326 matches
-
Glina și Cățelu, iar printre ele făceam cerc de filosofie, comentam „reacționarii” de atunci și de azi: Noica, Cioran, Vulcănescu și filosofia științei, că doar la astea aveam acces dincolo de gândirea epocală a partidului, vremea existențialismului trecuse, iar față de marxismul structuralist nu aveam nici o simpatie. Postmodernismul filosofic? Haida de! A venit târziu, pentru unii, abia după revoluție, pentru alții nu a venit încă, ba mai sunt și cei pentru care a venit degeaba, ca o cabală sau ca o păsărească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ar exista dacă nu ar fi practicile conștiente ale acelor actori. Accentul pus de Wendt pe puterea "de a surveni" a structurilor și predilecția multor constructiviști către studiul modului în care normele formează comportamentul sugerează că de fapt constructiviștii sunt structuraliști, ca și omologii lor neorealiști și marxiști. Totuși, la o privire mai atentă, constructiviștii pot fi mai degrabă considerați drept structuraționiști, deoarece subliniază impactul structurilor non-materiale asupra identităților și intereselor, dar, la fel de important, și rolul practicilor în menținerea și transformarea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o modificare la nivelul limbajului: "Ce rol a jucat deconstructivismul în toate acestea? Dacă e să-i dăm crezare lui Hillis Miller, unul central. Pentru deconstructivist, literatura înseamnă, înainte de orice, limbaj, ce însemnase de fapt și pentru Noua Critică ori structuraliștii europeni. Pornind de la remarca lui Paul de Man cuvintele au o energeia uriașă care le permite să făptuiască așa-numita materialitate a istoriei deconstructivismul nu caută să descopere literaturitatea unui text, ci literaturitatea limbajului, prin literaturitate înțelegîndu-se structură, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
teorie a vitalității limbajului și a capacității sale modelatoare, ne propunem să identificăm ce a preluat acest curent, din modernism, și, implicit, ce a transmis postmodernismului. Teoria propusă de Hillis Miller, cum că deconstructivismul preia studiul central al limbajului, de la structuraliștii europeni, menținută, ulterior, și de poststructuraliși, este susținută de o explicație argumentată a acestuia, despre care, la noi, va discuta și Mircea V. Ciobanu, în articolul Avatarurile exercițiului hermeneutic, publicat în revista "Sud Est Cultural Revista de Artă, Cultură și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se acordă și apoi recunoaște oficial un nume. Incomodă, locuința generică a autoficțiunii este, vorba ceea, autorizată, dar nu și acreditată. În 1975, Philippe Lejeune scrie o carte, Pactul autobiografic, astăzi de referință pentru studenții de la Litere. În bun obicei structuralist, teoreticianul desenează un tabel taxinomic al diferitelor practici de scriitură, În funcție de strategiile narative prin care autori și cititori cad de acord asupra semnării unor “pacte de lectură”. O căsuță rămîne liberă: căsuța cea urîtă, aceea unde pactul romanesc (deci nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
schimbare generate de sistemul de învățămînt în raport cu factorii care îl condiționează. Așa se și explică probabil faptul că aceste teorii nu oferă alternative de organizare a învățămîntului, oprindu-se numai la funcția sa de reproducție culturală, economică etc. 5. Teoreticienii structuraliști care abordează problemele de sociologie educațională tratează conceptul de structură socială, putere etc. ca un dat existent, fără a avea în vedere natura lor problematică, caracterul lor dinamic. 6. Dincolo de faptul că se constată ca și la Durkheim, de altfel
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
atașați acestui cuvînt nu par legați între ei printr-o solidaritate de doctrină sau de luptă. Structuralismul este doar un lexic" (R. Barthes, 1964: 213). Pentru Jean Piaget, structuralismul reprezintă "un ideal de inteligibilitate căutat și atins de toți cercetătorii structuraliști" (J. Piaget,1970:5). Totuși, ca și Michel Foucault mai tîrziu, Barthes consideră structuralismul o atitudine a spiritului modern iconoclast "o activitate, adică o succesiune regulată de operații mentale... Scopul oricărei activități structuraliste este de a reconstitui obiectul astfel încît
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
obiectului, dar un simulacru dirijat, interesat, fiindcă obiectul imitat relevă ceva care rămînea invizibil sau dacă preferați ininteligibil în obiectul natural. Omul structural ia realul, îl descompune, apoi îl recompune" (R. Barthes, 1964: 214). Instalarea, în anii '50, a fenomenului structuralist coincide cu reconfigurarea spațiului intelectual francez marcat de ascensiunea științelor umane, dar și de criza intelectualului angajat (M. Jean-renaud, 1998: 268). Dacă pentru unii cercetători structuralismul ar fi subsumabil postmodernismului, pentru alții viziunea holistă, ambiția scientizării și credința în progresul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1957), în sens larg el privește toate teoriile care examinează sistemul limbii în imanența sa și în genere toate cercetările sistematice subordonate "pertinenței semantice și inspirate de modelul lingvistic" (R. Barthes, 1964: 213). 2.2. Noțiunea de structură și demersul structuralist Structura ca "totalitate ireductibilă la suma părților" (Raymond Boudon) înseamnă considerarea obiectului ca sistem, descoperirea și construirea coerenței realului prin ordinea și coerența simulacrului care este structura. A afirma că o realitate este sistem (și Saussure va vorbi tot-deauna de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mai ales în reguli aplicabile tuturor categoriilor de "jocuri de comunicare", fie ele în planul naturii sau al culturii" (Lévi-Strauss, 1978: 326). Structura se reduce la "jocul intern al combinatoricii sale" (L. Millet & M. Varin d'Ainvelle, 1972: 110). Demersul structuralist procedează prin reducerea variantelor la invariante (a infinitelor pronunțări ale sunetelor, de pildă la cîteva zeci de foneme caracteristice unei limbi). Semnele nu sînt importante prin ele însele, ci prin valoarea pe care o reprezintă în ansamblul sistemului: "Obiectele sînt
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
reprezintă în ansamblul sistemului: "Obiectele sînt golite de esența lor proprie pentru a nu mai fi decît elementele unui discurs semiologic a cărui regulă este imanența compoziției interne" (L. Millet & M. Varin d'Ainvelle, 1972: 126). Ipoteza fondatoare a demersului structuralist este "primatul operației cu tot ceea ce comportă în epistemologia matematicii sau fizicii, în psihologia inteligenței și în relațiile sociale" (J. Piaget, 1970:124). Pornind chiar de la etimologia cuvîntului (struere = a construi), structura ne trimite la ideea de edificiu bazat pe
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
J .Piaget, 1970:90). Cele trei direcții de gîndire care i-au fertilizat metodologia și postulatele filosofice sînt: geologia, marxismul și freudismul. Geologia i-a inoculat un simț particular al diferențelor imperceptibile, dar și dimensiunea pancronică ce îl seduce pe structuralist (Je me sens baigné par une intelligibilité plus dense, scrie el în Tropice triste). Sincronia este solidă, sigură; de aici vocația pentru gîndirea sălbatică (La pensée sauvage), pandant în antropologie al geologiei, aptă să ofere un sistem în care istoria
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cultură etc.). Fără să nege existența structurilor determinante, semiotica relevă centralitatea subiectivității umane în transmiterea/interpretarea mesajelor, substituind "structurii structurarea, limbii vorbirea, semnificatului semnificantul, enunțului enunțarea, sistemului de reguli practica semnificantă, subiectului determinat subiectul determinant" (P. Attalah, 1991: 319). Sensul structuralist era un sens al codului, sensul semiotic nu există decît pentru cineva ca sens propriu-zis existențial și contextual. Semiotica se deschide dialogului intercultural, rostirii individuale (parcursurile semiotice ale lui Eco, Barthes-flanerii în "pădurea narativă", respectiv în universul semnelor culturii japoneze
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de particularismul și idiosincratismul gramaticii istorice" (J.P. Bronckart, 1977: 89). Motto-ul teoriei sale ar putea fi o formulare emblematică din curs: "lingvistica are drept unic și veritabil obiect limba concepută în ea însăși și pentru ea însăși" bine-cunoscutul principiu structuralist al imanenței. Împreună cu noțiunea de sistem de care depinde, semnul se constituie drept cheia de boltă a construcției saussuriene. Conform concepției sale psihologice despre limbă ca sistem "Semnul lingvistic nu unește un lucru cu un nume, ci un concept cu
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
crezut că ne înțelegem, dar nu ne-am înțeles deloc"). Acceptînd două direcții de interpretare: * structuralismul pur et dur al sistemelor închise, riguros structurate și * modelul comunicativ al proceselor deschise, Eco nu uită să ne reamintească un fapt ocultat de structuraliști, dar redescoperit de poststructuraliști: prezența autorului și a lectorului ("cum să nu recunoaștem că o operă de artă ne cere mai mult o chestionare hermeneutică decît o definire structurală?" U. Eco, 1972: 33). De fapt, deturnarea de la imanență pentru o
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
comunicare ........................................... 24 1.4. Semiotică generală/vs/ semiotici regionale .............................. 31 1.5. Semiologie sau semiotică .......................................................... 33 1.6. Domeniile semioticii .................................................................. 35 2. STRUCTURALISM ȘI SEMIOTICĂ .......................................... 39 2.1. Structuralismul. Teorie sau metodă? ......................................... 39 2.2. Noțiunea de structură și demersul structuralist ........................ 41 2.3. Structuralismul european și structuralismul american ............ 45 2.4. Antropologia structurală. Claude Lévi-Strauss ......................... 47 2.5. Structuralism și psihanaliză ...................................................... 53 2.6. Structuralism și semiotică .......................................................... 55 3. FERDINAND DE SAUSSURE ȘI MODELUL DIADIC AL SEMNULUI 59 3.1
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este un "întreg organizat, format din component care interacționează în mod diferit față de interacțiunea lor cu alte entități și care reprezintă o perioadă de timp".36 Sistemul se realizează printr-un ansamblu (asociere) de părți componente ceea ce conferă un caracter structuralist sistemului. Componentele din care se realizează un sistem se numesc entități, având un caracter real și abstract. Interacțiunea și interdependența entităților conferă sistemului o funcționalitate prin conexiuni între entități. Entitățile nu posedă funcționalitatea sistemului. Orice sistem este un întreg având
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
că această prejudecată reflectă prejudecățile naratologiei înseși. M-am străduit să nu neglijez vreo direcție importantă: m-am inspirat din tradiția anglo-saxonă inițiată de Henry James și Percy Lubbock, tradiția germană venind dinspre Lämmert și Stanzel, formaliștii și semioticienii ruși, structuraliștii francezi și poeticienii din Tel Aviv; am luat în seamă studiile naratologice scrise de lingviști, psihologi, antropologi, istorici și cercetători ai inteligenței artificiale; și nu l-am uitat pe Aristotel. Totuși, mi-am trădat preferința față de ceea ce constituie, probabil, direcția
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narațiunea expune cel puțin o PUNERE ÎN INTRIGĂ și (cînd e "completă" sau "pe deplin dezvoltată") pînă la șase elemente macrostructurale de bază: SINOPSA, ORIENTAREA, punerea în intrigă, EVALUAREA, REZULTATUL sau REZOLVAREA și CODA. Mai exact, și urmînd faimosul model structuralist binar, se poate spune că narațiunea are două părți: ISTORIE și DISCURS. Povestirea implică totdeauna o secvență temporală (constă din cel puțin o modificare a stării de lucruri din timpul to într-o altă stare de lucruri la timpul tn
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narrative et discursive. Paris: Hachette. Crane, R. S. 1952. The Concept of Plot and the Plot of Tom Jones. In R. S. Crane, coord. Critics and Criticism: Ancient and Modern, pp. 616-47. Chicago: University of Chicago Press. Culler, Jonathan. 1975. Structuralist Poetics: Structuralism, Linguistics, and the Study of Literature. Ithaca: Cornell University Press. . 1981. The Pursuit of Signs: Semiotics, Literature, Deconstruction. Ithaca: Cornell University Press. Curtius, Ernst R. 1973. European Literature and the Latin Middle Ages. Trad. Willard R. Trask. Princeton
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
of Poetry. Bloomington: Indiana University Press. . 1980. La Trace de l'intertexte. "La Pensée" 215:4-18. . 1983. Text Production. Trad. Terese Lyons. New York: Columbia University Press. Rimmon, Shlomith. 1976. A Comprehensive Theory of Narrative: Genette's Figures III and the Structuralist Study of Fiction." PTL 1:33-62. Rimmon-Kenan, Shlomith. 1983. Narrative Fiction: Contemporary Poetics. London: Methuen. . 1985. Qu'est-ce qu'un thème? "Poétique" 64:397-406. Rogers, B. G. 1965. Proust's Narrative Techniques. Geneva: Droz. Romberg, Bertil. 1962. Studies in the
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
douceur de vivre: Toscana, Sudul Franței etc. Eu aș începe istoria influenței culturii franceze postbelice în America de Nord (întreagă: și Canada e interesantă, cu toate nuanțele provincialismului său, inclusiv prin cariera culturii franceze în Québec) cu un capitol despre receptarea modulului structuralist. Acesta a fost inițiat în Franța prin legendara colaborare între Roman Jakobson (care a extins la ansamblul studiilor literare structuralismul „dualist” al lui Saussure, la rândul său „importat” din Gestaltpsychologie) și Claude Lévi-Strauss, aflat, de la finele anilor ’50, în căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
contribuit decisiv la declanșarea și succesul „cotiturii (lingvistico-)literare” (linguistic/literary turn), formidabila schimbare de paradigmă a anilor ’60-’70, ajunsă și în științele sociale spre sfârșitul deceniului opt. Așa cum formaliștii ruși (Propp, de pildă) fuseseră figurile-cheie ale primului val structuralist, teoreticienii literari (în primul rând Bahtin, intrat în sistemul occidental de referințe la câteva decenii după dispariția sa tragică) și semioticienii (în ascensiune, sub înrâurirea lui Lotman, adeptul unei semiotici cultural-istorice, spre deosebire de Greimas) au inspirat structuralismele mature și târzii, deschizând
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Self-Managed Work Groups”, studiu realizat la Auburn University. Ivarie, J., 1986, „Effects of Proficiency Rates on Later Performance of a Recall and Writing Behavior”, RASE, vol. 7, nr. 5, septembrie/octombrie, pp. 25-30. Johnson, K.R., Layng, T.V.J., 1992, „Breaking the Structuralist Barrier. Literacy and Numeracy with Fluency”, American Psychologist, vol. 47, nr. 11, noiembrie, pp. 1475-1490. Kohn, A., 1993, Punished by Rewards, Houghton Mifflin Company, Boston. Komaki, J., 1986, „Toward Effective Supervision: An Operant Analysis and Comparison of Managers at Work
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
păstra o judicioasă construcție de la cauză la efect. Nu trebuie să ne jenăm sau ne speriem de cuvinte, ne îndrumă înțeleptul regizor prin gura interpreților săi, trebuie să avem răbdare cu ele pentru că, în realitate, sunt, așa cum ne-au învățat structuraliștii, textualiștii sau maeștrii deconstructivismului, golite de sens, sunt altceva decât par. Când veți rosti, la finalul sufocantei și epuizantei experiențe de două ore de privit nimic, (c---t!), e bine să vă reamintiți că, în spiritul lui Foucault și Derrida, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]