2,123 matches
-
autohton! O prezență magnetică, un caracter puternic, explozie de furie, de mânie copleșitoare, juvenile, care totodată se topeau într-o tristețe subțire, îmbătrânită, atotștiutoare că "zidurile" nevăzute din jur nu se pot clinti din loc. Oare bănuia, presimțea tânărul mânios, suav îndrăgostit, că va deveni peste vreo trei decenii inginerul Dante Remus Lăzărescu, tăvălit prin șantiere, pensionar târșâit de viață, naufragiat în "bloacele" unui cartier bucureștean? Bându-și mințile de prea multă singurătate, sărăcie și lehamite? ... Abandonat de copiii emigrați peste
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
perorații. Solicitările tehnice definind scriitura unui compozitor. Logica lui. Repet, psihologia lui. Unitatea, omogenitatea este rezultatul unei colaborări care se raportează "la muzică, la sunet, la viață". Cei patru sunt personalități puternice, dar sensibil diferite. Corina Belcea, apollinică, cu timbralitate suavă, fragilă, luminoasă, emoțională (Solo, în cvartetul de Britten). Este lider-ul care pare a obține totul cu blândețe, calm, siguranță. Laura Samuel, ilustrează cele mai substanțiale recomandări despre rolul foarte important al viorii secunde. în armonia sonoră, timbralitatea ei aduce
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
Un trandafir în miez de noapte/ Pe crucea liniștii uitatť". în filigranul analizelor lui Ilie Constantin se află așadar un ideal al Formei care absoarbe impuritățile și dizarmoniile de tot soiul, le transfigurează în sensul suveran al Lyrei, "ca o suavă lamentație a ființei ce se consumă dăruindu-se lumii". "Lamentație" la fel dăruitoare în versurile proprii ca și în comentariul dedicat versurilor Celuilalt, despre care poetul nostru, în majoritatea cazurilor, ar putea spune, cu un alibi moral, "mon semblable, mon
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
smălțuit fantastic, stîrnind ecouri... Întrezăream, halucinant, femei dubioase, fermecătoare, cu șoldurile evazate, cu sînii căzuți, moi, pînă la buric, făcîndu-mi semne magice de după perdele... Visam că le posed în biserici umile, umbrite de sfințenie, în fața altarului... despuiate, îngenuncheate... proferînd blasfemii suave și îngrozitoare... Mi se uscau buzele de căldură, mă tîram mereu, mereu, pe stradelele în pantă, bătute în cuburi monotone, lucii... Mă îndrăgostisem, la modul cel mai senzual cu putință, de case cu verande și scări, de răscruci de drumuri
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Virginia Micle-Gruber a doua fiică a Veronicăi Micle (25 sept. 1937). Hanul Trei sarmale, Șos. Bucium Hanul este atestat documentar ̀ ncă din secolul al XVIII-lea. Parcă nicăieri nu se potrivește mai bine catrenul lui Păstorel Teodoreanu ca aici: „Suav amurgu-și lasă rugina ̀în pahare, Miresmele grădinii ̀ n noi se răspândesc S-a destupat clondirul cu vin moldovenesc, Mai toarnă, cârciumare, mai cântă, lăutare". Vechiul han din codrii Buciumului a fost „cercetat", de multe ori, de nedespărțiții prieteni
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
ta căldură și lumină. când noaptea venea, și asta se întâmpla des, în neculoare se înfășa și aștepta răsăritul. iubire mută și oarbă, floare a soarelui, te prinde toamna într-o rază, din ea te strig, din ea te chem, suav descântec, sfânt blestem. iubire să-ți afli salvarea într-un strigăt, să-ți găsești odihna într-un oftat, să zbori cu aripile unui singur sunet. să dai peste lumina din râsul unei singure vocale, să înnoptezi într-o pauză dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lui țipăt, și acel cuvânt să fie floare abia vătămată de iubire. zile de februarie zile de februarie, rindeluite egal de ninsoare și viscol, unde vă depozitați rășinile transparente? lumina vă crește tot cu un lujer, la capăt va suna suav, a prezicere, ca un ghiocel. zile de februarie, mirosind a impudoarea cu care pământul își spală tristețile, rănile, nervii exibați în sinceritatea copacilor, în pielea lui zgâriată, murdară, de animal liber, neocrotit, expus fără milă. zile de februarie, în voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să-mi smulg, cu mișcări armonioase dar repezi, pornind într-un zbor transparent de libelulă. fața apelor abia să ating, aerul să-mi încingă visarea, să mă tragă spre somn și s-adorm ca și când m-ar ținti, cu otrava-i suavă, un sunet pe moarte. stafie neobosită dacă ne-ar fi dat să atingem fibra timpului ca pe un țesut expus chirurgical, oare ce am vedea din alcătuirea lui secretă? celule ale trecutului în care înmuguresc, ca bacteriile necunoscute, clipe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în griji, mi-au făcut cioburi din iubirea/ - o sticlă afumată prin care urmăream/ toate eclipsele/ de suflet" (Complicitate). O piesă reprezentativă este cea intitulată Piața de carne, în care cruzimea e condusă pînă la operația tranșării de abator a suavelor făpturi: "Dimineața cînd soarele/ nu are miez. Domnul tranșează îngeri,/ le desface aripile mai întîi/ să nu le vină în minte să fugă,/ apoi aruncă viscerele mirositoare/ de mir și de floare de salcîm/ cîinilor. Carcasa se vinde separat. Capetele
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
Am fost impresionată de vocea gravă și marele rol pe care l-a creat Anatoli Kotscherga, dar mai ales de interpretarea sopranei Evelyn Herlitius, pe care o știam din roluri wagneriene (Brunhilde și Kundry): un ambitus "vrăjitoresc", de la cele mai suave la cele mai "răzbunătoare" sonuri. Orchestra nu a avut nici o "scăpare", iar suflătorii (aplaudați, de altfel, la scenă deschisă) ar face cinste celor mai mari filarmonici din lume. Nu știu cum am putea face să o aducem pe Evelyn Herlitius în România
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
ilustrații, alb-negru și una color, răsfirate prin carte. Flori ciudate, "crizanteme de mare", unele sprințare, altele obosite, unele mari, altele mici, într-o țesătură care era acolo de pe vremea bunicii. "Nu știu cum m-a cuprins spiritul bunicii mele și zîmbetul ei suav, nealterat de ani, s-a-ntipărit pe fața mea. Mi se întîmplă uneori în clipe alese să devin ea: cînd sînt departe de rutina zilnică, cînd mă aflu în mijlocul naturii, cînd întîlnesc bunătate, frumusețe...". De cînd există literatura de amintiri și călătorii
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
de intensă reverie, lipsit de orice încordare antagonică, în care materiile emblematice sînt mătasea, porțelanul, apa pe care privirea ca și degetele pot aluneca în voie. Decorul nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui echilibru, de o mișcare vizionară, de siguranță și redempțiune a introvertirii spirituale. Rococoul macedonskian renunță la gravitatea degajată de "sublimitatea" liniilor baroce
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
de intensă reverie, lipsit de orice încordare antagonică, în care materiile emblematice sînt mătasea, porțelanul, apa pe care privirea ca și degetele pot aluneca în voie. Decorul nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui echilibru, de o împăcare vizionară, de siguranță și redempțiune a introvertirii spirituale. Rococoul macedonskian renunță la gravitatea degajată de "sublimitatea" liniilor baroce
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
Fericirea e înțelepciunea unui șir de cedări, anestezierea părerilor de rău pentru hălcile de carne pe care, ca în povestea cu pajura care te duce dintr-un tărîm în altul, și nu pe degeaba, le tai și le dai. Edificiul suav" e mirosul unei locuințe, mireasma unei relații construite cu precauții și greșeli. Cu spaimă, fiindcă fericirea e temătoare. Deznădejdea nu are nimic de pierdut. Însă fericirea, pe care neatenția o poate costa totul, înaintează ocolit, găsind minuni din întîmplare. Lucrul
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
lumină evadată peste arbori". Sau: "Nori albi-cenușii în mișcare pe cerul întunecat, omogen, atît de adînc încît părea senin, seninul unui cer pentru întotdeauna cenușiu". Și, în sfîrșit: "Lungi șiruri paralele de cumuluși albi, intenși, purtați de vînt în cerul suav, adînc și fluid, și în urma lor spume ciriacee de o infinită eleganță; cît de frumos ar fi ca, mai sus, să se întrevadă, dincolo de azur, marele întuneric și îndepărtatele, augustele stele". Este greu de spus în ce măsură aceste rostiri, scurte "incantații
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
vremea memoriei/ deschis va rămâne un clește/ în tufele de trandafiri/ intrăm prin fereastră/ surprinși regăsindu-ne în cuprinsul ei/ ideal/ oftări din aceeași durere-părere// umbre subțiri țurțuri de vară/ a căror topire începe// sînt toate ca-n rai dublate suav în/ formele mici ale muzicii acoperindu-ne/ imaginea insulară din apele cerului/ altul" (formele mici ale muzicii). Criza spirituală prezumată ca un factor originar al lirismului se contrage în contemplație. Aparent, aceasta reprezintă o smulgere din context a cîte unui
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
unui logodnic abandonat/ umbra unui bărbat/ un ideal/ o urnă de pământ/ un ficus/ din care cad frunze și ea le adună/ și căruia-i leagănă crengile cu mâna/ în zilele fără vânt" (fiecare femeie). Mersul poeziei urmează un protocol suav, bemolilor emoționali adăugîndu-li-se o tristețe biologică sub semnul osmozei, atît de cutremurător naturale, între trup și spirit: "nici nu vreau să știu/ la ce se gândește străinul/ care mă ține de braț/ nici unde mă duce îngerul bătrân/ de care
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
să încep în alt ținut o silabă, o atingere, o casă o protectivă carcasă de paie până ai apărut tu, care m-ai întors în ceva înălțimi de cuvinte în niște terfeleli de teribilă luare aminte, o serie de aranjamente suave care fac barbarii stăpâni și vedetele sclave. până am ajuns să te întreb dacă ai suficient săpun până am, deși nu am apucat, vrut să spun că după ce fredonezi primul tril îți face bine să te potolești și să iei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
călătoriei către purificarea ta, simți gust sulfuros de otravă, poveștile tale vechi, din orologiul cu cuc, au mucegăit, au făcut viermi, carnea versurilor tale a îmbătrânit, mitologiile tale personale au ruginit, cineva ți-a luat mințile, a modificat amintirile tale suave, umblând tiptil prin șantierele trecutului tău mereu în schimbare, moleculele de otravă vor întâlni moleculele de acid, pericole se ivesc precum mișcările peristaltice ale întregului tău tub digestiv. nouă în al patrulea loc: muști din tine, cu înverșunare, ca dintr-
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
meu de cristal, luo na, și fără capacitatea ta de rachetă nucleară explodând în mine, adică de a fi a mea de a înțelege aceste mâini care se desenează una pe alta of, altar al lui escher, cuib de berze suave, lentoare de pisică plictisită, cântec de canar tenor care va fi devorat, prăvălire a noastră în tabieturi de amor, făcute din vertebre de balenă aliniate pe periuța de dinți. nouă în primul loc: remușcările dispar atunci când îmbrățișezi ființa iubită, în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aveau să se deschidă larg porțile iadului, unde erau de așteptat cazne imprevizibile, care puteau depăși chiar unele prevestiri biblice. După plecarea doctorului, Simona deschise larg fereastrele. Simți cum întreg parcul năvălește în rezerva ei cu toate florile pline de suave și rare parfumuri. Se putea considera o regină a acelei nopți. În noaptea aceea doctorul dormi la camera de gardă. E un mod de a spune, căci ochii nu-l ascultară, iar somnul nu i se așezase geană pe geană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
multă afectare-n glas, că numai așa Domnul meu a vrut ca eu să mă deprind cu virtutea răbdării, a ascultătii și a supunerii necondiționate, pe care să le folosesc laolaltă în slujba aproapelui meu, în cea mai blândă, mai suavă și mai adâncă străduință de iubire. Sublim tezaur de mărinimie, ce să zic... Ei bine, greșit! Atâția ani numai asta am făcut, am stat în spital și am văzut cum suferința îl chinuie pe om, și am încercat, după puterea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
După ce am fumat o țigară am revenit lângă telefon și am sunat. „Alo!”. Bună ziua. Vă rog, dacă nu deranjez, aș vrea să vorbesc cu M. Borger..., mă numesc A. „Da!” Îl voi anunța Îndată... La telefon era o voce feminină, suavă ce se dorea a fi amabilă, dar iritarea făcea ca unele note să fie ușor mai stridente decât altele. Am Încercat să fiu cât mai scurtă și mai distantă așa cum se străduia și el... A rămas să discutăm dimineață câteva
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rupă. Ia priviți ce frumusețe de copil! exclama asistenta care intrase În grabă. L-a așezat la pieptul meu... și am crezut că lumea toată s-a topit În acel moment. Era cea mai fină atingere, o senzație atât de suavă și de plăcută, cum nu mai cunoscusem niciodată până atunci. Mă uitam la el ca la o minune, o făptură ireală și o fericire imensă mi-a inundat sufletul, mi-a copleșit Întreaga ființă. „Copilul meu... copilul lui Alex”... și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
copilul, ar fi vrut să-l aibă înapoi pe cel de acum câțiva ani, acela care învăța așa cum cânta ea la vioară, din rărunchi, își voia copilul înapoi, cel care sta cu mâinile în poală ca o fetiță cu zâmbet suav, pe vremea aceea îi spunea Didina, până i-a crescut mustața, îl voia înapoi pe cel care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu la 12 ani, cel care îi era confident, își voia copilul înapoi, cel de după sticla groasă era
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]