639 matches
-
floare care creștea nestingherită în ea, desfăcându-și petalele, aidoma gingașei flori a Micului Prinț de care acesta se simțea răspunzător. În grădina fermecată a Anei-Maria Gîbu și-au găsit locul potrivit toate soiurile de flori și viețuitoare minuscule, lujeri subțirei prefăcuți de micuța zână în semințe chihlimbarii de cuvânt. An de an au fost crescute cu drag și stropite în roua sufletească până au devenit, sub oblăduirea soarelui darnic, flori neasemuite. Dar Ana Maria nu și-a propus să părăsească
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
Ochii ei imaculați, cu naturalețe creionați, Pomeți-n gingașie sculptați, dalbi și adulați, Buze divine, nasul fin către nobilitate cabrat, Fața albulie către a ei angelitate s-a îndreptat! http://valdestabilitate.blogspot.ro/2016/01/cea-pura.html Și-i tare subțirică, mijlocel tras prin inel, Mare artistă, expresivă ca mimul sprintenel, Zâmbitoare, curioasa cea cu mina serioasă, Ba curajoasă de cum e ieșită din casă.. Pare slabă în a ei fire de candidă zână, Fața-i te arde, încântă s-o săruți
ATÂT DE PURĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342614_a_343943]
-
jur de 40-45 de ani. Dar văd că și dumneavoastră... - Da, și eu fotografiez. Îmi place aici... De unde ești de loc, dacă nu te superi? am întrebat-o eu cu maximă amabilitate în voce și-n privire, admirându-i silueta subțirică, deosebit de plăcută și vorba-i dulce. - Eu vin din Marghita. Stau două săptămâni la Felix...Sunt cu un grup... Dumneavoastră? - Eu.., .din Oltenia, de departe... Adică, la fel de departe ca tine, vreau să zic. Am început să râdem amândoi. Am învățat
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
Uite, așa! am răspuns eu victorios, în timp ce executam un salt spre ea pentru a o prinde în brațe. Îmi dădusem pantalonii și bluza jos în timp ce ea se dezbrăcase parțial. Avea doar chiloți și sutien pe trupul ce se înfățișa drept, subțirel, cu pielea ușor bronzată. I-am sărutat umerii rotunzi și ceafa. Ea se ghemuise toată, cu brațele peste sânii ce-i bănuiam țâfnoși după forma sutienului. Mai apoi, în timp ce-i căutam buzele ce imediat le-am simțit fierbinți în lungă
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
fac și eu capitalist? -Ai vrea tu, prăpăditule! Dar...ai curaj să dai tunuri? -Făă, află că-n armată eu am fost artilerist! Tunar autentic, nu ca...capitalistu’. -Tu!..îl privea cu milă madam Firuța, văzându-l așa pricăjit, mărunțel, subțirel...Tu și tunar, prăpăditule! Taci din gură, că te râd toate curcile! Așa s-a hotărât Dumitrache Mototolea să dea și el un tun și să se facă mare capitalist. Când i-a propus șeful de atelier (care îi cunoștea
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
cu ciolan și fasole, nu ceri zece. Am dreptate, Dane? Acesta usucă protocolul. Zamfirescu își aruncase privirea-n plafon și rămăsese fixat acolo ca un „stop, cadru!”. Se gândea cu groază că sticlele și platourile de pe masă depășeau în valoare subțirica lui sumă de protocol. Și idiotul ăsta de Firfirică își permite să mai comande pe banii lui? Pe deasupra și-a tras în față trei sticle pe care le-a înjumătățit și un întreg platou de preparate. Toarnă și bagă-n
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
chiar din gura lor acest lucru. Și, într-adevar, Ilinca era curtată de mai mulți băieți din liceu. Când a fost balul bobocilor a fot invitată la dans tot timpul iar Gicu a fost primul cu care a dansat. Era subțirică, cu un mijlocel tras ca printr-un inel, părul lung și des, pe care îl purta liber sau strâns la spate când era la școală, uneori, „coadă de cal”, ochi căprui și vioi, o gură frumoasă care îi dezvelea o
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( V ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343902_a_345231]
-
merg să mă cazez într-un hotel și la ora stabilită voi fi la întrunirea cu ceilalți membri ai filialei Ligii Scriitorilor. La coborârea din vagon cu bagajele în mână, am descoperit spre liniștea mea lăuntrică cum o doamnă elegantă, subțirică, îmbrăcată într-un pardesiu de culoare turcoaz, cu părul bine aranjat, cred că la fel de emoționată ca și mine, dacă nu mai mult, mă aștepta renunțând la dulcele somn al dimineții. Eram doar prieteni virtuali internauți și ca în orice prietenie
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
nu vreau să v-arăt obrazul! -Sunt degetul mijociu,nu știu dacă să mă-nscriu , Și eu vă sunt de folos ,fac un semn (cănd sunt nervos). -Locu-ntăi mi se cuvine ,nimeni nu-i curtat ca mine Căt sunt eu de subțirel ,toți vor să-mi pună inel ! -Dintre toate (cum vă zic),eu sunt cel mai necăjit Muncesc singur (ca un rob)chiar dacă-s claustrofob! -Liniște ! Le zice palma ,nu vă mai certați degeaba , De nu v-aș ține pe toate
CONCURS de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377527_a_378856]
-
maica îl aștepta pe prispă afară cu masa pusă, chiar de-a adormit, și taica o trezea încetișor și o chema la masă lângă el și îi spunea că ziua i-a fost dor de glasul ei cel cald și subțirel, apoi se îndreptau înspre odaie și taica mai punea un lemn pe foc sufla în lampă și pe un strujeac de paie el încerca să-i facă maichii loc. ... Citește mai mult când taica se ducea cu boii pe la târgmaica
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
întorcea spre casă obositiar maica îl aștepta pe prispă afarăcu masa pusă, chiar de-a adormit,și taica o trezea încetișorși o chema la masă lângă elși îi spunea că ziua i-a fost dorde glasul ei cel cald și subțirel,apoi se îndreptau înspre odaieși taica mai punea un lemn pe focsufla în lampă și pe un strujeac de paieel încerca să-i facă maichii loc.... XXVII. POMUL DE LA FEREASTRĂ, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2207 din 15
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
îți da chezășie că ce spune e din suflet și adevărat. Vătaf și-n sat, dar și la Călușari, Dinu era știut și cunoștea pe mulți. Îi părea c-ar fi zărit și el anul trecut un fecioraș oacheș, tare subțirel, înveșmântat în alb, încins cu brâu roșu, stând cu ochii prelinși la ceata Călușarilor. Amintindu-și asta, Dinu îl încredință pe fratele îngrijorat că-i va vorbi băiatului. Și chiar o făcu. Două zile să fi trecut? Ori trei? Frații
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
gândurile, cântecul roților de tren ii răspundea ambiguu...te duc, te- aduc...te duc...te-aduc!!! Se trezi din acest noian de gânduri doar când simți mânuța caldă a lui Ionuț mângâindu-i obrazul și întrebând-o cu glăsciorul lui subțirel: - Mami, mai este mult până ajungem la bunica, mai mult decât degetele mele de la mână? Și își desfăcu pălmuțele și începu sa numere...1,2,3, cred că vine 5 ,7 ,8, 10, cred că am greșit, l-am uitat
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]
-
punând opreliști urmăritorilor. Întârziam așa împlinirea sorții. Eram copil de-o șchioapă și tare mă bucuram de miel! Născut devreme-n Brumar, crescuse mult până în prejma Săptămânii Mari. Ziceam că e frățiorul mezin, îl botezasem Luțu și-i împodobisem gâtul subțirel c-un șnur vișiniu terminat în doi canafi. Mereu împreună, ne dam jocului fără griji. Nici în ruptul capului n-aș fi îngăduit să-l taie! Ai mei îmi spuseseră că junghiat e bun pentru vopsit ouăle. Cât despre fript
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
la poarta mea. Se îmbrățișară, privindu-se lung, încercând să observe trecerea vremii peste ei. --Nu te-ai schimbat de loc, exclamă Costache, admirându-i silueta. Tot fante ai rămas! Între timp apăruse-n poartă și soția lui, o brunetă subțirică și cu forme armonioase. Ochii, doi tăciuni aprinși, și jucăuși, îi luminau fața, iar un zâmbet șăgalnic ascundea dorințe și promisiuni nespuse, pline de mistere. Emoția revederii fostului coleg de liceu, pe care-l iubise pătimaș în adolescență, îi înroșise
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378342_a_379671]
-
ferestrei, se agăță de fuiorul luminos al razelor, treaptă cu treaptă, sus tot mai sus, până ce atinse globul lunar. Imediat o ușă se deschise în fața lui și băiețelul trecu dincolo de prag. - Bine ai venit în împărăția mea, auzi un glas subțirel. Eu sunt prințul lunii, Luncerino. Te așteptam Sunt nespus de bucuros că-ai înțeles mesajul meu și ai venit! Prințul lunii era și el un băiețel cam de aceeași vârstă. Chipul său părea o tipsie de argint pe care erau
FEERIE NOCTURNĂ de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378575_a_379904]
-
seama că nu puteau fi decât cei pe care-i așteptam eu. I-am salutat și am încercat să-i încălzesc cu câteva glume, căci afară se lăsase nu de multă vreme un ger năprasnic, iar ei păreau îmbrăcați cam subțirel. N-aveam însă timp de pierdut, așa că am stabilit iute ce aveam de făcut ca să părăsim cât mai repede gara aceea friguroasă. - Cum ducem astea? Ai o mașină? mă întreabă unul dintre ei. - Nu am! i-am răspuns. - Și ce
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
balconul vilei... • Domnule profesor, dar ce a fost în acest loc? Pare atât de straniu, atât de misterios... am senzația că nu suntem numai noi în încăpere... că nu existăm numai noi aici, singuri... șopti un băiat înalt, brunet și subțirel. Profesorul, un bătrânel înalt, cu figură comică, simpatic, cu părul și mustățile albe afișă un zâmbet ironic, pe fața sa lungă și roșie și explică: • Aici a fost un cămin de copii. Ĩntr-un bombardament, din timpul războiului, o bombă a
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
L-au găsit la autopsie, cu esofagul și mațele arse complet. • Și mama ta? întrebă Leonardo. • Mama a fost călcată de tren. A făcut depresie după tata, a băut și s-a aruncat în fața acceleratului. Pe mine, spuse frumoasa adolescentă, subțirică, cu trăsături delicate, cu ochii negrii scânteietori și gene lungi, răsucite, m-au înfiat niște oameni. Dar și-au bătut joc de mine în ultimul hal! Se distrau pe seama mea. Le plăcea chiar să mă ardă cu țigara! Am fugit
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
a rămas tot paznic, povesti un băiat scund, șaten, Mihai. Acum chiar o ducem mult mai bine. • Mama mea este directoare la o „Agenție publică”. Iar eu fac deja prezentări intr-o emisiune de televiziune, spuse Larisa, o fată brunetă, subțirică, cu păr lung, lins. Deja sunt vedetă, că mama a investit în mine enorm! A dat bani la toți, peste tot! • Eu am vrut să câștig bani, singură, spuse Angela o fată cu pielea mai închisă la culoare și vopsită
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
Damaschin, alt membru al Academiei Bârlădene, găsit de autorul Albumului și pus în el, p.42, are darul să ne uimească cu privire la persoana și fizicul său: “...Victor Ion Popa nu era o figură care să fie remarcată: mic de statură, subțirel, rămas un provincial în îmbrăcăminte, rezervat, pe care îl descopereai mai târziu. Ca și în autoportretul publicat în Istoria literaturii române de G. Călinescu, desenul din pagina 702, lucrat foarte lejer în peniță de Victor Ion Popa în genul său
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
l-am dus timid acasă. N-aveam răbdare s-aștept; Voiam mărțișor pe masă. * Mama intră în odaie Și mă vede surâzând. Obrajii mi-ardeau văpaie, Nu știam cum s-o surprind. M-am apropiat de ea Și de gâtu-i subțirel, Prins în firul de betea, I-am legat un... ghiocel. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: GHIOCELUL / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI, 02 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile
GHIOCELUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380860_a_382189]
-
gheață. Dar ce nu furaseră? Iar acum ochii le sclipeau de fericire diavolească. Așa comori a vrut în lăcomia ei nebuna și-acum dansa un dans isteric, dansul Furiei și Nebuniei. Dansul a fost început de un grup de balerini subțirei. Erau delicații Fulguleți și Țurțurași, prinși într-un bolero lent, transformat mai pe urmă într-o rumbă amețitoare, când se prinse în joc și Viscorilă. Apoi se aruncară și Fulgoii, soldații lui cei greoi, învârtindu-se într-o sârbă îndrăcită
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
a luminat imediat. Crivățul vânăt și-a domolit furiile și i-a privit cu încântare. Chiar frigul tăios era mult mai plăcut în prezența miilor de fulgișori de nea. Primul fulguleț a ajuns pe o frunza ruginie a unui tei subțirel ce străjuia la marginea parcului. Al doilea, pe acoperișul unei case. Câțiva dintre frații fulgi de nea au ajuns însă în curtea unei școli. Când i-au văzut, copiii au întins voioși brațele spre ei, să-i prindă. Un fulguleț
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
serios ,dându-mi de înțeles că și-ar dori să aibă companie. Întrebarea m-a luat oarecum prin surprindere. Bineînțeles că vroiam,ăsta era visul meu de-o viață,numai că mie îmi cam lipseau lichiditățile. Și cardul era cam subțirel. - Aș vrea,dar... - Dar ?! Ești însurat ? - Nu,numai că nu-mi pot permite .... - Înțeleg. Nu-ți face griji de bani,doar eu te-am invitat . - Știu că și viza durează ceva timp... - Stai liniștit ,trăim în România. Dacă ai bani
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]