287 matches
-
trebuit să adorm / În copilărie, când / M-am hotărât să schimb lumea / Nu acum, când lumea m-a schimbat” (Nu acum). Ț. este și coautor al volumului El și Cel...?! (1994, tot cu Nicolae Dudaș), o carte experimentală, greu clasabilă, subintitulată „film bărbătesc”, în care elementele de absurd se grefează pe o parabolă cu tentă pamfletară la adresa totalitarismului. SCRIERI: Nisipuri cu pelerini, postfață Victor Felea, București, 1991; El și Cel...?! (în colaborare cu Nicolae Dudaș), postfață Nicolae Mocanu, Cluj-Napoca, 1994; Plouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
de dragoste” (Primăvara). Ion Pop evidenția în acest moment al evoluției poetice „o tehnică în genere deformatoare, de ascendență expresionistă, ce exploatează vecinătățile puternic contrastante de obiecte și stări.” Aceleiași tehnici i se subsumează proza poetică din Piața cerului (1986), subintitulată cu ironie „jurnal de bucătărie”. Emblema discursului, mizând în continuare pe grotesc, ar putea fi imaginea mașinii de scris „pe masa de bucătărie, printre coji de ouă și de cartofi”, ce trimite încă o dată la distanța uriașă dintre visul creatorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
nici noi întrebări raportate la existență. Poetul este descriptiv și retoric,iar unele încercări ale sale merg spre un suprarealism cuminte: Pluteau vânturi pustii/ și ziua pleca amantă bolnavă/ Tramvaiul fantomă plimbând/ Iepuri de casă". "Poeții de douăzeci de ani", subintitulat "Covor românesc",reînvie simbolic motivul tinereții fără bătrânețe: "Bună dimineața Românie!/ Azi bunul tău fiu, Ion prenume Ion/ vorbește din neamul neamurilor lui/ Pentru toată tăcerea și pentru vorbele/ Niciodată destule pe care poeții/ Le-au rupt din cămășile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
i-am ignorat, cu dispreț (?!), bogata activitate publicistică sau, de ce nu, și proza! Ori, în fine, că am înțeles eronat sensul expresiei non multa, sed multum, sub scutul căreia, în adevăr, m-am adăpostit încă de la început. Cum dicționarul se subintitulează "Autori. Cărți. Teme", este de la sine înțeles de ce în el nu apar articole distincte dedicate publicațiilor culturale, mișcărilor sau cenaclurilor literare care au animat sau mai animă Iașul. Referințele la acestea din urmă nu lipsesc însă cu totul. Informații despre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
, revistă care a apărut la București, lunar, din septembrie 1930 până în iulie 1931 (șapte numere), având ca director pe Aurel Baranga. Promovând suprarealismul cu tonalități provocatoare, violent contestatare, valorificând, prin dicteul automat, delirul verbal sau „grafismele subconștientului”, publicația, subintitulată „Revistă de artă modernă”, nu are un articol-program explicit. Totuși, poate fi citită următoarea Prefață: „Subliniați subiectul cu o linie și predicatul cu două”, ceea ce ar putea constitui o sui-generis declarație de intenții. Ei i s-ar putea alătura, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285257_a_286586]
-
prezent în „Urzica”, „Contemporanul”, „Teatrul”, „Almanahul literar”, „România literară” ș.a. Stângismul lui T. pare să fie rezultatul unei opțiuni asumate. Încă din prima carte, Avantajul de a fi câine, autorul combate inechitatea socială, războiul, rasismul și intoleranța religioasă. Deși se subintitulează „roman”, aici este, în fond, o colecție eterogenă de schițe, pamflete, parabole și utopii negative. Modelul formal îl reprezintă Tablete din Țara de Kuty, însă lui T. îi lipsesc stilul și amplitudinea viziunii argheziene. Inconvenientul cel mai vizibil al acestor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
Drapelul, Sara, Literatura și arta română, Pagini literare, Noua revistă română, Luceafărul, Universul literar, Opinia, Lupta, Povestea vorbei, Revista contimporană, Lumea veche, Tribuna, Reformatorul, Lumea ilustrată, România jună, Die Zeit...; mai notez pentru nota de pitoresc: săptămînalul umoristic Claponul era subintitulat Foiță hazlie și populară. Apare cînd iese de sub tipar; Calendarul Claponului cuprindea anunțul " Oricine va da 50 de bănuți va căpăta acest almanah gratis", Națiunea română a fost suspendată pentru știrea falsă a căderii Plevnei: "Medoc fini. Votca, Tzuica dedans
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Aparențele sunt constrânse să exprime personalitatea, ascunzând caracterele reale, individuale sau intime" [Muchembled, p.250, subl.n.]158. Aparențele au avut întotdeauna un loc aparte în societatea franceză 159. Hippolyte Taine descrie în Vie et opinions de M. Frederic-Thomas Grainborge, subintitulat Note sur Paris (1867), o capitală strălucită, dar instabilă, unde a părea ia locul lui a fi. Aparențele încurajează și fac posibile, în condițiile anonimatului marilor orașe, travestiurile și imposturile. Astfel devine posibilă o permutare a ierarhiilor tradiționale. Cum demonstrează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
, revistă care a apărut la București, lunar, între 10 noiembrie 1924 și octombrie 1926, director fiind Nicolae Pienaru. Revista, subintitulată „Caiet al figurilor contemporane”, își propune „a sprijini pe acei ridicați prin merite adevărate” și oferă câteva portrete: Corneliu Moldovanu, directorul Teatrului Național din București, Ion Minulescu, directorul general al Artelor, Isaiia Răcăciuni, E. Lovinescu, un descoperitor de talente, Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285346_a_286675]
-
1885-1888), „Revista independentă” (un număr, 1887) și „Liga ortodoxă” (1896-1897), sunt destinate să-i întrețină spiritul. L. reapare în 1899 (20 februarie-10 iunie), în 1900 (număr unic) și în 1904 (două numere). În ultima serie, 29 iunie 1918-martie 1919, se subintitulează „Organ al grupării intelectualilor”. Sufletul revistei a fost Al. Macedonski, directorul ei. În 1893 pe copertă este menționat numele lui V.A. Urechia, președintele de onoare al Societății Literare, societate care a patronat revista. În 1892 și 1893 figurează ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
Asociației Culturale „Marius Bunescu” din Caracal. Autor de romane și povestiri destinate lecturii ca divertisment, M. se străduiește să își câștige publicul hibridând intrigi polițiste cu elemente de literatură de anticipație. Efectul reușește să îl amuze, așa încât alege să își subintituleze câteva proze „romane satirice de aventuri” - Potirul Sfântului Pancrațiu (1971), Damen-vals (1975). În alte cazuri, ca în nuvela Dispariția profesorului din volumul omonim (1974), umorul nu mai trebuie căutat manifest, ci se produce involuntar, atunci când cititorul se confruntă cu dedicația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
timpului. După cum arată analiza migăloasă realizată de M.-L. Murgeanu (1999, pp. 128-130), acesta era consensul vremii. Multiple manuale de istorie publicate până la proclamarea Independenței României (1877) fixează startul istoriei naționale în întemeierea Romei. De exemplu, manualul de Istoria românilor, subintitulat Biografii Româneșci dupre metód'a Catiheticâ, publicat de V.A. Urechia (1863) debutează cu schițele biografice ale lui Romulus și Remus (p. 7). Iar încă din 1838, într-un manual de geografie, Pitariu V. Popescu-Scriban lansa afirmația că românii îl
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și a se încheia triumfal cu necesitatea indiscutabilă a iubirii autentice. 1033 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 90. (trad. n.) 1034 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 531. (trad. n.) 1035 Alexandru Balaci, op. cit., p. 124. 277 Povestirea nevestei din Bath poate fi subintitulată un fel de „căutare a iubirii”1036, fiindcă cererea bătrânei, care i-a oferit sprijin cavalerului, dezvăluie nu dorința de a deține autoritatea în cadrul menajului asupra soțului, ci de a avea alături un bărbat capabil să o respecte și să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Canuș), arată o preferință marcată pentru romanesc. Influențat de ideile lui Ioan Maiorescu, care încerca, prin modelul german, să contracareze invazia literaturii franceze (ce îi părea „ușoară, imorală și fadă”), L. adună în „Mozaicul” numeroase transpuneri din foiletonistica germană: Moneda, subintitulată O povestire fantastică într-o întâmplare adevărată (aceasta i-ar fi servit lui Vasile Alecsandri drept punct de plecare în Istoria unui galbân), O execuție, Istoria arapului de la Veneția, „adevărata istorie a arapului Othelo, care a dat lui Șekspir materie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
realism obiectiv: schițele lui Șt. Basarabeanu (V. Crăsescu), I. A. Bassarabescu, C. Mille, portretele lui C. Bacalbașa, povestirile despre ocnași ale lui Gh. Becescu-Silvan ș.a. I. Adam tipărește schițe despre satul moldovenesc, D. Marinescu-Marion încearcă în nuvele, pe care le subintitulează „hazlii”, să descrie viața de mahala. În 1895, Tr. Demetrescu publică mai multe Poeme în proză, povestiri și însemnări cu caracter autobiografic. Al. Macedonski colaborează cu un „pastel în proză” intitulat Soare și grâu și cu alte povestiri. O nuvelă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285186_a_286515]
-
moravurilor dublată de satira caustică, recursul la fantastic, miraculos, la panoplia literaturii SF etc. Cu Pegasul troian (1976) V. inițiază exploatarea unei zone care avea să îi aducă un oarecare succes: aforistica, prezentă în volumele Îndreptar de greșelile altora (1978), subintitulat „afurisisme”, parțial în Cele mai frumoase nerozii (1981), în Școala tăcerii (1991), precum și în Pe scurt - Bref, volum bilingv. Aforismele sunt ghidușe, istețe, deloc marcate de pedanterie, combinând fericit rigorile tonului gnomic cu dexteritatea manipulărilor lexicale, semantice și sintactice, neprevăzute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
teoreticianului cu același nume. Dar pentru Antonio Patraș, în cartea de față, cea mai gravă chestiune nu este dacă marele critic E. Lovinescu și-a ratat opera literară și de ce. Universitarul ieșean a inițiat în 2007 o serie de volume subintitulată, atunci, "Eseu despre literatura criticilor", mai întâi cu Ibrăileanu. Către o teorie a personalității, apoi cu E. Lovinescu și modelele românești și europene ale criticii literare interbelice, cartea de față fiind a treia dintr-un șir încă neîncheiat. În toate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și Cluj, absolvită în 1963. Profesor suplinitor în două sate din preajma Caransebeșului (Vârciorova, Petroșnița), metodist cultural la Reșița, din 1970 va fi profesor de liceu la Caransebeș. Conduce cenaclul literar „Mihail Halici” și este redactor responsabil al revistei „Jurnal” (1979-1980), subintitulată „Caiet literar-artistic și social-cultural”. Debutează în 1958, cu versuri, la „Tribuna”, iar prima carte, Pentru a iubi, îi apare în 1967. Publică și în „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Argeș”, „Ramuri” ș.a. Pentru volumul Așteptarea coralilor (1970) a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
de la Auschwitz. Simbolurile tradiționale („pasărea neagră”), utilizate în exces și golite de sens, precum și o paletă de figuri de stil de asemenea convențională și destul de sărăcăcioasă, abundența interogațiilor retorice încarcă și sufocă substanța poemului. Iarna când au murit cangurii (1984), subintitulat „microroman”, se încadrează în tiparul „literatură de vacanță” - o proză marcată de gratuitate, dar salvată de un umor care face lectura agreabilă. Personajele principale alimentează o intrigă de factură erotică, bazată pe aparentul conflict între o personalitate cam rigidă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
de așteptat că întâlnirea cu fiesta mexicană să trezească bucuriile spiritului și să elibereze umorul. Eseistul caută însă în continuare miturile (șarpele, piramidele, labirintul acvatic) și nu are ochi decât pentru adevărurile lui. După sugestia Antimemoriilor lui Malraux, P. își subintitulează notele de călătorie Jurnal (și contrajurnal) mexican. Nu are răbdare să țină o cronică a cotidianului, evadează mereu spre marile abstracțiuni morale. Polemici cordiale, o carte mai incitantă, este scrisă într-un stil fluent și are mai puțină erudiție mitologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
mari opțiuni teoretice, autorul ocolește soluția facilă a opțiunii pentru vreuna dintre ele. El propune o sinteză neașteptată dintre esențialism și constructivism, ca în subcapitolul final din capitolul al IV-lea: "Noologie și sociologie" și, prin aprofundări, în capitolul V, subintitulat "Identitatea socioculturală" (unde subliniză "statutul ambivalent al identității: de produs real (esențial) și imaginat (construit) totodată"). Critica pe care Horațiu o face esențialismului atestă o gândire de mare cuprindere și finețe. Autotrul caută dincolo de esențialism, însă nu fără de acesta, elementele
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
poate nu întreg la minte, obișnuit al cafenelelor bucureștene, călătorit în străinătate și cu oarecare cultură, Petru Albulescu-Albastru, „director proprietar, redactor, administrator, perceptor și casier”, a scris aproape singur cele optzeci și opt de numere ale periodicului, pe care îl subintitula „conservator, liber, albastru, risipitor, socialist, popular, avar, original, inamovibil” și pe care îl vindea el însuși. Amestecând relatări autobiografice, comentarii politice insolite, opinii de plezirist, teoretizate ca și cum ar fi fost vorba de o concepție, numind-o „nostologie”, Albulescu obține o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290313_a_291642]
-
, periodic care a apărut la București, săptămânal, între 18 septembrie 1860 și 19 martie 1861. Proprietar și editor al gazetei, subintitulată „Jurnal universal”, era Carol Popp de Szathmary, iar redactor responsabil, Al. Zanne, scriitor, traducător, publicist politic și prieten devotat al lui Dimitrie Bolintineanu. I. trebuie socotită însă mai degrabă între periodicele lui Bolintineanu, deoarece în tot timpul apariției a susținut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287534_a_288863]
-
Continuând o preocupare mai veche (Portrete și reflecții literare, 1967), C. perseverează în a medita pe marginea literaturii, a dimensiunii ei lăuntrice, a finalității și chiar a fatalității care îi domină cursul. „Portretele” și „reflecțiile” sunt amplificate în Propilee (1984, subintitulat Cărți și destine) și Amfiteatru cu poeți (1995). Volumul Caietele privitorului tăcut (2001) include, pe lângă maxime și amintiri, numeroase însemnări de călătorie, în care prevalează schița de portret făcută din tușe blânde și informații culturale particularizatoare. C. a îngrijit și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
Psihologia individuală dispare din teatrul acesta, fiind înlocuită de porniri irepresibile, elementare, sub efectul cărora personajele se mișcă. „Mesagiul” („vestirea”) ia forma unor devize cu putere de a contamina oamenii și a le biciui voința, îndreptând-o spre faptă. Zamolxe, subintitulată „mister păgân”, e o dramă poematică, situată într-un timp mitic, pe meleaguri dacice, printre inși care, trăind confundați cu natura, sunt fulgere, izvoare, clocote de viață impersonală. Ei constituie pur și simplu forțe „smulse din potirul Marei Firi”, cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]