281 matches
-
pe un perimetru de 2.830 m, aria este de 114.676 m² și volumul apei care se acumulează este de 587.503 m³. Lacul s-a format la altitudinea de 983 m, într-o depresiune cu un climat predominant subalpin. În 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Roșii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaș. Din 1936 este denumit oficial . Vechea denumire ungurească pentru lac a fost "Veres-to" (Lacul Roșu), sub forma "Gyilkos-to" (Lacul Ghilcoș) apare prima dată în descrierea
Lacul Roșu () [Corola-website/Science/303482_a_304811]
-
cu specii sub-arctice de "Salix", Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din "Alysso-Sedion albi", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Fânețe montane, Peșteri în care accesul publicului este interzis, Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri relictare de "Pinus sylvestris" pe substrat calcaros, Păduri de fag de tip
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană", "Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene", "Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium", "Pajiști calcifile alpine și subalpine", "Peșteri închise accesului public", "Tufărișuri cu specii sub-arctice de Salix", "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi", "Fânețe montane", "Versanți stâncoși cu vegetație
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
abies din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Fânețe montane, Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Peșteri în care accesul publicului este interzis, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Grohotișuri silicioase din etajul montan până în
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
Vaccinio-Piceetea)", "Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium", "Tufărișuri alpine și boreale", "Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi", "Pajiști calcifile alpine și subalpine", "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae)", "Fânețe montane", "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii)", "Grohotșiuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
Vaccinio-Piceetea"), Păduri ilirice de "Fagus sylvatica" ("Aremonio-Fagion"), Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri ilirice de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"), Pajiști panonice de stâncrii ("Stipo-Festucetalia pallentis"), Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros ("Festuco Brometalia"), Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din "Alysso-Sedion albi", Comunități de
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclusă în Parcul Natural Bucegi. Aria protejată reprezintă un peisaj alpin cu abrupturi stâncoase, pășuni (vegetație alpină variată) și păduri; asociații floristice specifice etajului subalpin și alpin inferior și alpin superior și o faună variată în specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte; specifică extremități estice a Carpaților Meridionali. „” este o rezervație naturală cu diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii, cât și la nivel de ecosisteme terestre. Rezervația naturală se suprapune sitului "Natura 2000 - „Bucegi”" și dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: fânețe montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, tufărișuri alpine și boreale, păduri dacice de fag, păduri medio-europene de fag, păduri acidofile cu molid, păduri de zadă, păduri de zâmbru, vegetație lemnoasă cu cătină pe malurile râurilor, comunități cu ierburi higrofile, mlaștini turboase, abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
boreale; Tufărișuri cu specii sub-arctice de salix; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin; Fânețe montane; Pajiști calcifile alpine și subalpine și Versanți stăncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase. Flora ariei protejate are în componență specii de plante distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului, climei sau altitudinii unde aceasta vegetează. Arbori și arbusti cu specii de: brad
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
Grote neexploatate turistic DE, IT 9110 Păduri de fag (Luzulo-Fagetum) DE, FR 9120 Păduri acidofile atlantice cu sublemn Ilex și uneori Taxus în mlaștini (Quercion robori-petraeae sau Ilici-Fagenion) DE 9130 Păduri de fag (Asperulo-Fagetum) DE, SE 9140 Păduri de fag subalpine medio-europene cu Acer și Rumex arifolius DE 9150 Păduri de fag medio-europene dezvoltate pe sol calcaros (Cephalanthero-Fagion) AT, DE, FR 9160 Păduri de stejar pedunculat sau stejar subatlantic și medio-european de stejar sau de stejar și carpen (Carpinion betuli) DE
32004D0798-ro () [Corola-website/Law/292544_a_293873]
-
persistă în toate depresiunile intraalpine care primesc mai puține precipitații, deoarece norii își pierd mare parte din conținut în timp ce traversează munții și înainte de a ajunge în aceste zone. Zone alpine mari, cum ar fi Graubünden rămân mai uscate decât cele subalpine și, cum ar fi în valea principală a cantonului Valais, sunt condiții propice pentru creșterea viței de vie. Cele mai umede condiții persistă în Alpii înalți și în cantonul Ticino, care beneficiază de mult soare, combinat însă cu ploi abundente
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Mic, Malnașul și Nyireș. Variațiile termice mici, vânturile puține, puritatea aerului și bogăția în ozon sunt caracteristici binefăcătoare ale climatului local, ce este tipologic bioclimat de tip montan tonic-stimulent și cu aeroionizare preponderent negativă, cu unele nuanțe sedative. Climatul este subalpin depresionar. Temperatura medie anuală este 5 grd.C, cu temperaturi medii minime de -5 până la -7 grd. C în ianuarie și de 15 grd. C în iulie. Umiditatea aerului este între 79% și 86% vara și 86 - 90% iarna, excepție
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
imperiul austriac, fiind frecventată, pe sezon, de peste o mie de oameni, afară de cei aflați în trecere sau în sejururi ocazionale, de sfârșit de săptămână. Solca reprezenta un târgușor tipic pentru vremurile Bucovinei istorice, iar Sanatoriul și Institutul Hidropatic ofereau “climă subalpină cu schimbări minimale de temperatură; aer curat, balsamic și bogat de ozon; saloane de inhalare cu aburi de molizi și de slatină din Solca; tot felul de ape minerale; massagiu, electricitate, zăr de oi, băi medicinale; scalde de slatină din
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
cuvântul scris este mort”, Iulius Caesar nota în "Comentariile sale la Războiul Galic" că versurile învățate de la druizi nu trebuie să fie scrise Totuși, inscripțiile galice au fost descoperite în aproape întreaga Franță de azi - cu excepția Aquitaniei - și în regiunile subalpine ale Italiei Documentele romane dovedesc că s-a vorbit galică și în regiunile amplasate mai spre nord și est. Se leagă distribuția geografică a limbii galice cu răspândirea culturii La Tène începând cu secolul V î.Hr.. Inscripțiile găsite conțin diverse
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
prezența unor versanți cu expoziție nordică și panțe mari au favorizat practicarea sporturilor de iarnă. Bioclimatul este tonifiant, excitant cu anumite nuanțe de sedare. Domină etajul pădurilor de molid cu asociațiile vegetale specifice acestuia, iar mai sus etajul alpin și subalpin. Pajiștile montane sunt cu un înalt grad de biodiversitate, fiind clasificate drept pajiști cu înaltă valoare naturală. Un element de specificitate al zonei este reprezentat de prezență mlaștinilor oligotrofe (tinoave), ce păstrează elemente floristice specifice perioadelor interglaciare și similare zonei
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
10șC. În suprafața rezervației naturale sunt prezente mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri acidofile cu molidișuri, păduri dacice de fag, păduri aluviale cu arin și frasin, tufărișuri alpine și boreale, versanți cu vegetație de stâncărie, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe și pășuni montane, ori izvoare și mlaștini alcaline. Aria naturală reprezintă înteres floristic datorită speciilor de arbori, arbusti, precum și a multitudinilor vegetale din stratul ierbos. Specii arboricole: alcătuite din conifere (molidișuri) în asociere cu fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Qercus
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
pășuni. Acesta lanțului muntos al Carpaților Meridionali și în special al Munților Bucegi. Rezervatia dispune de mai multe tipuri de habitate naturale de interes comunitar (păduride conifere, păduri dacice de fag, păduri în amestec, pajiști montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe montane, tufărișuri alpine și boreale, peșteri în care accesul publicului este interzis, grohotișuri calcaroase și de șisturi, grohotișuri silicioase, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, vegetație lemnoasa de-a lungul cursurilor de apă) ce adăpostesc o gamă
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
Corola are cinci petale. Staminele sunt subțiri și lungi. Ipcăriga de stâncă înflorește în lunile iulie-august. În România, ipcăriga de stâncă crește pe stâncile calcaroase din munții Bârsei, Bucegi, Buzăului, Ceahlău, Ciucașului, Ciucului, Giurgeului, Retezatului. Uneori crește și în etajul subalpin. Este o plantă endemică pentru Carpații Orientali și Carpații Meridionali.
Ipcărigă de stâncă () [Corola-website/Science/323523_a_324852]
-
nord estică a vârfului se poate vedea un circ glaciar și o vale glaciară, datând din ultimele ere glaciare. Vârful prezintă vegetație alpină grohotișuri. La vest de vârf se află un lac crio nival, la 1530 de metri în zona subalpină. În zilele senine vârful este vizibil din Oradea și din Deva (de sus de la cetate), totodată de pe vârf în zilele senine și reci se pot vedea munții Retezat. Zăpada în zonă se menține în mod normal până la mijlocul lui iunie
Vârful Cucurbăta Mare () [Corola-website/Science/326559_a_327888]
-
conservate, cum ar fi floarea de colț, simbol al Pirinului. Numărul total de specii conservate este de circa 60, iar 126 sunt incluse în Cartea Roșie Bulgară a Speciilor Amenințate. Se diferențiază trei niveluri de vegetație în , unul forestier, unul subalpin și unul alpin, dispunere cauzată de altitudinea înaltă la care se află întregul parc. În parc trăiesc circa 2090 de specii și subspecii de nevertebrate, printre ele numărându-se 300 de specii rare, 214 endemice și 175 fosile vii, precum și
Parcul Național Pirin () [Corola-website/Science/326769_a_328098]
-
vechile lacuri. În depresiunea Borsec au fost identificate sedimente fosilifere din ultima epoca a terțiarului - pliocenul . Se găsesc plantele și fauna fosilă între care și resturi de mastodonți (Mastodon borsoni), diverse specii de moluște sau pești. La Borsec climatul este subalpin. Iernile șunt aspre și reci iar verile răcoroase, resimțindu-se totuși în depresiuni, protecția ramelor muntoase față de vînturile puternice. Se resimt și efecte locale de fohn. Apele șunt colectate prin rețeaua hidrografica a râurilor Mureș și indirect în cea a
Munții Borsecului () [Corola-website/Science/325114_a_326443]
-
dorit. Pe calea ferată cea mai apropiată gară este Bixad - gară accesibilă pe Magistrala CFR 400 - spre vest și, apoi Târgu Secuiesc - situat pe linia secundară 404 - conectată la Magistrala 400 în Sfântu Gheorghe. Climatul regiunii este echivalent cu cel subalpin. Iernile sunt lungi și verile scurte și relativ răcoroase, iar primăverile și toamnele sunt echilibrate. Prima zi de ger vine între 5 și 10 octombrie, iar ultimele zile de ger apar între 24 - 30 aprilie. Sezonul de vegetație este de
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"); Pajiști calcifile alpine și subalpine; Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase; Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"); Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane; Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane; Vegetație
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
este formată din molizi, și infuzat cu cedri și brazi. Coniferele sunt omniprezente. Complexele naturale cu păduri de brad din zona limitei superioare a pădurii ocupă aproximativ 95% din suprafață. Mai sus — de până la 1800 m, — se întinde zona arbuștilor subalpini, în special cu jnepenișuri, ienuperi și de , iar peste 1800 m — pășuni alpine, care ating cele mai înalte culmi, uneori ajungând în zone pietroase. Există mai multe plante endemice. Populația locală este predominant formată din etnici huțuli. Sunt locuite zonele
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
întinde pe o suprafață de 544 hectare. Situl reprezintă o zonă împădurită (pădure seculară virgină de brad și fag) încadrată în bioregiune alpină aflată în bazinul superior al Văii Doftanei (păduri de foioase, păduri în amestec, tufărișuri, pajiști alpine și subalpine, ape curgătoare, cheiuri, stâncării); ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Tufărișuri alpine și boreale". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice și floristice enumerate în
Pădurea Glodeasa () [Corola-website/Science/330465_a_331794]