5,716 matches
-
Dimitrie. Poezia sa transmite o stare de încordare ambiguu, general umană. Citindui versurile, ne identificăm până la râs și lacrimi cu trăirile sale abracadabrante. Dimitrie sau Falsul Dimitrie e un Charles Chaplin postmodern, fragmentar, interpretând, la luminile stinse ale rampei aria sublimă a vagabondului idealist,într- un decor alcătuit din sticle, vase, farfurii murdare, furculițe , cuțite și linguri prăfuite ce joacă pe masă, lângă adidașii găuriți și coatele goale, care stând într-o poziție meditativă, în așteptarea unei bărbii și a unor
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
început, și nici sfârșit. Poetul însuși e personaj insolit, cu personalitate scindată și reacții neașteptate, oscilând între râs și plâns, între sincopă și precipitație ideatică. Ieșirile lui publice stârnesc, de mult ori sfidează, ca și personajele din epoca filmului mut, sublimul și hilaritatea. Lirica sa sincopată are, de asemenea, puncte tangente cu poezia lui Bacovia, în special cu stanțele burgheze. Scriind aceasta, îmi vin în minte versuri disparate, telegrafice, din poezia Antrenare: „La locul întâlnirii/ am așteptat/ de un timp/ ore
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
V Dar inima Tamarei plină-i De gânduri grele, si străină-i De-al bucuriilor senin. Ea vede lumea ca-mbrăcată În umbră mohorâtă , toata ; Nimic în lume nu-i senin, Ci toate-i sunt prilej de chin - Si rază zorilor sublime, Și-a nopților întunecime. De cum, în nopți, răcoarea, ceața, Cuprind pământu ca-n povești, Ea cade în genunchi în fața Icoanelor dumnezeiești. Suspinu-i tot mai greu se face, Tot mai aprins, mai plin de dor, Si sfâșiind a nopții pace, Îl
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Gonește-n larg ce nu se curma , Lipsit de țintă și de urma , De unde și-ncotro ,mereu, O știe numai Dumnezeu! Scurt timp pe oameni și-a lor turmă Am cirmuit-o cu folos, Scurt timp i-am învățat păcatul, Mânjeam sublimul și curatul, Huleam tot ce era frumos; Scurt timp ...ușor orce credință Înnăbușii în ei pe veci... Dar meritau a mea silința Fățarnicii ,nerozii seci? Și m-am ascuns prin munți ușor, Si rătăceam că meteor; Prin întuneric ,singuratic, Gonea
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Nici lumea pentru dânșii nu-i ! Cu lacrimi și dezamăgire Spăsi Tamara tristul vis... Iar prin durere și iubire , Spre răi ea drumul și-a deschis ! Și îngerul privi cu-asprime La spiritul viclean și mut , Apoi , voios pe- aripi sublime , Catre cerească înălțime , Cu sufletul a dispărut. Și Demonul , înfrânt, sălbatic Își blestema nebunul vis , Din nou, trufaș și singuratic , Pribeag rămase prin abis . Din nou înfrânt porni-n neștire , Încrâncenat scrișnind din dinți , Lipsit de țel și de iubire
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
alte fantasme. Imaginația se rotește amețitor peste atelierul de croitorie cu ucenice emancipate, o patroană mustăcioasă și mașini de cusut carnivore; peste cabaretul de lux cu simpaticul jazzman negru descins tocmai din New Orleans și o Marlene Dietrich versiune dâmbovițeană sublimă și perversă; peste cartiere desfigurate de bombardament; peste case de mahala cu interioare kitsch; peste cinematografe proletare și filme cu "gerarfilip". Demnă procreatoare a lui Mircică, "mămica" este și ea posedată de demonul fantasticului. Purtându-și imprimat pe trup, ca
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
intrarea senzațională a unui tren în gară sau aventurile unui soț fugărit de o nevastă iabrașă", primul gramofon ambulant, "purtat pe un căruț ca o flașnetă, apărut pe lîngă grilajul Cișmigiului", primul zbor aviatic, în București, al lui Blériot, "eroul "sublim", după cum scria Charles Maurras la 1909, al primului zbor peste cei treizeci de kilometri ai Canalului Mînecii", primele audiții radiofonice, "despre care, într-o adunare a "Uniunii Intelectualilor", în casa Didinei Cantacuzino, onoratul comitet, toți granguri intelectuali, au început să
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
ale stilului de viață și de creație oficial și academic! Este, se spune, vîrsta înțeleaptă a poeților căreia Adrian Maniu trebuia și el să-și închine toate făgăduielile tinereții sale culpabile de noutate și îndrăzneală, cu o bănuială de aventură sublimă". F. Aderca apare prins între corzile prodigalității, facilității și maimuțărelii: "Dar romanele, nuvelele, eseurile, foiletoanele, traducerile sau contrafacerile și polemicele lui F. Aderca (tip arțăgos și ritos, gata să-i sară capsa din senin din iarbă verde, dar numai pe
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
și conduc spre o "împăcare în pitoresc": contrariile se apropie, munții nu se mai bat cap în cap, tensiunile cad cu o clipă înainte de a atinge nivelul maxim. Această tendință sporește normalul, sentimentalul, prea-umanul, dar blochează monstruosul, ruptura, tragedia și sublimul. Cauza pentru care literatura română n-a dat un Shakespeare este de a nu fi cunoscut hybrisul. Părerea opusă o găsim la părintele D. Stăniloaie care, în Românism și Ortodoxie, a accentuat tocmai pe echilibru ca valoare supremă a sufletului
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
evreii. (Cuvîntul "arși" figurează ca atare, avant la lettre în textele lui.) Un caz de schizofrenie totală, (la Stalin boala predominantă pare să fi fost mai degrabă paranoia cam ca și la Ceaușescu) - sau poate că Wagner scria acea muzică sublimă și sacră tocmai pentru a compensa enorma sa bestialitate? Arthur Koestler a dezvoltat în această privință o teorie sui-generis, total neștiințifică: avem cu toții, spunea el (poate metaforic), un creier dublu. Datorită unui decalaj al evoluției, nu s-au dezvoltat amîndouă
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
și mult mai grav, aș zice - pentru că e posibil chiar să aflăm Graalul și să îl și recunoaștem, dar să ne lipsească - sau să nu știm descifra - instrucțiunile de folosire. Ne-o spune Wilde, cel ce a ajuns la marginea sublimului, anticipîndu-și propriul calvar. De care totuși n-a scăpat, fiind, poate, un exemplu viu că, dacă prima tragedie a vieții e să nu obții ceea ce vrei, a doua se produce cînd obții. Știm demult nu numai că stilul e omul
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
Adevărul poți să-l spui rîzînd, dar nici rîsul și nici adevărul nu cred că pot îndrepta moravuri sau năravuri. Da, ridicolul ucide, dar mai rea e teama de ridicol, care nu poate decît paraliza. Don Quijote face pasul invers: spre sublim. Căci problema nu este să nu te temi de monștri - asta se mai poate și e mai frecvent decît am vrea să credem -, ci să nu îți pese de ridicol. Să-l asumi ca pe un monstru. Din lăuntru, din
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
să nu fie, pînă la sfîrșit, decît o neputință de a defini relația și etică și metafizică dintre a fi și a nu fi". Arghezi precum un Hamlet ratat? Dar nu ne așezăm cu toții pe o scară ce merge de la sublim pînă la formatul ultim al modestiei, sub stigmatul celebrei dileme? Virgil Ierunca e cel ce a împrospătat-o în cadrele unei epoci echivalente cu una din cele mai grave încercări ale spiritului creator din cîte a îndurat omenirea: Ea este
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
balet de mare clasă ce oferă certitudinea unui spectacol de calitate. Un spectacol cinematografic care uzează de procedee cunoscute, ca și de teme comune, dar o face cu virtuozitate, descriind volute ample, complexe și abrupte, nesfiindu-se să atingă deopotrivă sublimul și kitschul. Astfel superba coregrafie ultrastilizată este brusc înlocuită de fruste grosplanuri ale unor nuntași rurali care enunță pe note muzicale "morala" filmului. Știut fiind atît gustul pentru contraste violente cît și simbioza cîntec - dans - poezie. În cazul de față
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
coroana-i inflorescentă. E o critică existențială a operei, dar nu mai puțin o critică, deci o speță de literatură, deci o ficțiune sui generis. Ar fi o greșeală să considerăm biografia ca avînd o finalitate, fie și înalt moralizatoare, sublim pedagogică. Sau, dimpotrivă, una satirică, ofensatoare. Voltaire se temea de această accepție de diatribă pe care ar putea-o primi întreprinderea biografică, socotind-o drept "o otravă nouă ce a fost inventată de cîțiva ani în literatura inferioară; arta de-
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
și vom descrie, fiecare după putință, faptele și mișcările sufletului nostru putem fi siguri că din rușinea de a fi cunoscuți în întregime vom înceta de-a mai păcătui, vom înceta de-a mai adăposti în inimi ceva necurat..."". Pragmatism sublim! E o concepție a scrisului ca un canon, arta apărînd drept un păcat: "Cel care scrie se simte, deci, privit, ceea ce e dovada faptului că nu face artă de dragul artei. El este privit din interiorul scrisului său, așa cum ar fi
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
acum statutul unei scriitoare dizidente, pe care o supraveghează îndeaproape - și o transformă în cele din urmă într-o proscrisă - Securitatea. Ea este totodată sclava sexuală a unui director de școală, Nicolae. îndrăgostindu-se de Milena, Manu face cu o sublimă candoare abstracție de riscurile pe care și le asumă. El este îndrăgostit - de fapt - de literatură (ca autorul însuși), pentru înțelegerea căreia vrea să o folosească pe femeie ca inițiatoare. Inițierea chiar are loc - fiind descrisă de Eugen Șerbănescu în
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
noastre naționale se condiționează reciproc, una trăgînd-o după sine pe cealaltă. Scriitorul lucrează dintotdeauna asupra limbajului ca unul care vrea să-și depășească condiția, el este un meseriaș de elită căruia i s-a dat în grijă un monstruos și sublim angrenaj, care îl poate scoate din anonimat sau îi poate refuza viitorul. Este acesta un argument ca să se considere stăpîn? Sîntem stăpînii limbii doar în măsura în care privim limba drept un instrument ca oricare altul, o minimalizăm. Ea are atributele unui instrument
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
să coboare în plin mundan o problemă ontologică, despărțirea-moarte, pentru ca astfel să poată privi de la nivelul unor suflete simple, pe care tradiția și religia nu le mai ajută, misterul existenței și al făpturii omenești. Rezultatul este aproape o rugăciune laică, sublim scrisă, pe măsură tradusă de Mircea Aurel Buiciuc. Despărțirea de Matiora e construită din materia grea a descriptivului, epicul e într-o permanentă surdină, dialogul parcă murmurat, căci personajele trăiesc plutind în starea de teamă și deopotrivă duioșie pe care
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
primul loc, fără a lăsa spațiu nici unui moment de analiză și evlauare: "alegerea Consiliului, a președintelui...". Cestiunea arzătoare a puterii instituționale fiind tranșată fără discuții din capul locului, a doua atribuție a instanței deliberative ("modificarea statutului") și cea din urmă, sublimă în vagul ei ("decide asupra oricărei probleme de interes general"), au fost suprimate ca inoportune de pe ordinea de zi, de aparatul electoral al președintelui, asigurat de la precedentele adunări. Căci în textul statutului - în genere neștiut și adoptat inițial în alb
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
a spectacolului. În lagăr, în vecinătatea durerii și a morții, armonia sunetelor și a mișcării vine din altă lume; torționarii o folosesc pentru a crea aparența unei lumi reale. Interpreții se străduiesc să evoce ce ar mai putea rămîne din sublim, cînd el este întinat în organicitatea sa; sînt ireproșabili cînd joacă ezitarea între fals și corect, cînd mobilează, cu trăirea lor, spațiul dintre onoarea artei și degradarea ei. Cele cîteva trăsături prin care sunt individualizate victimele contribuie la performanța grupului
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
original în poezia ei. Poeta este o nou-venită, dar nu vine din neant. Ea descinde din poezia română, pe care o cunoaște atât de bine, încât o poate rescrie, în joacă. Ea povestește în mod intenționat prozaic momente de poezie sublimă: " Pun sare pe oul martir/ Și mușc din carnea virtuală/ A găinușei ce-ar fi putut fi,/ Cu mofturi de donna medievală,/ Ce-și reprimă grațios fiziologia./ Pun, va să zică,/ Ketchup & muștar & sare,/ Pe găinușa comprimată în galbenul glob/ (Palat de
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
desprinse de universul empiric, universuri înzestrate cu un "supliment ontologic vizibil", cultivau publicului gustul și obișnuința extraordinarului. Departe de "transfigurarea banalului" și de "sacralizarea locului comun" pe care se bazează arta contemporană, arta clasică se înconjoară cu o aură de sublim și extraordinar în care splendoarea există în și prin sine. Toma Pavel arată însă și reversul medaliei, "psihanalizând" subtil mentalul clasic: splendoarea este reversul și poate remediul unei profunde neliniști. Paradoxal este faptul că, o dată cu obișnuința extraordinarului, imaginarul clasic insuflă
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
-Olanda, 1996) prin tribulațiile unei fantome ce suspină după pămîntul natal. În acest mozaic cinematografic, o notă aparte a adus-o Flamenco (Spania, 1995) în care ca de obicei Carlos Saura l-a avut alături pe Vittorio Storaro în decantarea sublimului din frust, odată cu rememorarea istoriei unor genuri muzicale provenind din îndepărtata Indie, veritabilele tablouri din sala de dans fiind înnobilate prin eclerajul savant și ritmul patetic. Resacralizarea iubirii Enunțat de către Zanussi printre cele cîteva principii ale unei dogme personale de
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
clipă în clipă muream de uimire." Recitindu-și opera, diaristul se exteriorizează de asemenea, punînd-o în rînd cu lectura producției altcuiva, găsindu-i, narcisiac, însușiri și dorlotîndu-se el însuși în calitate de personaj, nescutit de tribulații, spre a sfîrși cu o autocritică sublimă prin termenii formulării sale: "Joi. Mă vizitează Ț., îmi vorbește de structura arhitectonică pe care o va da cărții sale(...) și mă roagă să-i citesc capitolul X din Didactică. La atîta timp de cînd nu le-am mai citit
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]