359 matches
-
loc pe unde să scape din hora sălbatică. Aglaia îi făcu semn cu mâna să îngenunche în fața lui Stere. Mirele, cu privirile pe ea, abia mișca picioarele. Se apropie și i se aplecă în față. Când bărbatul o luă de subțiori, își lăsă capul pe umerii lui. Cârciumarul mormăi ceva și o strânse în brațe. Lăutarii o întoarseră. Se auzeau cocoșii. Socrul chemă țiganii mai aproape. - Ia cîntați-mi, mă, și mie ceva de inimă albastră... Armonistul umflă burduful și ascultă o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se însuflețea, dres de borș și de arcuș. La urmă ginerele pupă mâna socrului, a nașului și a nașei. Nevasta meșterului mergea cu ei, plângând. La poartă îl văzură pe cumătrul Ghiță Bîlcu între doi gealați de birjari, ținut de subțiori, căznindu-se să se urce în trăsură. Oamenii asudaseră și nu dovedeau. De-abia -lau așezat pe pernele droștii, care se lăsase de atîța greutate. Era roșu și cânta în gura mare: Taci, mireaso, nu mai plânge... Nevasta îl descheie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui pestriță, aprinsă de o putere care-i lucea în ochi. - ...și să mă-ntorc și la comisari și să-i jughinesc, să le-arăt eu cum se bate! Și să-l omor pe ăl de-mi punea cărbuni la subțiori, să beau sângele lui, oh... În noaptea aceea au dormit în groapă, și a doua zi, în zori, s-au dus la casa Didineir 276 În drum au trecut și pe la simigii. Piața, plină. Grecii, cu tarabele încărcate. Mirosea de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
beteală din vînturile bolnave...” O scenă trubadurescă poate fi la fel de bine tiparul imaginativ În care apare turnat un peisaj, ca În poemul XIII din același volum: „Ploaia - cîte scări de mătase pentru buclele ochiului /.../ CÎnd cavalerul cu mandolina amurgului la subțioară se oprește sub balconul de apă / Și castelana desprinde ca o fundă surîsul din cascada de azur al singurătății / CÎmpiile dansează cu pasul lent În ierburi”; după cum bîlciul, ca alt teritoriu al miracolelor elementare, poate sugera (În VIII) nu mai
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
târa, îndepărtându-se. Vocile îl lăsară să se îndrepte spre ușă, cu degetele înfipte în podea și opintindu-se din călcâie. Apoi se apropiară : — Acum ai să taci... ai să taci... Bătrânul se târa, înspăimântat. Se simți, deodată, săltat de subțiori și proptit pe picioare. Vocile se adunau iarăși într-una singură, care îl mâna din spate. — Mergi... ești liber... dezleagă-te... Bătrânul împletici câțiva pași, se lovi de perete, își duse mâna la obraz și degetele i se încleiară în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în gură și îi șterse flăcăului sângele uscat din colțul buzelor. Dar cum era peste puterile ei să-l ridice, să-l așeze pe căruț și să-l proptească-n chingi, alese să-l asculte pe Ologu. Îl apucă de subțiori și îl priponi de stâlp, dându-i cârjele. Când o simți așa de aproape și încurajat de reazemul cârjelor, Costică Ologu întinse brațele spre coapsele femeii. — Șezi potolit, șontorogule, i-o reteză Panselia, cu vocea ei trecută prin spărgătorul de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pământul îi sorbise de parcă nici n-ar fi fost. Dincolo de lumea de dincolo — ăl mai puternic ajunge în vârf, zise Pârnaie, privind cu mâna streașină la ochi. El e ultimul care moare. — Tii, băga-mi-aș ! se iți Chisăliță pe lângă subțioara lui. N-am mai văzut un morman de gunoi așa înalt... — Și cu macaraua asta cât o clopotniță, parcă ar fi o biserică... întări Iadeș, lăsându-și traista jos, cu un zăngănit de oale sparte și tingiri ruginite. Ce-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu mâna desfăcută, parcă cere ceva... — Ce-am putea noi să-i dăm ? interveni și Pârnaie, cu mâinile înfundate în buzunarele golite. Nici trăscău nu mai e, își aminti Bunelu plin de tristețe. Iadeș se strecură, mai în față, pe sub subțioara lui Pârnaie. Își scoase fesul și-l mototoli, cu mâinile în față, ca la priveghi. Io zic să chemăm Poliția... spuse. — Și cum ai să chemi tu aicea Poliția ? se răsti Pârnaie. Cu porumbelu’ ăsta călător ? Ca întotdeauna când venea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nimeni. Aprinse lumina, își zâmbi singur și căută sticla de votcă. Găsi doar sutienul, uitat în grabă pe întuneric. Era alb, cu un volănaș de dantelă acolo unde un nasture descheiat al bluzei putea să-l scoată la iveală. În dreptul subțiorilor era ușor îngălbenit, iar cupele erau îndesate cu buret. Se întoarse cu fața în sus. Vru să-și tragă cearșaful peste el, dar îi era prea cald. Își așeză sutienul pe piept, se concentră pe furnicătura bretelelor care cădeau în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tot ce-i trebuie... — Nu de-aia, spuse Tili. Apoi ridică din umeri : Sau poate tocmai de-aia... Au trecut vremurile când între cauză și efect trebuia neapărat să fie o legătură. Luă din cutie o păpușă. O săltă de subțiori ca pe un prunc. Citi cartonașul atârnat pe pieptul ei. — Nu mai țin minte toate numele. Nu s-a întâmplat să repet vreunul ? — O să vină și vremea aia, spuse Maestrul păpușilor. Dacă nu cumva o să începem iarăși să facem producție
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
călduros decât să bei până nu mai poți. (Vehiculul probează în fața oglnzii atributele masculne și feminine, nu se potrivește nici unul. Merge gol în bucătărie după un cuțit, se întoarce în dormitor, se așază pe pat și își scrijelește pielea de la subțiori) EL: De fapt, ar trebui să putem să spălăm în pat vesela. Tot ce ține de treburile zilnice ar trebui să poată fi rezolvat în pat, așa că din când în când acolo se va procrea și de cele mai multe ori se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
târgurile din împrejurimi. Cămașa femeiască are o mică platcă ce are decupată gura cămășii de care sunt prinse mânecile, pieptul și spatele fiecare de câte un lat6 de pânză. Lărgirea cămășii este dată de clinii laterali, iar pavele dau lărgimea subțiorii. Mânecile se terminau cu manșetă sau cu brățări cu gumă, formând volănașe cu garnituri de dantelă. Părțile componente sunt încheiate „în cheiță” 7 cu ață de mosorel. Cămașa bătrânească este ornamentată în război, în tehnica alesului în cinci ițe, cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
autoritate științifică. Totuși lumea lui Caragiale și cea românească în general, de până la 1900, citea cam puțin! De personajele lui Creangă, ce să mai vorbim! În acea vreme cititul era o artă complicată, ca la chinezi. Iar oamenii umblau la subțioară cu cotul de măsurat sumani și nu cu volume de Schopenhauer, ca Eminescu. Măcar își trimiteau copiii la școală. Lucrurile se schimbă radical în ultimii ani ai secolului și după 1900, mai ales în centrele de cultură ca Iași și
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ca o cutremurare. Spre el se îndreptară doi bărbați eleganți și supli a căror distincție atrăgea atenția. îi întinseră mâna pe rând și îl bătură prietenește pe umăr. Râdeau aducând bătrânul până în fața microfonului. întâi voiră să-l prindă de subțiori însă fură respinși brutal - cu ce drept pun ei mâna pe el? Dacă nu ați fi dumneavoastră, eu cum, nu mă mai mișc?! și rămase așa așteptând răspunsul care Bună dimineața, primăvară! Oh! Toată fericirea mea ești tu, dulce primăvară
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ei, cu dragă inimă... că doar de aceea se găsesc acolo.Termină totuși. Nu se așeză, tremura obosit, părea epuizat și bâjbâia în jur. Din câteva mișcări, cele cinci femei cu pălării verzi fură lângă el. Două îl sprijiniră de subțiori și în ciuda semnelor de oboseală ce se citeau pe chipul său, aproape ascuns de barba bogată, una îi așeză rucsacul în spate și atunci totul păru că revine la normal, ca și cum din adâncurile rucsacului său s-ar fi ridicat o
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
timpul. Deodată pietrele vechi/ se regăseau perechi/ două câte două/ Se așezau în clădirea cea nouă/ Mănăstirea își leapădă șubrezirea/ tencuiala neîntocmeala/ temelia și nurii/ slăbiciunea nelegăturii." Ca și la Arghezi, descântecul este de dragoste, de boală, de brâu, de subțioară, boală dată de joimărițe, boala semințelor. Puterea de proliferare, zbânțul din sămânță, cum spune Ion Gheorghe se realizează într-o stare magică: "Cum știți a-ncolțit/ și să prăsiți unul pe zi/ de vă coc copiii pe pirostrii". Poemul "Cocoșul", într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cine pune pe foc crenguțele verzi de fag adunate de Sf. Gheorghe are rău de moarte. E bine să le pui în stratul de ceapă și de usturoi. (Gh.F.C.) De Crăciun și în cîșlegi, freacă-te pe tălpi și la subțiori cu usturoi. (Gh.F.C.) De Rusalii, poartă la brîu și la pălărie usturoi. (Gh.F.C.) Primăvara, cînd umblă ielele, copiii crestează un cățel de usturoi, se freacă cu el pe frunte, pe barbă, pe buci și îl pun apoi la căciulă. (Gh.F.C.
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bob amorul/ Ci numai nu te mînia/ Ci stai cu binișorul/ Cum vînătoru-ntinde-n crîng/ La păsărele lațul,/ CÎnd ți-oi Întinde brațul stîng/ Să mă cuprinzi cu brațul/ Și ochii tăi nemișcători/ Sub ochii mei rămîie/ De te Înalț de subțiori/ Te-nalță din călcîie/ CÎnd fața mea se pleacă-n jos, / In sus rămîi cu fața,/ Să ne privim nesățios/ Și dulce toată viața;/ Și ca să-ți fie pe deplin/ Iubirea cunoscută,/ CÎnd sărutîndu-te mă-chin,/ Tu iarăși mă sărută
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Piatra se Învârtea vertiginos la lumina unui opaiț.” Știința magică le era predată până la vârsta de douăzeci de ani de arhedemonul Uniilă. La Înfățișare Solomonarii aduc a uriași sălbatici, cu chica roșcovană, ochii bulcucați, trupul păros, „cozi de pene la subțioară și noada terminată printr-o codiță”. În tradiția românească inițierea Solomonarului este un act obligatoriu, acesta fiind singurul personaj din folclorul mitic la care actul inițierii este În mod expres menționat. În privința costumației, Solomonarului i se atribuie haine zdrențuroase și
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
se constituie într-un grup care nu ne este cunoscut potrivit imaginarului de întemeiere de la curtea legendarului Negru Vodă: În curte la Mihnea Vodă, Nemerit-a, Poposit-a, Măre, trei moșnegi bătrîni, Cu barbele pîn’ la brîu, Cu căciuli la subțioare, Cu vîslele la spinare. Cine sunt aceștia? Îi identificăm sigur, dar foarte sigur, după însemnele ținute la vedere pentru toată lumea. Căciula se ține subsuoară, dovadă de recunoaștere și de supunere față de domnie. Vîslele ce rost au? Și încă „la spinare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dezbrăca. Bine legat, matur, un bărbat ! Dinspre mare, veneau alergând Manole și Delia, fata cu picioare subțiri și scurte. A.P. se aplecă, își descheiase cămașa, rămase în slip. Lunguieț, ascuțit, avansa împleticindu-se spre mare, apa îl cuprinse repede până la subțiori, îi linse umerii, părul lung, auriu. Se înveli în armura fluidă. Coborî, coborî mai mult, se destinse... hohotul junglei se stinse, pieri, nu mai auzi, deasupra, decât zăngănitul valurilor. Râvnită regăsire, uitarea merita prelungită oricât. Se scutură, într-un târziu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și goale, degetele micuțe cu unghii lăcuite, în espadrile. Nu meritase surpriza, șocul, izbitura ?... nu, nu meritați rugul, nu, nu, rămâneți șefilor și salariilor, rămâneți Ortansei, porumbeilor, am fost caraghios, neputincios, vă las în grija altora, aceiași. Rotise palma până la subțioara umedă, păroasă. Prelungi ultimul balans, clătinându-se, balans bolero bușitură, plaja clocotea. Cerul și marea în bulbul albastru al ochilor : ridicase înduioșat, milostiv, fără grabă, fără frică, înlăcrimat, aceeași privire rănită. — Vera, eu sunt idiot ? Râdea, ochii deveniseră negri, plăcere
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
frig și întuneric. Ne țineam în brațe de câtva timp. Mâinile mele trecuseră pe sub umeri și se delectau cu rotunjimea sânilor ei. Primele cuvinte schimbate au fost: "Mergem?" Ne-am ridicat împreună sau mai bine zis am ridicat-o de subțiori. Odată ajunsă în picioare, s-a răsucit către mine și buzele noastre au făcut cunoștință, bucuroase că tot ce au povestit șuvițele de păr era adevărat. Adică moi, dulci și fragede, chiar dacă vântul le-a uscat și înăsprit puțin. Am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lucrurile furate. Sub fotografii, pe fâșii de hârtie dactilografiate la mașina mecanică, scrie, într-un stil agreabil, ce-au făcut băieții și cât au luat pentru asta. Când mi-am schimbat buletinul am fost înăuntru, într-o gloată duhnitoare a subțiori nespălate, și am stat la rând vreo două ore. Aveam coadă la spate 34 pe atunci, dar în poza de buletin ieșisem așa de pletos, că funcționara m-a întrebat dacă nu sânt cumva Zdrelea haiducul. Tot în încăperea aceea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
barbă neagră! Când am dat cu ochii de el, am început să urlu din răsputeri. Am luat-o la fugă spre treptele scenei, dar nu mai nimeream ieșirea. A trebuit să urce mama pe scenă și să mă ia la subțioară, și am plecat din sală lăsând baltă și daruri, și tot, eu răcnind tot mai tare pe măsură ce primeam palme îndesate la fund. Nu pot să uit însă racheta de tablă care scotea sântei din coadă, pe care am primit-o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]