1,185 matches
-
Theo Răpan nu avea cum să nu se adreseze direct marelui maestru italian al sonetului, răsădit în românește de Gheorghe Asachi. În Sonetul CXXXVI, îl imploră astfel: ,,Messer Petrarca, îți sărut cerneala,/ Poet român, fac Ție plecăciune!/ Ating înfiorat plăpânde strune:/ Inima mea iubirii-i e vasala!// Orbirea-n trup ferice mă răpune,/ Fanatic pas, îmi lepăd șovăiala,/ Silabele îmi tulbură sfiala:/ Prea Bunule, Te rog, vreau iertăciune!// De-ajuns îmi e a ochilor dogoare,/ Frânt ca o pâine-i săracul
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
propune? Poezia este un organism viu care se schimbă la chip și fire odată cu vremurile. Fluxul secret generat de mecanismul simțurilor este creator și convinge. Altfel, impulsul rămâne numai o simplă confesiune fără acele aripi ale harului capabile să atingă struna fermecată a lirei. Unele versuri pot avea tensiuni narative, fără virtuți emoționante, după cum unele fragmente de proză se desfată în redundante peisaje lirice care nu sprijină, defel, firul epic al prozei.Oricum, insurgența simțurilor este starea cvasi-permanentă a poetului adevărat
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
stele Scris de iubire Pe buzele mele Ca și mistere Prind aripi de dor Și-n a greului zbor Las lacrimi zălog Pe al pământului loc. Susur de lună De-aude-n surdină Și astrele cântă La mandolină Au sacrele vise Pe strunele-ncinse Pe frunte cuprinse Iubiri reaprinse. Cluj Napoca, 19 noiembrie 2015 Vântul toamnei Brațe de aer, Mângâie văzduhul... Cu palma toamnei Plină de vânturi. Frunzele cad Și-n a lor joc Ascuns-au clipe Ce oprite-s în loc. O rază mai
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
ceva mai bine cu privință la ce crezi despre crima pe care ești chemat să o judeci. Dante nu Îi răspunse de Îndată. Se Întreba de unde atâta interes. Poate simplă curiozitate, poate umbra vinovăției. Se hotărî să Îi cânte În strună. — Nu erau multe indicii, la locul morții. Nimic altceva În afară de ceea ce v-am povestit. — Cu adevărat, nimic altceva? Augustino părea dezamăgit. Mă gândeam că mintea dumitale superioară o fi surprins vreo lumină acolo unde puținătatea noastră bâjbâie prin beznă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la dispoziție, ghizi ad-hoc Într-o urbe necunoscută, iar pe mine, poftim, mă loveau din senin, din iarbă verde principiile și inflexibilitatea morală. Să fim serioși, În situații din astea, mai lași de la tine, mai cedezi, le mai cânți În strună companionilor - cine ce are de pierdut dintr-un compromis benign? Am Început să caut În memorie ceva cu care să dezmorțesc atmosfera și s-o readuc pe făgașul colocvialității amiabile dinainte. Fără succes Într-o primă instanță: nu-mi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mersese pe o variantă destul de comună, m-am amuzat să-i Încerc vigilența cu un sacrificiu de regină, tentant și spectaculos, e drept, dar facil pentru șahiștii ceva mai avansați. Mușcase și... jocul (sau mai bine zis, joaca) a mers strună de la un capăt la altul. Am deschis cu clasicul pion din fața regelui, Împins Înainte peste două căsuțe, e2 : e4, la care Howard a răspuns la fel de clasic cu e7 : e5. I-am atacat pionul, mutând calul din g1 la f3, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi folosește la nimic. — Altul nu am. Și nici măcar nu înțeleg de ce te străduiești să mă faci să pricep motivele pentru care acești oameni aparent foarte deștepți fac ceea ce fac și pentru ce alții, aparent foarte tâmpiți, le cântă în strună. Nu mă interesează. Dacă vor să se omoare, n-au decât să se omoare, dar în altă parte, nu aici. Credeam că ești curios. — Să fii curios e o mare virtute, Care însă se poate transforma într-un defect groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
stând pe scaun, cu o carte de note ruptă așezată sub el; apoi se lăsă pe spate, și speteaza murdară a scaunului începu să trepideze. Violoncelistul își pleca fața cu sprâncenele ridicate își lipea urechea de degetul care luneca pe strune, în timp ce violonistul, stând cu picioarele depărtate, își agita torsul, plin de pasiune. Îmi era jenă de fața lui fericită care, cu atâta bucurie, te invita s-o privești; îmi era jenă că nimeni, absolut nimeni nu-i dădea atenție. Săltându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
acum îmi dau seama cât de rigid mi-i trupul. În fotoliu nu stau relaxat, mușchii stomacului mi se contractă într-un mod neplăcut. Mă las pe speteaza fotoliului, dar asta nu ajută la nimic. Mușchii se întind ca o strună. Fără să vreau, stau încordat în acest fotoliu comod și moale, de parcă mă aștept ca dintr-o clipă în alta acesta să se rupă și să se prăbușească sub mine. Pe pianină, lumânarea arde deasupra capului lui Mik. Limba flăcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să ucidă, dar ordonase fără să clipească moartea acestora, mai ales că nu era nevoie să-și murdărească el mâinile cu sânge. Boris se ocupase de toate treburile murdare. Chiar dacă reușise să își recupereze pierderea și afacerile cu armament mergeau strună, se gândise că trebuia totuși să se reprofileze. De când americanii își băgaseră nasul în Irak, în Afganistan și mai apoi în tot Orientul Mijlociu, simțea că nu se mai află în siguranță. Unde mai pui că și Rusia începuse să strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aranjamente se făceau cu băieții deștepți. E drept că totul se punea la cale cu mai multă discreție decât în altă parte, dar, în principiu, nu era mare diferență. Nu avea decât să ungă balamalele care trebuie și lucrurile mergeau strună, iar dacă reușea să-și asigure și un sprijin politic influent, chiar că nu mai trebuia să-și bată capul. Își cumpărase un nou registru cu coperți negre pe care îl pusese în servieta de piele maro. Boris se ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Romero de Torres, sau cum s-o fi numit de-adevăratelea, jinduia la acea conversație anodină aproape la fel de mult ca la o baie caldă, la o farfurie de linte cu cîrnați și la niște rufe curate. I-am cîntat În strună o bucată de vreme, așteptînd să mi se potolească durerea. Nu mi-a fost prea greu, fiindcă omulețul n-avea nevoie decît de cîte-un asentiment scurt și de cineva care să facă pe ascultătorul. Cerșetorul se pregătea să-mi relateze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aventură romantică. Nimeni nu vrea să citească despre asta, În afară de cazul În care afacerile sunt necinstite. Dacă ar fi un subiect palpitant, lumea ar cumpăra biografia lui James J. Hill, nu una dintre tragediile alea interminabile de birou, care ciupesc strunele semnificației fumului de locomotivă... - Și ale mâhnirii, a completat Tom. Ăsta-i alt subiect predilect, deși recunosc că rușii dețin monopolul. Specialitatea lor sunt istorioarele despre fetițe drăguțe care-și frâng coloana vertebrală și sunt adoptate de bătrâni ursuzi fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o viziune În care se afla În Mexic, Într-o casă de cărămidă crudă, pe jumătate Întins pe o canapea acoperită cu rogojini, ținând Între degetele-i lungi și subțiri, de artist, o țigară În timp ce asculta cum chitarele acoaniază, pe strune melancolice, un vechi bocet castilian, iar o fată oacheșă, cu buze de carmin, Îi mângâia blând părul. Aici putea trăi Într-o litanie stranie, mântuit de bine și de rău și scăpat de dulăii raiului și de toți zeii (cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
doare ce‑ți fac, fiindcă sunt foarte puternic și nici nu‑mi dau seama când produc cuiva o durere. Ești foarte puternic. În sfârșit, cuvântul magic. Ca puse în mișcare de‑o parolă, lucrurile funcționează până la urmă și treaba merge strună. Dar Annei îi rămân în gât cuvintele pe care le‑ar spune în mod normal într‑o situație asemănătoare, și anume: În sfârșit! Ai reușit! - atât de măreț e acest eveniment care se numește iubire și care cade unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
alge dezlegate către sud, A tâmplei umbră din străine seri: Cu drumul meu, atunci, le-am mai văzut. La Düsseldorf, o cadră-n Bolkenstrasse... În jilț adânc, Evreul Botezat. Și mâinile, cascada unei rase, Înfășurau cărbunele uzat. "Stinse flăcări. Arsă, struna S-a lăsat în arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii."1 Tu, salt, tu, creșteri stângi, urzică-nalbă! Acestui scris valah, ca din Sion Ridici o nevăzut de scumpă nalbă Și - adiată - boarea altui zvon. Un cânt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
În iarbă ta cu iz de măr ceresc Și vreau să te cutreier că un flutur Polenul în adîncuri să ți-l scutur Și beat de fericire pot să pier Sînt îngerul căzut iarăși din cer @CÎNTEC DE PAHAR Pe struna viorii tale, Trece-mi-aș și eu arcușul. Pe cărarea ta din sale, Face-mi-aș, turbat, culcușul... Că mi-e rău de-atîția fluturi, Cîți din șoldu-ți de cadînă, Cînd pășești, pe cer îi scuturi - Și cu umbră lor mă-ngînă
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
ce-abia ne-ating în zbor și magic trec prin mine scântei înaripate din stelele ce-n suflet le-am tot păstrat cu dor. Ce bine-i lângă tine când eu te simt aproape și clipele-mi trec tandre din strune picurate, tu ești ca o lumină ce-mi trece printre pleoape, o blândă dăruire cuprinsă-n tot și-n toate. Leonid IACOB (din vol. "Lâng-o margine de lume" - în lucru) Referință Bibliografică: dansând cu tine / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN
DANSÂND CU TINE de LEONID IACOB în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361545_a_362874]
-
sânge maica de dumnezeu plânge începe război de îngeri vrei nu vrei - pe filă sângeri magii gângăvesc preasfânt pe hristosul din cuvânt zodii scrise fără seamă isihii de foc pe geană lir delir întru nadir se smerește un satir gheața strunei prorocește arde-n ger - povestea crește ning în vii entelehii struguri cai și cununii răstigniți pe sfânta rimă raiul înflorit din tină pironit s-a pironit ne-am spălat de asfințit CEI BINECUVÂNTAȚI ...cei din urmă - la ospățul luminii - au
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
ei dau fântâni de cerbi însetaților și verde-nfrunzire de crengi - celor cu mădulare de cântec secate și flori deschise de pururi redau celor care-au pășit - cu tot cu mirosul prealegănat al tinii - în arca lumii luminii - și au uitat mireasma grădinii strunele lor îngână - jertfelnic epopeile firii - versetele amintirii - învolburarea dulce și mirii și mierii - și mai cu seamă - fulgerul învierii de pe degetele-n necontenită mângâiere de harfe - curg picături înflorite de sânge: pică picăturile pe obrazul Celui prea îngândurat astfel - Regele
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
pe obrazul Celui prea îngândurat astfel - Regele Ospățului dă deîndată semn că-i aici - mereu: nicio clipă - nicăieri n-a plecat doar că în mijlocul lacului șoptitu-i-a nenufarului - cu mult mai curat ...iar ospățul - rază cu rază - având priveghere și a strunelor pază - de-acum în stih prefirat - poate să-nceapă - fără sfârșit - fără păcat STIHURI PE NERĂSUFLATE el îmi cunoaște toți pașii - dinaintea clintirii: mi-a binecuvântat cărămizile - una câte una - chiar în timpul zidirii mireasma lui mi-a înlocuit stihul și
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
inorogului și solzii orbitori ai lemùrilor - începe din fâlfâirile vultùrilor - din cremenea și fulgerările rodnice ale munților - din copacul cu păsări cel trainic - din înalt și din tainic Dumnezeul meu - Dumnezeu al nunții între soare și lună - al cântecului de strună - dar și al dezbătutului sfat al mumelor - al giuvaierelor zării și-al adâncului mării - al drumului și-al drumelor - al smaraldului frunții și al dogorilor potolite-n iubire și-n glăsuire de aștri Dumnezeul meu nu mi se arată între
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
Vânătoarea foametei în munții Carpați./ Setea mă năruie. Fierbe pe piatră/ Firul de apă prelins pe cișmea./ Tâmpla apasă pe umăr. Pășesc ca pe o altă/ Planetă, imensă, străină și grea.// Așteptăm într-un loc unde încă mai sună,/ Din strunele undelor line, izvoarele./ Când va scăpăta soarele, când va licări luna,/ Aici vor veni în șirag să s-adape/ Una câte una căprioarele./ Spun tatii că mi-i sete și-mi face semn să tac./ Amețitoare apă, ce limpede te
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
său de dac a animat dorul de absolut al transcendenței divine prin cultul zamoxian ale nemuririi. Radu Gyr a scris atât de frumos, încât s-a dăruit Cerului mistic, ca o taină ce-a odrăslit profetic, cântându-și Glia pe strunele veșniciei, crezând în Dorul-Dor ce l-a durut, pe vremelnicia dintre Nistru și Prut, înverzind în inima sa cerul nădejdii că jertfa sa și a confraților săi au înomenit divina Iubire a lui Dumnezeu pentru Neamul nostru preaales. El este
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
DIVINULUI POET RADU GYR A scris cu sângele său pe cătușă, cu puritatea sufletului dalb de copil, iar în bruma de pe pereți, de pe ușă, și-a înfășurat sufletul-înger tiptil. A-ncrustat slove sublime în lanțuri și-a cântat Dorul Iubirilor pe strune ș-adunând țărâna sfântă de pe șanțuri, a închinat-o Neamului în rugăciune. Cu fiecare strop și picături de sânge a pus doinita Doină pe strunele de liră, în lăcașul inimii cu sufletul său plânge, suferințe caste, pe trupul-frânt se-nșiră
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]