963 matches
-
pulsiunilor psiho-biologice fundamentale ale Inconștientului colectiv, caracterizată în principal, printr-o „proiecție în viitor”, o anticipare a evenimentelor, de regulă reparator-compensatorii ale istoriei psiho-biografice anterioare grupului, așa cum se poate vedea în schema de mai jos. I. II. I) Zona de sublimare psiho-culturală a Supra-Eului colectiv („întoarcerea în trecut”); II) Zona de descărcare pulsională a Inconștientului colectiv („proiecția în viitor”). În raport cu această organizare dinamică a grupelor social-umane, pot fi înțelese și clasificate tipurile de psihoze colective. Din cele două scheme de mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fi înțelese și clasificate tipurile de psihoze colective. Din cele două scheme de mai sus, se poate deduce în mod logic faptul că avem de-a face cu manifestări psihopatologice colective, diferențiate, în raport cu sursele acestora, și anume, psihoze colective de sublimare și psihoze colective de descărcare, respectiv cele care își au originea în Supra-Eul colectiv și privesc „problemele trecutului” sau cele care își au originea în Inconștientul colectiv și se „proiectează în viitor”. Clasificarea psihozelor colective Informațiile de ordin istoric și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau sunt semnalate drept „curiozități” ale unor manifestări colective bizare cu caracter patologic și periculoase (A. Cabanés). Plecând de la „criteriile” cuprinse sistematic în „schema organizării dinamice” a grupelor social-umane, distingem două clase de psihoze colective, și anume: I) Psihozele de sublimare, care își au originea în Supra-Eul colectiv, cu referință asupra trecutului istoric al grupului social și în care intră următoarele tipuri de psihoze colective: Psihozele idealiste în relație directă cu Supra-Eul colectiv, manifestate prin tendințele de afirmare, într-o manieră
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de regulă, construcții de tipul delirului colectiv, motiv pentru care am preferat să le numim psihoze delirante colective, corespunzător „delirului colectiv” din psihiatrie. Din cele de mai sus rezultă faptul că în geneza psihozelor colective stau două grupe de factori: sublimarea și descărcarea. Ambele procese au un caracter complementar și ele urmăresc eliberarea sau evitarea, respectiv descărcarea și sublimarea unor tensiuni sau conflicte, acumulate fie în Supra-Eul, fie în Inconștientul grupului social-uman. Sublimarea și descărcarea au aceeași semnificație, în cazul de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
corespunzător „delirului colectiv” din psihiatrie. Din cele de mai sus rezultă faptul că în geneza psihozelor colective stau două grupe de factori: sublimarea și descărcarea. Ambele procese au un caracter complementar și ele urmăresc eliberarea sau evitarea, respectiv descărcarea și sublimarea unor tensiuni sau conflicte, acumulate fie în Supra-Eul, fie în Inconștientul grupului social-uman. Sublimarea și descărcarea au aceeași semnificație, în cazul de față, ca cea din sfera psihanalizei. Ele sunt mecanisme prin intermediul cărora se produc manifestările întâlnite în cursul psihozelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
geneza psihozelor colective stau două grupe de factori: sublimarea și descărcarea. Ambele procese au un caracter complementar și ele urmăresc eliberarea sau evitarea, respectiv descărcarea și sublimarea unor tensiuni sau conflicte, acumulate fie în Supra-Eul, fie în Inconștientul grupului social-uman. Sublimarea și descărcarea au aceeași semnificație, în cazul de față, ca cea din sfera psihanalizei. Ele sunt mecanisme prin intermediul cărora se produc manifestările întâlnite în cursul psihozelor colective. Vom analiza în continuare formele psihozelor colective. Formele psihozelor colective Literatura științifică de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
manifestare, aceasta este expresia mentalității epocii respective, a valorilor, cât și a crizei modelului socio-cultural. Vom încerca în continuare, să facem o descriere a formelor de psihoză colectivă. Așa cum am afirmat deja, se disting două grupe de psihoze colective, de sublimare și de descărcare, în cadrul cărora remarcăm existența unor forme de manifestări psihopatologice. 1) Psihozele idealiste Acest grup de psihoze colective sunt în relație directă cu Supra-Eul colectiv. Forma și conținutul lor tematic este o afirmare sublimată a idealurilor maselor. Aceste
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt virtual existenți în societate. Din acest motiv ei nu pot fi nici evitați, nici anulați atunci când există. Sunt forme naturale. Să vedem în continuare ce face societatea, în plan psihologic și moral, ca atitudine față de nebunie și bolnavii psihici. Sublimarea psiho-morală a nebuniei Dacă societatea este cea care generează nebunia, tot ea este cea care pune în acțiune mijloacele de anulare sau de „mascare” ale acesteia. Refuzul social al nebuniei se manifestă, din punct de vedere psiho-moral, prin actele de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psiho-morală a nebuniei Dacă societatea este cea care generează nebunia, tot ea este cea care pune în acțiune mijloacele de anulare sau de „mascare” ale acesteia. Refuzul social al nebuniei se manifestă, din punct de vedere psiho-moral, prin actele de sublimare ale formelor sau manifestărilor sociale ale nebuniei. În plan formal, direct și deschis, societatea nu poate respinge, refuza, nici nebunia și nici pe bolnavii psihici. Ea are datoria de a-i accepta și proteja. Vom vorbi mai departe despre aceste
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezentat totodată din punct de vedere moral o anulare a atitudinii rejective prin adoptarea unei atitudini de înțelegere și acceptare științifică a acesteia de către societate. Ce a reprezentat de fapt medicalizarea nebuniei? Din punct de vedere psihanalitic un proces de sublimare prin care atitudinea societății față de nebunie și bolnavii psihici era transferată din planul eticii în cel al medicinei. Povara culpabilității era convertită în boală și recunoscută ca atare. Din acest moment conflictul dintre societate și nebunie/bolnavi psihici este anulat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
transformând-o în suferință similară oricărei alte boli, societatea, din acest moment, își asumă responsabilitatea față de bolnavii psihici și de boala mintală, de a-i ocroti și de a le acorda îngrijiri de specialitate ca oricărei alte categorii de bolnavi. Sublimarea psiho-morală a nebuniei prin schimbarea atitudinii societății față de aceștia, restabilește o stare de echilibru între societate și nebunie. Recunoscând demnitatea umană și pierdută pentru nebuni, societatea se eliberează de faptul de a-i fi culpabilizat. Remarcăm prin aceasta că de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
regresiune emoțională, a gusturilor și tendințelor bolnavului. Raptus: tulburare paroxistică cu caracter de descărcare explozivă, bruscă, adesea cu consecințe periculoase, antisociale (suicid, homicid). Reacție: răspunsul emoțional-afectiv la evenimentele vieții trăite de individ. Refugiu: atitudine de „refuz mascat” prin ocolirea sau sublimarea obligațiilor firești, în forme simbolice de izolare sau deplasare către alte obiecte sau situații (alcoolismul, toxicomaniile etc.). Refuz: atitudine de respingere, de opoziție, de negare a unor situații pe care individul nu le acceptă, deși acestea au un caracter firesc
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
strict necesară a adaptării la rău, cu beneficiile și riscurile sale de neocolit. Perspectiva unei schimbări de regim a fost - până în ultima clipă - cvasiinexistentă. În consecință, eram cu toții pregătiți pentru o cursă lungă, practic fără sfârșit. Un amestec de resemnare, sublimare a insatisfacțiilor, viclenie conjuncturală, melancolie și umor - aceasta era recuzita curentă a supraviețuirii noastre”. Tot el citează observațiile bine făcute ale lui Mihai Botez, pentru care supraviețuirea ar fi fost o artă, „chiar demnă, sub dictatura comunistă, combinând supunere bine
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai indirectă, mai „altfel spusă”, iar talentele dezvoltate în a ocoli cenzura, o barieră reală și destul de îngustă, presupuneau un exercițiu permanent de evitare subtilă a decapitării textului sau a interzicerii lui, ceea ce menținea tensiunea creației la tonusul optim. Subtilitățile sublimărilor de atunci au fost înlocuite, după 1990, cu „exprimări directe”, tot mai „dezgolite”, astfel încât creativul s-a dizolvat, atingând vulgarul, fruct interzis de puritanismul anterior. Nu întotdeauna „liberul arbitru” a fost și cel mai creativ, cenzura și-a făcut ceva
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
așezat alături de Eminescu, I. L. Caragiale și Mihail Sadoveanu. Al doilea moment este cel al întâlnirii cu Nichita Stănescu, în 1966, când acesta îi va traduce și prefața un volum, tipărit de Editura Albatros, în seria „Cele mai frumoase poezii”. O sublimare a sensurilor, o tentație de cristalizare în simbol, o sublimă dezagregare a simbolului, o comparare a lui în materie comparabilă cu fisurarea în stea a geamului mat, străbătut de o piatră transparentă [...] simbolul coboară din generalitatea lui, se filtrează făcând
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
atmosfera lumii lui Lucian Blaga, el va afla, cu sinceritate și autenticitate, o cale proprie în mirajul legendei (pe care o vedea drept „spiritualism” „adaptat la forme de viață”) - centru ordonator al imaginarului său. Poetul dovedește un adevărat har al sublimării vieții și al transfigurării ei printr-o melodicitate pură: „Dar noi am prins de talpă rădăcini, / Mâinile ni-s funii de lumini”. Peisajul păduros de acasă arată, în frânturi, îndrăgite icoane („Mestecenii visează încă sub coajă de lapte/ La frunze
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
de o concentrare studiată, încât de multe ori poemele au fie dimensiunea unui haiku, fie se coagulează ca suită mozaicată de imagini. Coerența de suprafață a poemului este ignorată, efectul imediat al acestui fragmentarism fiind impresia de distanțare contemplativă, de sublimare a trăitului în „peisaje” nu o dată ermetice, în scene construite cu migală artizanală. Poemele, purtând conotații ludice, ironice, livrești, „reprezintă aluzii la o inhibiție a ființei” (Gheorghe Grigurcu), disimulând tensiunea existențială echivalată în tensiunea expresiei. Obsedat de rostul poeziei și
MURESAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
în care se repercutează atât comedia literaturii, cât și drama insolubilă a vieții” (Victor Felea). Poemele configurează o viziune antinomică și tensionată, concretizând, în proiecții sarcastice sau în concentrate cântece aluzive, ipostaze ale spiritului creator în tentativa de cuprindere și sublimare a realului, de identificare a ordinii tainice a lucrurilor. Și M. afirmă vocația poeziei pentru esențial, pentru transcenderea limitelor experienței senzoriale, vede în actul poetic o asumare a unui destin de excepție, o provocare a cauzalităților adânci și a puterilor
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
religioase din Germania nu mai sunt interpretate ca expresie a unor dispute dogmatico-religioase, ci reprezintă haina ideologică a unor conflicte social-economice între clasele sociale ale epocii. Filosofia clasică germană, cu particularitățile sale teoretice, este explicată, într-o oarecare măsură, ca sublimare în planul ideii a neputinței sociale și politice a burgheziei germane, ca expresie a tendinței sale spre compromis politic și ideologic cu feudalismul. Metoda analizei ideologice, una dintre contribuțiile cruciale ale lui Marx, reprezintă un exemplu tipic de reducție structurală
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cărui singură plăcere este jubilația fracturării scenei sociale. În prefața cărții, profesoara Jacqueline Barus-Michel, În stilul său elegant și antrenant, ne atrage atenția asupra faptului că perversitatea, Învecinată cu seducția și plăcerea cinică, poate avea efecte catastrofale, iar coabitând cu sublimarea, poate deveni imună la educație. Perversul e inamendabil, el Își maschează abil intențiile, eludând normele juridice, ca și ordinea socială și morală. În condițiile crizei În care se găsește societatea occidentală, care și-a pierdut reperele și limitele, În condițiile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fapte, într-un gol primordial, într-o absență care guvernează lumea. De aici, temele subiacente, dar recurente, ale poemelor despre descoperirea neantului din miezul lucrurilor: fascinația morții - a absenței vieții ca succesiune de gesturi semnificative, viața ca vis, amintirea - adică sublimarea a ceea ce este sub simțuri în ceea ce nu mai este decât în gând, dispariția concretului în chiar clipa exprimării lui. Iar toate subtemele irealității lumii se lasă guvernate de irealitatea eului, ascuns sub masca personajului narator „m. poet e”, zis
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
să redevină un eveniment deschis așteptării Celui care iarăși va să vină, să judece viii și morții. „Taină vă spun vouă: nu toți vom muri, dar toți ne vom schimba”, le scria apostolul Pavel corintenilor. Într-o cultură care încearcă sublimarea morții prin forme disperate de expresie artistică, viața Celui care prin moarte a zdrobit boldul morții devine vestea cea mai bună dintre toate lumile posibile. Numai trăind întru Hristos, fiii și fiicele Bisericii se vor preface în tămăduitori ai suferinței
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în orice promisiune e o urmă de veșnicie”. Promisiunea este emanația dorinței, deci a iubirii, a credinței și a speranței. A crede, a spera și a iubi sunt singurele forme de neutralizare a „absurdului” în limitele neînțelesului care, iată, promite sublimarea cunoașterii. A cunoaște fără a înțelege nu este o situație contradictorie, ci doar paradoxală. Ajunsă în acest plan de imanențe complementare, restituția hermeneutică a „infinitului” celuilalt coincide perfect cu adâncimile apofatice ale „misterului” alterității despre care vorbește teologia patristică. Avem
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fi citite drept tot atâtea încercări de a sublinia că imperativul categoric nu trebuie confundat cu acel principiu moral familiar care este regula de aur. Filosoful își previne cu insistență cititorul asupra înțelegerii principiului suprem al moralității drept o simplă sublimare teoretică a regulii de aur. Căci regula de aur este un imperativ prin excelență ipotetic. Atunci când omul rațional o acceptă drept principiu al conduitei sale gândul său va fi negreșit acela că el nu este îndreptățit să ceară ca alții
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care știa s-o privească, s-o pună în evidență atât de bine. Ochiul lui Marlowe, atât de rece de obicei, se dovedește incandescent - o incandescență mai violentă decât gheața. Miza pe atmosferă, pe descriere, pe redarea cinematografică a întâmplărilor, sublimarea subiectivității într-o viziune cu pretenții de obiectivitate sunt tehnici folosite cu un scop precis: alterarea metabolismului literaturii polițiste clasice. Aventura există din plin - în Somnul de veci se trage cu pistolul la fel de mult ca în orice altă proză polițistă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]