2,306 matches
-
atragă de partea lor pe Gheorghe Comăniță și Mircea Lascu. Prisăcaru a fost programat ca planton abia pe 10 octombrie 1950, cu totul conjunctural, fiindcă se eliberase unul dintre deținuții care erau de planton. Sobolevschi a vorbit cu ofițerul politic, sublocotenentul Paul Asandi, pe la sfârșitul lunii octombrie, sugerându-i că, pentru a obține informații, era nevoie de bătaie. Sobolevschi și Prisăcaru au obținut mutarea la camerele 3 și 4, având ca ajutoare șapte deținuți. Încercări nereușitetc "Încercări nereușite" Acțiunea a început
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Nutti” Pătrășcanu era tot mai derutat și începea să-și facă griji în privința sorții sale ne-o dezvăluie chiar el, amintind că, pe la mijlocul lunii iulie 1951, a fost chemat la Biroul Inspecții și luat la rost de către Șleam și un sublocotenent din București pentru că ar fi oportunist. În discuție a venit vorba și despre acțiunea de la Pitești, iar Pătrășcanu le-a mărturisit celor doi că își face „procese de conștiință” fiindcă acolo aplicase bătaia. Securistul de la București l-a informat că
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Sârbu, Marin Aldea și Crăciun Oprea; în urma discuțiilor, Jianu le-a spus: „Veți putea continua acțiunea dela Pitești și în acest penitenciar, însă să aveți grije să păstrați conspirativitatea. În această problemă veți putea sta de vorbă numai cu tov. sublocotenent - (arătându-l pe dl. slt. Sucegan)”1. Primele încercări de torturare a deținuților au fost oprite de gestul lui Petre Năstase, care a simulat nebunia pentru a scăpa de bătăi. Acesta a aruncat cu gamela cu mâncare în milițianul Mihai
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
anchetă că a acționat „din ordinul anumitor persoane ce aveau sarcini de conducere în acea instituție”, și anume directorul Alexandru Dumitrescu, ofițerul politic Ion Marina, inspectorul general MAI Iosif Nemeș, inspectorul general MAI Tudor Sepeanu, șeful Biroului Inspecții din penitenciar, sublocotenentul Mircea Mihai, și ajutorul acestuia, locotenentul Marin Iagăru 1, dând și detalii despre ordinele primite de la Dumitrescu. Ignorarea acestei declarații, precum și a celorlalte care implicau organele de stat își găsește explicația în aceea că regizorii acestui proces doreau să pună
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Târgu Ocna că Sepeanu ar fi arestat, un motiv în plus pentru „Nutti” să își redimensioneze acțiunile la minimum. Pe la mijlocul lui iulie 1951, Pătrășcanu a fost din nou anchetat, de data aceasta la Biroul Inspecții, unde mai era și un sublocotenent de la București. În momentul în care a fost luat la întrebări de către acesta și Șleam, Pătrășcanu a recunoscut că își face „procese de conștiință” pentru că a aplicat bătaia la Pitești. Încă o dată i s-a spus că abia 1-2% dintre
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
la Pitești, spune că a acționat „din ordinul anumitor persoane ce aveau sarcini de conducere în acea instituție”, și anume directorul Dumitrescu, ofițerul politic Marina, inspectorul general MAI Iosif Nemeș, inspectorul general MAI Tudor Sepeanu, șeful Biroului Inspecții din penitenciar, sublocotenentul Mircea Mihai și ajutorul lui Mihai, locotenentul Marin Iagăru 1, oferind chiar și datele la care s-a întâlnit cu reprezentanții organelor de stat. Dacă acordăm credit declarațiilor din anchetă, Țurcanu îl indică pe Dumitrescu drept omul care îi dădea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
137-138, 148, 177-178 Ionescu Eugen 118 Ionescu Galbeni Nicolae 55, 60 Ionescu Gheorghe 121, 183 Ionescu Nae 136 Ionescu Radu 55, 60, 62 Ionescu Vasile 133, 182 Ionescu Virgil 55, 60, 63 Ioniță Nicolae „Nicu” 128, 132-133, 138, 228-229 Iordache (sublocotenent) 33 Iorga Filip-Lucian 93 Iorgulescu Constantin 29, 32 Iorgulescu Gogu 29 Iosif V. Iosif 51, 84, 100-101, 117, 133-134, 165, 168, 184, 189 Iosipescu Romeo 30, 33, 72 Iosub Mihai 53, 112-113, 125, 157, 162, 223 Irion Borislav 25 Iscu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Mândruță (prim-gardian) 41 Mântulescu 28 Mârza Mircea 29 Melinte Cornel 25, 79 Mera Ioan 29 Mera Onoriu Puiu 28 Merca Traian 29 Merișca Costin 13, 216, 233 Metea Victor 115 Meziu Ion 143 Mihai I, regele 17-18 Mihai Mircea (sublocotenent) 36, 57, 92, 204 Mihai Sandu 55, 68 Mihalcovici 158, 188 Mihăescu Paul 29 Minică Ștefan 28 Mira Vasile 158 Miricescu 59 Mitan Virgil 24, 143, 202 Mitoiu 25 Mitrea Dumitru 73, 148 Mitric Teodor 202 Mitrofan Traian 29 Miulescu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
locotenent-major 8 8 8,1 16,2 căpitan 16 16 16,2 32,3 maior 6 6 6,1 38,4 locotenent-colonel 15 15 15,2 53,5 colonel 41 41 41,4 94,9 general 2 2 2 97 sublocotenent 3 3 3 100 TOTAL 99 99 100 Lipsă 999 1 1 TOTAL 100 100 Dintre cei 100 de ofițeri analizați, aproape jumătate (41%) au atins gradul de colonel. O situație dezirabilă, am putea spune, pentru foști oameni simpli, de
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
și apoi în Craiova, la Liceul Central. Cum părinții, Lazăr și Ecaterina (n. Apostol) Braborescu, voiau să-și vadă fiul ofițer, îl înscriu (1900) la Liceul Militar, de unde B. promovează la Școala superioară de ofițeri de infanterie. În 1902 era sublocotenent în Regimentul 26 Rovine (va și semna unele poezii St. B.-Rovine). În 1903 editează împreună cu I. C. Popescu-Polyclet și cu N. Vulovici, camarad de regiment, „Noua revistă olteană”. Începuse, după cum singur spune, să cocheteze cu muzele. Apropiindu-se de literații
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
BRĂESCU, Gheorghe (29.I.1871, Iași - 15.III.1949, București), prozator. Este fiul Mariei (n. Zaharia) și al lui Alexandru Brăescu, arendaș. B. a avut o tinerețe aventuroasă, nesupusă rigorilor școlii, izbutind abia în 1899 să devină sublocotenent. Dar nici ca militar nu se poate supune disciplinei și preferă să fie profesor la o școală de ofițeri din București, publicând astfel și o carte, Educația socială a națiunei armate (1914). Participă la campania din 1916, își pierde brațul
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
Mariei (n. Belu) și al lui Petru Bucșa, țărani. A frecventat cursul gimnazial al Liceului „Regele Ferdinand” din Turda, apoi Școala Normală, la Abrud, Cluj și Deva, până în 1941. Combatant în cel de-al doilea război mondial (în 1944 era sublocotenent de rezervă în Batalionul 12 de vânători de munte din Câmpina), rănit pe front, la Banská Bistrica, se afla, la sfârșitul conflagrației, în Spitalul Militar de la Făgăraș. Se stabilește la Cluj și se înscrie la Facultatea de Drept. În 1954
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
din 1904, ca bursier, Liceul „N. Bălcescu” din Brăila, printre colegii lui numărându-se viitorul critic Perpessicius. După ce-și ia, în 1912, bacalaureatul, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, dar își întrerupe studiile fiind mobilizat. Sublocotenentul B. este rănit grav la cap și luat prizonier la 30 august 1916. Timp de doi ani peregrinează prin spitalele de campanie și lagărele bulgărești. În țară, unde fusese declarat mort pe câmpul de luptă, se întoarce în vara anului
BANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
BĂRBULESCU, Emil (19.X.1897, Ploiești - 31.III.1926, București), poet. Între 1909 și 1916, a urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. Înrolat în 1916, e avansat sublocotenent în 1917 și locotenent în 1919, rămânând ofițer activ până în 1921, când demisionează, pentru a se dedica publicisticii. Debutează în „Curierul liceului”, revistă fondată de fratele său mai mare, Zaharia Bărbulescu. Mai colaborează asiduu, cu versuri iscălite Ioan Em. Rădulescu
BARBULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, luând bacalaureatul în iulie 1916, cu o lună înainte de intrarea României în primul război mondial. Participă ca voluntar la război, alegându-se cu răni grave și cu o invaliditate pe viață. Pentru meritele sale, devine sublocotenent în rezervă și i se conferă înalte medalii. Cu un an înainte de a-și lua licența magna cum laude în filosofie, la Universitatea din București (1922), își începuse deja, ca student, activitatea didactică, la Liceul Evanghelic din același oraș, unde
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
lui Eugen Bărbulescu, preot (ambii originari din județul Argeș). B. urmează, în paralel, după absolvirea Liceului „Cantemir Vodă” din București, cursurile Facultății de Litere și Filosofie și ale Facultății de Drept de la Universitatea din București (promoția 1941 și, respectiv, 1942). Sublocotenent de cavalerie (după terminarea Școlii de ofițeri de rezervă), este trimis pe frontul de Vest (Transilvania, Ungaria, Cehoslovacia). Rănit în martie 1945, e luat prizonier de germani și, printr-un concurs de împrejurări favorabile, descrise în „povestea de război” Ionică
BARBULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
BACALOGLU, Victor A. (13.XI. 1872, București - 16.VII.1945, București), dramaturg și prozator. Provenit dintr-o familie ce dăduse câteva personalități culturale, B. urmează Gimnaziul „Gh. Lazăr” și Liceul „Matei Basarab” și se înscrie apoi la școala militară. Sublocotenent în 1893, la geniu, va fi avansat în 1917 colonel, grad cu care se va pensiona. Debutează în 1903, când drama sa Minorii este reprezentată la Teatrul Liric, apoi la Teatrul Național, textul fiind tipărit în 1909. În 1903-1904 i
BACALOGLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285522_a_286851]
-
BĂGULESCU, Gheorghe (1.XI.1890, Dedulești, j. Brăila -?), prozator. Este fiul Radei și al lui Petru Băgulescu. S-a dedicat carierei armelor, parcurgând toate treptele ierarhiei militare, de la gradul de sublocotenent (1912) până la general de brigadă (1940). Pentru deosebite fapte de arme în primul război mondial, a primit distincția Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”. Temperament ușor inflamabil, s-a aflat mereu în conflict cu mediile politice, deși regulamentul interzicea orice manifestare
BAGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285542_a_286871]
-
Zincăi Urziceanu, căsătorită cu Dumitru Popescu, polițai, iar, după moartea acestuia, recăsătorită cu Nicolae Candiano, și el lucrând în Poliție. Învață într-un pension din Ploiești, apoi la o școală militară din București, de unde iese, în 1859, cu gradul de sublocotenent de artilerie. Protejat al lui Al.I. Cuza, conspiră totuși și participă la detronarea domnitorului. Demisionar din armată, se lansează în politică, mai întâi ca publicist. Scoate gazetele „Perseverența” (1867-1869) și „Democrația” (1869- 1871). Ia parte, în 1870, la acțiunea
CANDIANO-POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286062_a_287391]
-
copilăria la Târgoviște și în București, unde locuiau tutorii săi. În casa acestora va fi învățat C. franțuzește și grecește cu un dascăl de familie, avându-l coleg și prieten pe Gr. Alexandrescu. În 1830, intră în oștirea națională ca sublocotenent de cavalerie. După un an, moare în urma unei boli infecțioase, în tabăra militară de la Craiova. C. a scris mai întâi versuri în grecește (nepăstrate) și, la îndemnul lui I. Voinescu II, în românește. Se cunosc cinci poezii, toate publicate de
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
-și lustrui catarama de la curea cu mâneca de la cămașă, replicile „Înțeles, să trăiți!“ și „Totul e-n regulă“, precum și insistența cu care ne punea să ne sincronizăm ceasurile la magazinul universal. Sub vulturul de alamă și Însemnele de pe chipiul de sublocotenent, Milton Stephanides i-a lăsat În urmă pe Tinerii Cercetași. Din marină s-a ales cu pasiunea pentru navigație și cu aversiunea față de statul la coadă. Încă de pe atunci i se contura poziția politică: anticomunismul și neîncrederea față de ruși. Porturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și pentru mine, chiar dacă nu deveneam pilot. Și acesta a fost drumul pe care l-am urmat. Primul meu post a fost la radarul din Wajima, din Peninsula Nōto, prefectura Ishikawa. La început toți sunt trimiși acolo. Cu gradul de sublocotenent. Am muncit acolo timp de șase ani. La vremea aia Războiul Rece era încă în plină desfășurare și erau multe avioane neidentificate străine care survolau Marea Japoniei. Am preluat postul de aici chiar în 1980, când Uniunea Sovietică a invadat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bun" îl risipea cu multă dărnicie. De o întrebam "a citit ceva?" sau "se pricepe în ceva?" îmi riposta, ca o scuză suficientă: "Dar e așa de bun!", ca și cum bunătatea ar fi putut să-l caracterizeze în mod deosebit pe sublocotenentul X. zornăind de dimineața până seara sabia pe trotuarul străzii princi- pale, ieșit ofițer numai cu cinci clase liceale, terminate și ele anevoie. Așa și-a început Irina existența ei în afară de a mea. Cum eram nemulțumit, ca să nu mă supere
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se numește contează mai puțin. Am rămas În tăcere o bucată de vreme, uitîndu-ne cum scînteia focul. — Ieri seară, după ce m-am despărțit de tine, i-am scris o scrisoare lui Pablo, zise Bea. Am Înghițit În sec. — Logodnicului tău, sublocotenentul? De ce? Bea scoase un plic din buzunarul bluzei și mi-l arătă. Era Închis și sigilat. — În scrisoare Îi spun că vreau să ne căsătorim cît mai repede, Într-o lună dacă se poate, și că vreau să plec din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întrerupse monologul pentru a mă sfredeli cu o privire cercetătoare. — Iertați-mă. O caut pe Beatriz Aguilar. Știți dacă vine la ora asta? Fetele schimbară o privire otrăvită și Începură să-mi facă o radiografie. — Ești logodnicul ei? Întrebă una. Sublocotenentul? M-am limitat să ofer un zîmbet gol, pe care Îl luară drept confirmare. Nu mi-l Întoarse decît cea de-a treia fată, timid și ferindu-și privirea. Celelalte două Înaintară spre mine, sfidătoare. — Mi te imaginam altfel, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]