304 matches
-
înghite un briceag și bucăți de cutie-conservă. La precedenta încarcerare înghițise în același scop o furculiță. În Carolina de Nord, de-a lungul a 160 km de coastă, mii de păsări ale mării cad și mor pe plajă; specialiștii sunt stupefiați și n-au nici un răspuns. Un expert londonez în demolări își dinamitează casa: el - mort, soția și 7 copii în stare gravă. Savanții serioși socotesc că traversarea Atlanticului într-o barcă făcută din papirus n-ar nici un chichirez. Thor Heyerdahl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mai bun decât orice am văzut până acum. Martie 2008: Galeria PlanB este invitată, pentru a doua oară consecutiv, la Armory Show. ăRewind rapid: The Armory Show, 1913 - publicul american se întâlnește pentru prima oara cu arta modernă și este stupefiat; printre artiștii expuși: Brâncuși, Ingres, Delacroix, Degas, Cézanne, Renoir, Monet, Seurat, Van Gogh, Matisse, Manet, Lautrec, Braque, Gaugain, Duchamp etc.ț. Galeria din Cluj își continuă ascensiunea rapidă, devenind cea mai importantă galerie comercială de artă din România, reușind să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
De cele mai multe ori însă, Nicolae Sârbu complică inutil comparațiile la care recurge și le face de neînțeles și hilare. Fiecare poem al său pare o colecție de situații și întâmplări năstrușnice. Știrile difuzate de posturile TV de azi, care ne stupefiază ori de câte ori le urmărim, sunt nevinovate jocuri de copii pe lângă faptele relatate în versuri de Nicolae Sârbu: „Ninge nădușit pe fesele icoanei.“ (Rătăciri în panoplia aparenței) „Inimi [...] ies prin zid / să li se vadă coafura traiectoriei.“ (Inimi care ies prin zid
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să strige: — Bravo Prințăsa noastră! Să trăiești, Prințăsa noastră! Sântăm aici cu tine, draga noastră! Toți și-au întors mirați capetele spre cei din șatră cărora nu le păsa sărind în sus, bătând din palme și făcând semne Prințesei. Fiind stupefiată de prezența lor, Prințesa a sărutat cu lacrimi în ochi câteva flori din cele adunate și le-a aruncat spre ei, una câte una în uimirea tuturor. Ei le-au prins cu ceva efort, dar cu deprinderea pe care o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și înalță rugă cerînd un miracol. Vremea trece, așteptarea îl apasă și simte cum îl cupride frica. „Ce-o să mă fac cînd va veni?“-tremură el din ce în ce mai sigur că minciuna cea mai adevărată nu-i decît propria-i moarte. E stupefiat că cei din jur n-au făcut aceeași descoperire, altfel, ar fi strigat-o. V. tînăr mergînd pe stradă siderat că toate chipurile prietenilor par supuse unei îmbătrîniri galopante. Ca și cum zece, douăzeci de ani ar fi trecut într-o clipă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu țipă. Cerul și marea trec prin anotimpuri și povestesc mereu. Iar noaptea...Ei, bine, noaptea întunericul vitraliului se adîncește forfotind neguri. Pînă la mine se simte, acolo, o zbatere. Și eu sînt tînăr sau matur, cînd întreg, cînd multiplu. Stupefiat de multitudinea vîrstelor ca de tot atîția „eu“. Întinerind iarăși: tînărul V., erectil fără liniște, căutînd mereu altceva: datorie, plăcere, plictiseală. Nimic nu te mai mulțumește odată ce a început Căutarea. Colinzi deșerturi și catacombe, escaladezi sublimul și storci sferele venale
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mă urmărește. Mi-e frică de el însă știu că de cruzimea oracolului nu scapi. Îl refuz și mă împotrivesc lui din toate puterile. Dar puterile mele sînt absorbite de altceva așa că îl ignor. Îi calc imaginea în picioare. Sînt stupefiat deoarece mintea mea nu poate concepe pierderea. Îmi pare mereu că Elena este aici, că-i pot atinge imaginea cu mîna. Degetele mele se întind și rămîn înțepenite în aer. Ar vrea să caute în jur sau să aștepte ca
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
care - asemenea legii ce guvernează fenomenele fizice - devenim stăpâni pe realitate, pe lumea posibilităților de exprimare. * Asupra metodei rimbaldiene, Claudel stăruie îndelung. El vorbește despre o anestezie - prin mișcare - a îndatoririlor permanente ale personalității, despre punerea în contact a eului - stupefiat în felul acesta - cu îngerii. Ne este destul de greu să ne raliem acestei explicații care miroase-a strană. Dimpotrivă, făcând din Rimbaud un precursor, suprarealiștii refuză bucăților lui reprezentative orice idee de metodă. Sau, mai de-grabă, le atribuie un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nopți la Paris, camere de aproape două sute de dolari pe noapte, de trei stele. Șeful meu mi-a propus să-mi dea câteva zile de concediu plătit, dar am refuzat și mi-am dat demisia. Colegii mei de serviciu erau stupefiați. Nu mi-a trecut prin cap să economisesc banii primiți de la Keiko Kataoka, nici nu-mi făceam iluzii prea mari cu privire la răsplata despre care-mi vorbise. Trăsesem singur concluzia că răsplata de care-mi vorbise avea o conotație sexuală. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să mă cucerească, să se joace cu mine de parcă aș fi o păpușă - își spuse -, ca să-i fac jocul, ca să-i iau locul celulalt...“ Apoi chibzui mai temeinic. „Nu, trebuie să te arăți puternic!“ — Spune-i că vin acum. Îl stupefia îndrăzneala acelei femei. „Trebuie să recunosc că e o femeie dintr-o bucată, un caracter dintr-o bucată, ce cutezanță! Ce hotărâre! Ce ochi! Dar nu, nu, nu mă înmoaie ea! Nu mă cucerește!“ Când Augusto intră în salon, Eugenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
senior. Nu există un partener senior ? Ketterman pare impacient. Cum se poate să nu existe ? — N-am zis niciodată că lucrez ca avocat. E ca și cum aș fi spus că pământul e plat. În viața mea n-am văzut atâtea chipuri stupefiate la un loc. — Nu... lucrezi ca avocat ? spune Elldrige în cele din urmă. Păi și atunci unde lucrezi ? Sperasem că nu vom ajunge aici. Dar, pe de altă parte, de ce să nu știe ? — Lucrez ca menajeră. Zâmbesc. — Ca „menajeră” ? Elldridge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să mă Întreb prin ce mijloc aveam să pot să ajung la marele vizir, când ușa s-a deschis. Cine-a intrat? Khayyam, marele Khayyam, pe care Cerul mi-l trimisese În acel loc ca să-mi ușureze misiunea. Omar e stupefiat. — Și când te gândești că Nizam al-Mulk mă Întrebase dacă erai ismailit și eu i-am răspuns că nu credeam! — N-ai mințit, nu știai. Acum știi. Se oprește. — Nu-mi oferiseși cumva de mâncare? Omar a deschis ușa, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ai auzit de Kiril, bulgarul care aducea - îi face cu ochiul - pepperoni red, mild sau light? — În viața mea n-am auzit de pepperoni mild. Și nici de Kiril, răspunde îndatoritor Didier. Didier pleacă să servească alți clienți. Lionel asistă stupefiat la toată scena. Claude se simte dator cu o explicație. — Ascultă, Roman. A fost pe-aici, acum doi ani, un bulgar pe care, dacă mi-amintesc bine, îl chema Metodiu, dar s-ar putea să-ncurc borcanele. De pepperoni, comentează
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un client care se află la pat. Se aude ușa de la intrare. Toată lumea răsuflă ușurată. Pe ușă intră, însă, Lionel. E ud leoarcă și lasă urme de mâl din râul Maine peste tot pe unde calcă. Cele trei moștenitoare sunt stupefiate: n-au văzut până acum un notar intrat la apă. — Dumnezeule, Lionel, ce s-a-ntâmplat? Să nu răcești. Cum îndoliatele știau că prenumele notarului era Marcel, nu Lionel, se liniștesc, dar tot nu-și explică apariția naufragiatului. Lionel mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
doar un om ce se bucura de un titlu. Ei au făcut parte din fostul împărat, Felix Amadeo, unchiul meu. Acum sunt aici, iar eu... eu sunt Împăratul! Împăratul a murit! Trăiască Împăratul! ziseră cu toții în unison, cu smerenie. Eram stupefiat... Se explică! Așa putea Felix Amadeo să ia deciziile cele mai bune în momente cruciale. Nici nu-i de mirare ce bine s-a descurcat! Fiecare din cei de aici avea o altă meserie, și fiecare era cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
viață la un celebru liceu din București, pereți întregi de cărți, dă meditații și, din banii luați, cumpără cărți, doar cărți. — Și ce dacă, el nu moare?, trântește Căpșuna, dorind să aibă umor. Toți tac însă, chiar și Loredana e stupefiată, ea n-ar fi făcut o asemenea gafă, îl știe bine și pe Maestru, și pe Regizor, nu vrea să-și schimbe vreunul impresia despre ea, mamăăă, ce tâmpită!!!, își zice femeia cu ochii de aur. Dar Laszlo continuă, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mi-a zis cu tandrețe parșivă: (scena în dreapta, în lumină separată) Nu poți rămâne mai mult, ne vedem luni din nou, ce mai e de vineri până luni?, doar weekendul. (Își ia mâinile de pe coapsele ei, râde parșiv, ea e stupefiată, el se joacă...) Râzi de mine?, faci mișto?, ai regizat scena, așa îți pregătești tu gagicile? Și-a pierdut orice mască.) Nuuu, păi, ce, îndrăznesc? (Râde... învingător, ea râde strepezit.) Doamne, ce-am căutat? Calea cea mai simplă în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
film și de ce e industria filmului atât de minunată. A fost prin toate magazinele de pe 3rd Street Promenade. De mai multe ori. A fost în mallul din Santa Monica, la sectorul de alimente, și a stat acolo ceva vreme, absolut stupefiată de toate chioșcurile cu orice fel de mâncare pe care ți l-ai putea imagina: mâncare chinezească, japoneză, italienească, cafea de toate felurile, croasante, mâncare etiopiană, thailandeză. La sutele de mese așezate în centrul mallului stau sute de oameni, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu făcusem asta niciodată până atunci. Maria Însă era atât de Încântată de imaginea mea, Încât aproape mă făcu și pe mine să cad În extazul propriei persoane. Din fericire, mam oprit fix la limită, renunțând să mă mai uit stupefiată În oglindă din cauza timpului care mă presa. Victor venea să mă ia. Când a ajuns, stresul deja mă adusese Întro stare de tremur permanent. Era prima oară când venea cu mașina, prima oară, oricât de ciudat ar fi părut, când
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
adversarului său tremurau necontrolat, așa că nu-și putea stăpâni zâmbetul. — Mie? A sosit să-mi ureze bun venit mie? continuă să mormăie Katsuie în sinea lui. — Mai întâi, aruncați o privire scrisorii, stăpâne, îi ceru Hanshichiro. Katsuie era atât de stupefiat, încât uitase complet de scrisoarea din mâna lui. Dădea din cap la nesfârșit, fără nici un motiv anume. În timp ce ochii săi urmăreau cuvintele scrise, pe chip i se schimbau fel de fel de emoții. Epistola nu provenea câtuși de puțin de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și E. Lovinescu!) nu face vreo diferență între „primele poeme” - scrise în România, publicate în Contimporanul - și poemele din faza dadaistă franceză, ambele constînd în „asocieri neprevăzute de cuvinte sau imagini” și „stilizări ilogice, reduse uneori la simple jocuri lexicale”. Stupefiat de faptul că „aceste capricioase aiurări departe de a’l compromite pe autor, dimpotrivă îl supravalorifică”, el constată, pe bună dreptate - citînd din antologia noii poezii franceze de la Ed. Krà - că „s’a răsturnat și sensul noțiunilor”, de vreme ce Tzara e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
original, nu avem decât libertatea de a înjura cât vrem, că tot nu ne auzim decât noi între noi... Înmormântare cu onoruri militare Era prin 1990, sau chiar 1991, când într-un ziar am citit o știre care m-a stupefiat pur și simplu. Într-un articol, o așa zisă jurnalistă, înaripată de o satisfacție sardonică de neînțeles, de altfel la ora ceea, anunța că la Teatrul Național din Iași a fost scoasă din program piesa „Livada cu vișini” de Cehov
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu capul Îndreptat spre naos, ca și când ar fi scrutat În tenebre, așteptând sosirea cuiva. Era ceva nefiresc În nemișcarea lui. Parcă un lințoliu Îi acoperea trăsăturile, făcându-le nediferențiate. Bărbatul stătea În picioare, cu mâinile Împreunate la spate. Dante era stupefiat. Pe chipurile zbirilor care se Înghesuiau Împrejur Își citea propria incredulitate. Bărbatul părea să fie, În același timp, victima și martorul mut al crimei. Bargello se trase și mai aproape. Parcă Își căuta ocrotirea, asemenea unui câine Îngrozit de tunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să nu izbucnească în râs. În timp ce Iacob își făcea declarația, Ada dădea din cap aprobator. Zilpa s-a albit când și-a auzit numele. Laban, care-și petrecuse săptămâna beat de bucurie că i se măritase fiica, era atât de stupefiat încât de-abia a putut îngăima ceva în semn de protest, și-a ridicat mâinile la cer, i-a blestemat pe toți și s-a întors în întunecimea cortului său. Rahela a scuipat la picioarele lui Iacob și a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de idee. Bătrâna n-avea sentimentalisme din astea. Știi, În timp ce eu mă Îmbolnăveam de neliniște și supărare din cauza logodnei prelungite, ea mă sfătuia să-mi iau o țiitoare - o mică grisette, sau echivalentul ei Cockney. — Adică... În loc de Însurătoare? Henry era stupefiat de această mărturisire. — Nu, până la Însurătoare, preciză Du Maurier, idee care lui Henry nu i se păru cu nimic mai puțin șocantă. Bineînțeles, i-am spus că nici nu mă gândesc, adăugă Du Maurier repede. I-am spus - ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]