341 matches
-
spere că femeia care locuia acolo va fi înțelegătoare și - cu puțin mai mult noroc - destul de masivă ca să-i poată împrumuta niște haine până ce ajungea acasă. în acest moment Eva și-a dat seama că își lăsase geanta undeva în stufăriș. își amintea că o avusese cu ea pe timpul nopții, dar probabil că îi căzuse de pe saltea atunci când o umfla. în fine... acum nu se putea întoarce s-o caute. Trebuia să-și continue drumul așa, fără ea, și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să judece logic. Nu se putea să nu existe vreo metodă prin care să anunțe pe cineva unde sunt și că au ajuns la anaghie. Nu puteau fi prea departe de uscat. Din câte știau ei, uscatul era chiar dincolo de stufăriș. Gaskell ieși și se cățără pe vârful cabinei, dar în afară de turla bisericii din depărtare, nu reuși să vadă nimic dincolo de trestii. Poate că dacă ar lua o bucată de pânză și ar flutura-o, cineva ar putea să-i detecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care consta în rachiu cu cremă de ou și Irish coffee - și medită la comportamentul imoral al colegilor săi de breaslă mai scandalagii, în strictă legătură cu ziarul de duminica trecută, văzu deodată cu surprindere ceva care se bălăngănea pe deasupra stufărișului din Eel Stretch. Semăna cu un ciorchine de baloane, niște baloane albe, în formă de cârnat, care se ridicară puțin și apoi dispărură. Părintele St John Froude se cutremură, închise ochii, îi deschise iar și se gândi la virtuțile abstinenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se întreba acum dacă nu cumva greșise în privința Evei și dacă soția lui nu era cumva moartă, când îl cuprinse somnul. în curtea bisericii, Eva urmări cum reverendul St John Froude coboară înspre adăpostul bărcii și începe să vâslească către stufăriș. Imediat ce bărbatul dispăru, ea începu să urce cărarea spre casa acestuia. De vreme ce părintele paroh era plecat, Eva era dispusă să înfrunte riscul întâlnirii cu soția lui. Se strecură pe poartă în curtea casei și se uită în jur. Locul degaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
destul de primitive, resursele pe care le extrăgeau din aceste sisteme erau destul de puține. Din pădure foloseau în principal lemnul și poienile pentru pășunat, izlazul era folosit alternativ ca loc de pășunat și teren agricol, iar apa pentru adăpatul animalelor, pescuit, stufăriș, papură și diverse amenajări cum ar fi crescătoriile de pește, morile și, mai târziu, gaterele. În studiul lui Stahl (1998, vol. I, pp. 211-298) se menționează că folosirea apei pentru irigarea terenurilor agricole este extrem de rară. Dat fiind gradul mic
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
că trebuie să-l găsim, chiar dacă ne va lua o zi întreagă. Nu l-am ucis din prima și acum este de două ori mai periculos pentru oricine va mai trece pe aici. Privind în jur, la miile de tufișuri, stufărișuri și păpurișuri, întinzându-se pe câțiva kilometri, tânărul Roland spuse: - Dar, tată, ar putea să fie oriunde. Tatăl lui începu să râdă. - O, nu-ți face griji că nu îl vom găsi. Ne va găsi el pe noi. Stai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
puteri, pentru că primăvara asta vor scoate pui. Și când dintre uscăturile de stuf și de papură vor ieși noii lăstari, puișorii vor fi cât o gâgâlice. Atunci se vor putea ascunde mai cu ușurință în desișul ca o perie al stufărișului. În soarele de aprilie va fi mai cald și mai prietenos. Al. Șahighian - Se întorc Călătoarele A venit primăvara Ce bine! A venit primăvara! Nopțile vegherii s-au dus împreună cu zilele Babei. Pe umedul pământ se întind cărări uscate de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care se înălța deasupra liniei orizontului. Săgeți de flăcări prinseseră viață în jurul meu. În apa de argint a canalului dunărean, peștii săreau zglobiu, vestind începutul unei noi zile. Aburi fantomatici se înălțau din apă spre cerul limpede ca lacrima. Din stufăriș ieșiră opt lebede, grațioase, ca niște prințese ale naturii. Numeroase viețuitoare își semnalau prezența prin foșnetul și ciripitul necontenit. De după un colț al canalului, își făcură apariția lotcile pescarilor lipoveni. Deși învățați cu răsăritul soarelui, se citea pe fața lor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
unor aeriene trenuri accelerate ce plecau spre necunoscut. Țânțarii își făcuseră apariția în roiuri mari, cu trompele însetate de sânge. O fâșâire aspră s-a auzit deasupra noastră: era un bâtlan grăbit care a trecut repede spre asfințit. În întunecimea stufărișurilor, feriți de privirile cuiva, dormitau alene porcii mistreți. În profunzimi misterioase și întunecate ale apelor, peștii de diferite mărimi și specii își creau cărări cu înotătoarele prin apele acelea care erau pentru ei imense întinderi dătătoare de viață. Licăririle amurgului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Malul natal! Lui Barzovie-Vodă i se umeziră ochii de emoție și, gândindu-se că tăcutul Broanteș va consemna gestul, vru să se lase în genunchi, să sărute pământul scump al țării, numai că, din nefericire, locul respectiv, aflat în plin stufăriș, era acoperit de o mâzgă puturoasă în care ciubotele domnești intrară până la glezne. Barzovie-Vodă se uită în jur, căutând o bucată de pământ mai zbicită, dar nu găsi. Atunci se hotărî: căzu în genunchi și strigând cu glas înalt tremurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
după cum au început să mă doară șalele, că suntem mult mai sus de Chilia. — Ce vorbești?! - se sperie Barzovie-Vodă. Păi ce pământ am sărutat eu. — Ne lămurim noi îndată - zise spătarul, apucând înainte pe o cărăruie, ce se întrezărea prin stufăriș. Făcură semn de rămas bun și se depărtară de marinarii greci care, văzând că nu pot scoate corabia din mal își scoaseră toți undițele și se puseseră pe pescuit. Moldovenii merseră pe cărăruie, până ieșiră la un ochi mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la ceafă, părând încurpat: — Da’ voi undi mergeți? — în Moldova! - strigă Vulture. — Moldova? Păi Moldova nu-i tăt înainti, Moldova-i tăt înapoi! - răspunse creștinul. — Nu-i nimic - făcu spătarul. Ia-ne și pe noi și scoate-ne undeva din stufărișul ăsta, că ți-om plăti. — Și io ce să fac cu banii în stufărișul ista? Că io din stufărișul ista nu prea ies! - strigă creștinul din barcă. — Păi ce să-ți dăm atunci? - urlă Vulture. Creștinul se scărpină din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Moldova nu-i tăt înainti, Moldova-i tăt înapoi! - răspunse creștinul. — Nu-i nimic - făcu spătarul. Ia-ne și pe noi și scoate-ne undeva din stufărișul ăsta, că ți-om plăti. — Și io ce să fac cu banii în stufărișul ista? Că io din stufărișul ista nu prea ies! - strigă creștinul din barcă. — Păi ce să-ți dăm atunci? - urlă Vulture. Creștinul se scărpină din nou la ceafă: Mahorci aveți? Sau votki. Sau asta, cum îi zice, făinî. — Măria-Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Moldova-i tăt înapoi! - răspunse creștinul. — Nu-i nimic - făcu spătarul. Ia-ne și pe noi și scoate-ne undeva din stufărișul ăsta, că ți-om plăti. — Și io ce să fac cu banii în stufărișul ista? Că io din stufărișul ista nu prea ies! - strigă creștinul din barcă. — Păi ce să-ți dăm atunci? - urlă Vulture. Creștinul se scărpină din nou la ceafă: Mahorci aveți? Sau votki. Sau asta, cum îi zice, făinî. — Măria-Ta - șopti repede spătarul - mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să socotească. — Zeci și încă doi și cu bătrâna încă una. Adică treisprezece - calculă Vulture. - Și cu câinili - adăugă creștinul. Atunci patrusprezece - zise Vulture. — Așa, da - răspunse creștinul. — Mulți, dom’le! - constată Barzovie. — Păi ce să facă și el în stufărișul ăsta? - zise Vulture. Episodul 135 îN ADÂNCUL GHIOLURILOR îNCHISE Urcară tot calabalâcul în barcă, o așezară pe Cosette în față pe vârful de înaintare, Broanteș și Barzovie-Vodă se puseră cam pe la mijloc, spătarul Vulture în spate, iar vajnicul Covaliov împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când au venit apele mari. Stătea, săraca agățată de-un lemn și striga după ajutor. Am tras lemnul la mal și până au scăzut apele, am avut un copil. — Bine, frate - zise Barzovie - dar dacă nu-ți place aici în stufărișul ăsta, de ce nu pleci? — Aș pleca eu - răspunse creștinul - da’ unde mai găsești atâta pește? Episodul 141 VA URMA O NOAPTE DE POMINĂ După îndestulătoarea cină, cum era și firesc, veni vremea să meargă cu toții să se culce. în cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
flux continuu ce părea ilogic, să poată fi stopat și reîntors către interioare, încărcat cu aluviuni, într-un reflux mai greoi, mânat de aceeași pulsație ce-l împinsese către exterior. Le-a văzut circumferințele creierelor, străbătute de vinișoare roșiatice, ascunzișurile, stufărișul, labirintul de nedescifrat, o întreagă babilonie și zumzetul surd l-a auzit, zumzetul ca de aparat aflat sub tensiune, creat de celulele moi, umede, cleioase, captând în interioarele lor informații de toate felurile, cu o rapacitate asemănătoare cu cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu totul altfel și s-ar fi putut foarte bine ca Mihai Mihail să fi fost întîi tot un soi din ăsta, un Cocoș, despre care acum erau pline ziarele, dar datorită războiului, n-a ajuns să fie găsit prin stufărișuri, ci a ajuns, ei nu dintr-o dată, dar a ajuns, șeful Serviciului, dacă nu cumva Serviciul însuși. L-a chemat la telefon, atunci nu avea aparat la biroul său, după ce a rezolvat din punctul de vedere al Serviciului "afacerea Cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dimineața și seara, în loc să meargă la biserică ori să iasă pe faleză, ori să se ducă la cafenea și să-i ardă o tablă, ori să răspundă invitațiilor la petrecerile organizate prin rotație de împuterniciții Comisiei Dunărene, se pierdea în stufărișuri ca să prindă broaște, țipari, lipitori și alte jigărănii scîrboase? Umbla în văzul lumii cu un soi de minciog cu coadă lungă, de care atîrnau mai întotdeauna răgălii, frunze ude, cîte un mormoloc încurcat în fire, lintiță. Purta pantaloni scurți, coloniali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să constat că sufletul femeiesc e la fel de misterios pentru mine ca problema vieții pe Marte. 4 Ca să ajungi la baltă, trebuia să mergi de-a lungul țărmului și apoi să cotești, lăsând marea în spate. Imediat vedeai pata întunecată a stufărișului care se lăbărțase pe marginile bălții. Cătunul era dincolo. La mal se găseau, priponite, câteva bărci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu se uita la stufărișul care amenința să cotropească într-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spate. Imediat vedeai pata întunecată a stufărișului care se lăbărțase pe marginile bălții. Cătunul era dincolo. La mal se găseau, priponite, câteva bărci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu se uita la stufărișul care amenința să cotropească într-o zi toată balta și se juca vîrîndu-și degetul în apa neagră, putredă, acoperită pe mari porțiuni de mătasea broaștei. Soarele îi bătea în față. Privindu-l, m-am întrebat de ce tresărisem prima oară, când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în calea pădurii verzi-maronii. Diverse semne indicau direcții spre poienițe, case și oameni. Danny zări acoperișurile unor vile în stil Tudor și coșurile unor cabane de lemn extravagante. Încet-încet, calitatea terenului scădea - fără vedere la ocean, fără briza mării, cu stufăriș tot mai des, fără locuințe. Când ajunse pe culme la Malibu Ridge și începu să coboare, simți că fermele de câini trebuie să fie pe aproape. Priveliștea era acum punctată de prelatele unor colibe, iar pelicula de căldură cobora la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ajunseseră Virgil și Bărzăunul, le produse o mare deziluzie. Mai ales lui Virgil, care venea pentru prima oară într-o asemenea sălbăticie. Se opriră amîndoi lîngă o salcie scorburoasă și priviră sceptici în toate părțile. Cît vedeai cu ochii numai stufăriș, ochiuri de mocirlă din care ieșeau, cu zgomote înăbușite, bulbuci, sălcii uriașe cu scorburi întunecate, arini aplecați de furtuni în toate părțile și, din loc în loc, cîte un petec de pămînt mai acătării, plin însă tot de bălării. Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu orele și nu dispare. Și acum păstrez vara aceea, nu doar în mintea mea, ci în întreg trupul meu, din creștet pînă în tălpi. Vara în care rîul era al nostru, ca și adăpostul pentru bărci, orașul, pajiștile și stufărișul de pe marginea apei. Fericirea există doar atunci cînd o poți atinge și o poți păstra, eu încă o am, vara anului 1939, acum, aici, în noaptea asta. Aud susurul blînd al apei și adînc, în oase, încă simt căldura scîndurilor
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
înainte, trebuia să ne oprim și să vedem cît timp ne putem păstra lamele libere. Nu mult. Ceva mai tîrziu ne-a cerut să executăm cu mai multă putere. Pentru cîteva bătăi a mers bine. Cu coada ochiului am văzut stufărișul trecînd pe lîngă noi mai repede, iar cu picioarele, umerii și spatele meu împingeam apa cu din ce în ce mai multă putere, îndepărtînd-o. Apoi a fost ca și cum ceea ce țineam mi-ar fi fost brusc smucit din mînă, lama s-a scufundat și a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]