simplu definește structurile
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
structuri sociale în termeni de roluri și norme, în timp ce structuralismul simplu definește structurile mai ales în termeni de principii (cum ar fi, în marxism, relațiile de producție, mijloacele de producție și definirea claselor sociale în funcție de acestea). Spre exemplu, potrivit teoriei structuraliste clasice a lui Claude Lévi-Strauss (1958/1978), conceptul de structură socială nu are legătură directă cu realitatea empirică, ci mai degrabă cu modele construite pentru a explica relațiile sociale date. Prin aceasta, ideea de structură este utilă mai degrabă pentru
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
socială nu are legătură directă cu realitatea empirică, ci mai degrabă cu modele construite pentru a explica relațiile sociale date. Prin aceasta, ideea de structură este utilă mai degrabă pentru conturarea unei metode de cercetare a societății în genere. Metoda structuralistă a lui Lévi-Strauss militează împotriva cercetării dinamicii istorice; teoria antropologică dezvoltată de acest autor caută să evidențieze structura unei societăți date și posibilele transformări ale acesteia, excluzând însă dezvoltarea continuă istorică. Pe de altă parte, teoriile funcționaliste (Émile Durkheim, Talcott
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
sine stătător, față de realitatea imediată, palpabilă. Aceste teorii își găsesc descendența în tradiția seculară aristotelică, a cărei sinteză poate fi structurată tocmai pe ideea de formă. În sociologie, desigur, acest tip de abordare are cea mai bună reprezentativitate prin teoriile structuraliste. Teoriile morfologice (numite și științe morfogenetice sau ale complexității, care presupun că lumea înconjurătoare are o natură extrem de complexă, ireductibilă la elemente simple, "atomice") pe care mă sprijin în acest demers sunt cele ale fractalilor (Benoît Mandelbrot), catastrofelor (René Thom
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
facto, posibil, prin faptul că perpetratorii semio-semantici fluizi marchează simbioza dintre semn și semnificație și, la limită, consubstanțialitatea semnelor și/sau semnificanților cu semnificațiile denotative și conotative purtate de acestea. (T7) Rostirea este absorbită de tiparnița virtuală. Conform teoriei lingvistice structuraliste de sorginte saussuriană, dacă am putea cuprinde suma imaginilor verbale înmagazinate în tiparele de gândire ale tuturor indivizilor, am decanta legătura socială care constituie limba. Aceasta din urmă este un tezaur depus de practica vorbirii, un sistem gramatical care există
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
narativ, iar cea de a doua corespondența structurală dintre șirurile de acțiuni înfăptuite de oamenii reali în viața cotidiană și trăirile imaginare ale actorilor dintr-o fabulă, adică premisa realistă a logicii evenimentelor. Atitudinea lui Bal față de principiile și instrumentele structuraliste este lipsită de absolutism; din contră, este flexibilă, autoarea fiind înclinată spre pluralism și relativism. Extrem de interesantă ni se pare aplicarea metodei sale de analiză naratologică la textul biblic din Cartea Judecătorilor pentru a depista traducerea greșită a cuvintelor "fecioară
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
eu eram din ce în ce mai neîncrezătoare, așa că am propus o revizuire. Existau trei probleme privind retipărirea în forma ei inițială. Mai întîi de toate eram din ce în ce mai nelămurită în ceea ce privește tonul, accentele de "certitudine" și toate acele reminiscențe ale discursului pozitivist derivînd din gîndirea structuralistă. Mi-am schimbat și părerea, sau mai degrabă dispoziția, în legătură cu prezentarea oarecum aridă a conceptelor, cu exemple relaționînd numai cu conceptul în discuție de aici, o anume lejeritate în aplicarea conceptului. Iar în vremea din urmă m-am descoperit mai
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dacă anunța ceea ce urma să se întîmple sau dacă dădea seama de ce se întîmpla deja. În acele vremuri, realizarea unei gramatici narative era încă în desfășurare, iar modelele structurale mai puțin formaliste și moștenite parțial de la pre-structuralism suportau remanieri constante. Structuraliste într-un mod riguros, scrierile programatice alternau cu teme mai specifice și demersuri mai puțin "blînde". În acea categorie, Discursul Indirect Liber era o temă centrală, alături de personaj, spațiu, repetiție și redundanță ca să citez doar o mică parte din mulțimea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ca perspectivă asupra textelor tradițional clasificate ca narative. În schimb, alte demersuri ar putea fi mai bine înzestrate pentru a justifica acele aspecte ale textelor narative care au fost puțin analizate în mod tradițional, în parte din cauza preponderenței unei perspective structuraliste, textualiste. Nu prea cred că ansamblul textelor predominant narative a fost suficient explorat cu ajutorul naratologiei. Din contră, cele mai multe studii ale acelor texte sînt deficiente tocmai pentru că autorii lor nu au folosit instrumente descriptive adecvate. Însă ceea ce vreau să subliniez este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mai este nevoie de interpretare. Cu alte cuvinte, apare aceeași amenințare ca în cazul ideii de "moarte a autorului" ceea ce demonstrează cît de legate sînt problematica interpretării și provocarea adresată autorității auctoriale. Distincția dintre autor și narator, cîndva o reificare structuralistă a subiectivității textuale, continuă să poarte o greutate strategică în acest sens. Ea ajută la distingerea mai multor voci care vorbesc într-un text, pentru a face loc poziției cititorului confruntat cu persuasiunea relativă a acelor voci. Cînd vorbesc despre
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
actantului principal ca pe o posibilitate, pe lîngă menținerea modelului actanțial original cu șase elemente. O alternativă la modelul lui Greimas este modelul cu șapte componente al lui Souriau (1956), mai puțin sistematic, dar mai bogat în sugestii. Majoritatea modelelor structuraliste au fost inspirate într-o măsură mai mică sau mai mare de lucrările lui Propp, care au ajuns să fie foarte cunoscute abia în anii '60. Primele lucrări ale lui Todorov și Van Dijk, unele dintre studiile lui Doležel (1973
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Un studiu istoric al personajului în tradiția aristotelică e oferit de Walcutt (1966). Ca și Harvey (1965), acesta nu merge mai departe de distincția operată de Forster (1927). Chatman (1972) critică rolul central pe care acțiunea îl are în teoriile structuraliste referitoare la personaj, dar nu oferă un substitut viabil. Rimmon-Kenan (1983) prezintă lucrările școlii de la Tel Aviv asupra personajului, ale lui Hrushovski, printre alții. Descrierile Și aici, contribuția lui Hamon e cea mai sistematică, dacă nu luăm în considerare multele
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fazei de tranziție și aceia ai instaurării, dat fiind că aceste două faze pot fi conduse de actori diferiți 52. Ágh (1998) a făcut în mod corect distincția între cele două abordări de studii asupra proceselor de democratizare: o abordare structuralistă (structural approach), care subliniază condițiile socio-economice și factorii de democratizare, și o abordare centrată pe actori (elite or actor approach), care vede în alegerile și deciziile luate de elite factorul crucial pentru democratizare. Autorul subliniază maniera în care abordarea structuralistă
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
structuralistă (structural approach), care subliniază condițiile socio-economice și factorii de democratizare, și o abordare centrată pe actori (elite or actor approach), care vede în alegerile și deciziile luate de elite factorul crucial pentru democratizare. Autorul subliniază maniera în care abordarea structuralistă permite observarea aspectelor relevante în faza de pre-tranziție, în vreme ce abordarea centrată pe actori apare mai utilă pentru studierea tranziției și instaurarea democrației. Actorii interni ai regimului reprezintă, așadar, o dimensiune crucială pentru explicarea dinamicilor instaurării democrației. Acești actori sunt armata
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
să explice evoluția structurilor normative și ideaționale ale sistemului internațional actual, ca și identitățile sociale pe care ele le-au generat. Cu cât această formă de constructivism devine mai preocupată de transformări tectonice majore, cu atât tinde să devină mai structuralistă, iar agentul uman tinde să fie scos din discuție. Ideile se schimbă, normele evoluează și cultura se transformă, dar acestea par să se miște independent de voința, alegerea sau acțiunea umană. Constructivismul și dezacordurile sale Constituirea unui cadru teoretic constructivist
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
doar un mediator, deoarece deși ia formă prin cuvânt, mitul păstrează o "suprasarcină", un excedent de determinări, cheia sensului originar fiind în acest joc undeva între exprimat și neexprimat, dincolo de gândirea clară autoreglată, dar și de automatism.207 Chiar dacă încercările structuraliste de analiză a mitului au adus contribuții extrem de importante, din perspective diverse, chiar opuse pe alocuri, dincolo de toate obiecțiile posibile și pertinente (și necesare, totodată), trebuie să fie luate în considerare și cele care preferă o abordare istorică, nu neapărat
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]