265 matches
-
se realizează, paradoxal, tocmai cu materialul și elementele unei violente transfigurări"6. Ambivalența metodei artistice este în acord cu dubla funcționalitate a textului caragialian, de redare fidelă a unor împrejurări limitat istorice, sondând, în același timp, substratul etern-umanului. Obiectivă și subiectivă totodată, realistă, dar și fantastică, alcătuită simetric din comic și tragic, opera lui Caragiale transmite în aceeași măsură "o nesecată și neegalată bună-dispoziție, ca și o gravă înfiorare dramatică"7, punând permanent problema raportului iluzie-realitate prin situații în același timp
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
forme, cât și de noile nevoi apărute la acest nivel al dezvoltării. Nevoia de a ști a școlarului mic, convertită în nevoia de creație a puberului, devine și mai acută la adolescent, luând forma creației cu valoare socială, nu doar subiectivă. Ceea ce caracterizează activitatea intelectuală a adolescenților este modificarea ei structurală prin dezvoltarea unui nou nivel intelectual, numit de Piaget stadiul operațiilor formale, evidențiat prin reactivarea curiozității spre explicitarea complexă a fenomenelor. În această perioadă abordarea filosofică devine predilectă, concomitent cu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Mercure de France, în 1891. Opera de artă, consideră Albert Aurier, trebuie să fie: ideistă, având ca ideal unic exprimarea Ideii; simbolistă, pentru că va exprima Ideea prin forme; sintetică, pentru că va scrie formele, semnele după o modalitate de interpretare generală; subiectivă, obiectul fiind considerat ca semn al ideii așa cum o percepe subiectul și pe cale de consecință decorativă, așa cum înțelegeau arta egiptenii, grecii și primitivii. Primatul subiectivității și utilizarea unei lecturi simbolice, atât la conceperea tabloului, cât și la descifrarea sa, deschid
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cronologică, petrecute Într-o operă epică. - Descrierea este modul de expunere constând În prezentarea sugestivă a unor obiecte, personaje si fenomene ale naturii. Ea reflectă sentimentele și impresiile autorului. Descrierea poate fi: a. obiectivă oferă informații conform unei realități. b. subiectivă oferă informații filtrate prin viziunea autorului textului literar. Ea induce cititorului o anumită impresie ori o emoție. Descrierea subiectivă este marcată de felul cum autorul percepe Își imaginează obiectul descris. -Dialogul este un mod de expunere constând Într-o Înlănțuire
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Individului Statului Media răspunsurilor Dispersia răspunsurilor Ponderea nonrăspunsurilor în total WVS 1993 59,0% 41,0% 5,17 3,11 2,1% WVS 1997 63,7% 36,3% 4,53 3,29 7,5% Percepții asupra problemelor sociale și sărăcie subiectivă 1998 57,3% 42,7% 5,05 3,31 5,7% Notă: Cifrele din coloanele 2 și 3 reprezintă procente din totalul opțiunilor exprimate. Sursa: Percepții asupra problemelor sociale și sărăcie subiectivă, 1998; WVS 1993 și WVS 1997 Urmărind evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
persoane, în vârstă de peste 18 ani, fiind reprezentativ pentru populația cu drept de vot a României. Cercetarea a fost realizată în iulie 1999, cu sprijin financiar din partea CNCSU și a European Values Study Group. Percepții ale politicilor sociale și sărăcie subiectivă 1998 - cercetare realizată în colaborare de către Universitatea din București și Institutul de Cercetare a Calității Vieții, pe un eșantion de 1 177 de persoane. Eșantionul, probabilist bistadial, este reprezentativ pentru populația de peste 18 ani a României Cercetarea s-a realizat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
număr și persoană, iar predicatul cere subiectului nominal și pronominal să stea în cazul nominativ; în frază, propoziția cu rol de subiect cere verbului cu rol de predicat din regentă să stea la persoana a III-a singular (uneori, când subiectiva e introdusă prin câți sau cari în limba veche -, verbul din regentă stă la persoana a III-a plural), iar predicatul regentei cere pronumelui introductiv al subiectivei să stea în nominativ (când această „cerință” nu este respectată, apare anacolutul - Cui
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
multor tipuri de dependență: determinarea = dependență unilaterală și obligatorie, interdependență = dependență bilaterală și obligatorie și constelația = dependență facultativă cf. L. Hjelmslev, loc. cit.). Interdependență este întotdeauna, arată autoarea, raportul dintre subiect și predicat, ca și raportul dintre regentă și o subiectivă de tipul: Cine-și pune boii în cârd cu dracu' îi scoate fără coarne, pe când în cazul unui enunț ca: Se spune că X a scris un roman raportul dintre subiectivă și regentă ar fi de dependență unilaterală obligatorie, pentru că
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de complement (sau de completive), pentru că verbele copulative nu intră în relație de interdependență cu complemente (propoziții completive). Se pune numai problema delimitării subiectului (subiectivei) de numele predicativ (propoziție predicativă), lucru care se realizează prin topică, în sensul că subiectul (subiectiva) precedă verbul copulativ, în timp ce numele predicativ (predicativa) se plasează după verbul copulativ. În privința numelui predicativ, trebuie să menționăm și faptul, că el se acordă, cu subiectul, direcția acordului fiind de la subiect spre nume predicativ, constatare care a dus la ideea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
propoziția regentă, pentru propoziția determinată de completive facultative etc. În concluzie, s-ar putea vorbi, credem, de următoarele tipuri de relații sintactice, caracteristice pentru determinanții predicatului (sau ai verbului la moduri nepersonale): Relații de dependență ( = determinare) 1. Interdependență conform a. subiectivă criteriului b. completivă conform criteriului substituției c. predicativă restricțiilor formale cu zero 2. Dependența unilaterală ( = subordonare) a. completivă b. predicativă conform criteriului c. complexă restricțiilor formale Considerăm că înlocuirea termenului de «subordonare», generic în gramatica tradițională pentru toate aceste tipuri
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Adjectivul nehotărât tot (toată) cu funcția de atribut în frază ne dă prilejul să explicăm un interesant fenomen morfologic generat de sintaxă. Este vorba de pronumele relativ compus toți cei ce (care), toți câți (toate câte) în funcție de subiect în subordonata subiectivă sau obiectivă directă pe care o determină atributul predicativ: Să vie sănătoși toți cei care au plecat. Să-i găsim sănătoși pe toți cei care au plecat. Să plecăm de la Eminescu: Cum veniră se făcură toți o apă și-un
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
45, op. cit.) Schimbând structura gramaticală a frazei de mai sus (nerespectând limitele sinonimiei sintactice), putem exprima aceeași realitate istorică, evocată cu dreptate de poet: Se făcură toți o apă și-un pământ cei care veniră., frază în care am introdus subiectiva cei care veniră pe care o determină atributul predicativ toți, prezent chiar și în versul lui Eminescu. Scoțând pe toți din interiorul locuțiunii verbale, putem spune: Se făcură o apă ș-un pământ toți, cei care veniră., frază în care
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subiect în regentă: Forumul merită să fie privit. 4. Elipsa auxiliarului pasiv și suprimarea conjuncției să: Forumul merită privit. (2) Dincolo de limitele acelei dulci-amare victorii, comentariile se cuvin rostite. Acest enunț derivă, de asemenea, dintr-o construcție impersonală cu subordonată subiectivă activă: Se cuvine / ca cineva să rostească comentariile. Pentru obținerea construcției cu dublul subordonat simultan, s-au efectuat următoarele transformări: 1. Pasivizarea: Se cuvine comentariile să fie rostite de cineva. 2. Suprimarea agentului: Se cuvine comentariile să fie rostite. 3
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de acest gen devin ambigue. În asemenea situații, se va lua pentru examinare un context mai amplu. Revenind la structurile cu verbul a (se) părea, menționăm că acesta acceptă dubla posibilitate de stabilire a legăturii între propoziția impersonală și cea subiectivă: atât conjuncția să, cât și că. Spre exemplu: să fie rezolvată problema. Se) pare că este rezolvată problema. „Când construcțiile cu verbul a (se) părea au în subordonată o structură pasivă (ca în aceste două enunțuri), procesul de derivare constă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
pare / că localitatea este aproape. Localitatea (se) pare aproape. Astfel de construcții au o frecvență mică în limbă, deoarece existențialul restrânge clasa de actualizare a dublului subordonat simultan la adverbul de loc”. Prin urmare, în structura de bază, propoziția subordonată subiectivă poate avea structură pasivă sau activă, cea din urmă fiind materializată fie printr-un copulativ, fie printr-un existențial. Menționăm că, în procesul pasivizării (acolo unde există), construcțiile în cauză acceptă atât un conjunctiv pasiv cu a fi (Ex.: Pasivizarea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]