367 matches
-
permit transferarea apei dintr-un compartiment în altul, pentru menținerea echilibrului. La amplasament, platformele semisubmersibile sunt lestate prin inundarea cu apă a unor compartimente. Aproape toate platformele marine semisubmersibile recent construite sunt dotate cu propulsie proprie. Construcția platformei marine mobile submersibile constă, dintr-un sistem de corpuri plutitoare legate împreună care alcătuiesc un sistem de țevi și chesoane, susținând platforma prin coloane de diametru mare. Așezarea pe locul de amplasare se face prin inundarea simultană și controlată a corpurilor plutitoare. La
Platformă petrolieră marină () [Corola-website/Science/314078_a_315407]
-
chesoane, susținând platforma prin coloane de diametru mare. Așezarea pe locul de amplasare se face prin inundarea simultană și controlată a corpurilor plutitoare. La scoaterea platformei de pe locație, se golesc coloanele verticale de apă, până ce întrega structură plutește. Platformele marine submersibile sunt utilizate în prezent pe scară restrânsă, până la o adâncime a apei de maximum 25 m, numărul lor fiind foarte redus. Aflându-se printre țările importante din Europa deținătoare de rezerve de petrol și gaze naturale, România a trecut și
Platformă petrolieră marină () [Corola-website/Science/314078_a_315407]
-
o armă navală mortală, însă poate explora albia mării sau a oceanului și poate efectua reparații ale conductelor subacvatice. Dovezi legate de o astfel de ambarcațiune ne trimit acum mai bine de 2000 de ani. Aristotel a descris o cameră submersibilă ce era folosită în anul 332 î.H. Aceasta a fost folosită de marinarii lui Alexandru cel Mare. Există dovezi și în China Antică cu privire la existența unui submarin primitiv în jurul anului 200 î.H. De fapt, acest submarin se pare
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
normal în interiorul vestei de salvare. Echipajul unui submarin eșuat la adâncimi extreme nu se poate retrage prin această metodă, deoarece corpul uman nu rezistă la presiunea mare a apei. Singura cale de scăpare este prin intermediul unui submarin în miniatură numit submersibil. Flota Militară S.U.A. și Flota Militară Regală a Marii Britanii sunt ambele dotate cu submersibile de salvare. LR5, un tip folosit de Flota Militară Britanică, este coborât în apă de pe un vas de la suprafață și apoi ghidat spre submarinul aflat în
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
Orientarea subacvatică este un sport relativ nou practicat sub apă, sportivii folosind aparat autonom de respirat sub apă la care sunt aduse unele modificări și navighează sub apă urmând un anumit traseu prin utilizarea unei busole submersibile. Competițiile de orientare subacvatică sunt organizate în lacuri sau mare. Probele de orientare subacvatică pot cuprinde ca obiective parcurgerea unor anumite distanțe după indicațiile busolei subacvatice, parcurgerea unor trasee dinainte stabilite, găsirea unor anumite repere etc. Ideea sportului de orientare
Orientare subacvatică () [Corola-website/Science/323126_a_324455]
-
Crimeea în anul 1968 și cel în formă de stea în 1987. Echipamentul folosit în orientarea subacvatică este alcătuit din mască, labe de înot, aparat autonom de respirat sub apă cu detentor și butelie încărcată cu aer comprimat, profundimetru, busolă submersibilă și o baliză semnalizatoare cu o frânghie cu lungimea minimă de 3m pentru a se observa de la suprafață, dintr-o ambarcațiune, progresul sub apă al participanților. Sportivii mai poartă cu ei o plăcuță de scris sub apă pe care este
Orientare subacvatică () [Corola-website/Science/323126_a_324455]
-
Scufundarea cu submersibilul lock-in/lock-out (LILO) este scufundarea profesională de mare adâncime în care transportul scafandrilor sub apă este realizat cu ajutorul unui submersibil special conceput. <br/br>Metodă este asemănătoare cu scufundarea în sistem turelă-cheson, obținându-se o autonomie mai mare de scufundare
Scufundare cu submersibilul lock-in/lock-out () [Corola-website/Science/317103_a_318432]
-
lock-in/lock-out (LILO) este scufundarea profesională de mare adâncime în care transportul scafandrilor sub apă este realizat cu ajutorul unui submersibil special conceput. <br/br>Metodă este asemănătoare cu scufundarea în sistem turelă-cheson, obținându-se o autonomie mai mare de scufundare. Submersibilul lock-in/lock-out (LILO) are două compartimente principale numite și sas-uri: Compartimentul uscat este destinat pilotajului și controlul instalațiilor de bord. <br/br>Instalațiile din sasul uscat sunt complexe serving pentru navigație, manevrare, comunicații radio, compresia și decompresia scafandrilor, alimentare
Scufundare cu submersibilul lock-in/lock-out () [Corola-website/Science/317103_a_318432]
-
navigație, manevrare, comunicații radio, compresia și decompresia scafandrilor, alimentare cu amestec respirator, energie pentru uneltele de lucru subacvatice etc. Compartimentul presurizat are rol de sas pentru echiparea și dezechiparea scafandrilor, efectuării decompresiei, depozitarii uneltelor și dispozitivelor de lucru în apă. Submersibilul lock-in/lock-out este o combinație între un submersibil, turela de scufundare și cheson de decompresie. <br/br>Submersibilul poate fi cuplat la o barocamera hiperbară aflată pe puntea navei suport în care scafandrii pot continua decompresia la un grad sporit
Scufundare cu submersibilul lock-in/lock-out () [Corola-website/Science/317103_a_318432]
-
combinație între un submersibil, turela de scufundare și cheson de decompresie. <br/br>Submersibilul poate fi cuplat la o barocamera hiperbară aflată pe puntea navei suport în care scafandrii pot continua decompresia la un grad sporit de confort și securitate. Submersibilul lock-in/lock-out a fost conceput și realizat de francezul Prosper Antoine Payerne în anul 1846 cunoscând o mare dezvoltare în ultimele decenii, când s-au realizat în multe țări din lume o serie de modele, arătate și în tabel.
Scufundare cu submersibilul lock-in/lock-out () [Corola-website/Science/317103_a_318432]
-
au saturat, nemaiexistând gradiente de presiune între ele. Indiferent de durata staționării la adâncime, decompresia are aceeași durată, iar randamentul scufundării este mult mai mare. Scufundarea în saturație este utilizată cu precădere la mare adâncime. 1928: Robert Davis construiește chesonul submersibil de decompresie pentru scurtarea perioadelor lungi de decompresie ale scafandrilor. 1931: este realizat tot de către Robert Davis un cheson prevăzut cu trei compartimente ce avea posibilitatea de a se cupla cu un cheson submersibil presurizat în care scafandrii să efectueze
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
adâncime. 1928: Robert Davis construiește chesonul submersibil de decompresie pentru scurtarea perioadelor lungi de decompresie ale scafandrilor. 1931: este realizat tot de către Robert Davis un cheson prevăzut cu trei compartimente ce avea posibilitatea de a se cupla cu un cheson submersibil presurizat în care scafandrii să efectueze decompresia într-un mediu uscat. 1935...1946: fiziologi ruși sub conducerea lui A. D. Orbelli investighează folosirea heliului în amestecurile respiratorii pentru scufundări în saturație de până la 200 m adâncime. 1937: este consemnată prima scufundare
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
pentru o anumită perioadă sub focul inamicului. Din acest motiv, germanii au căutat să găsească o metodă mai rapidă și mai sigură pentru aducerea pe plajă a blindatelor. Au fost create astfel tancuri care pluteau și altele care erau complet submersibile. 'Schwimmpanzer II" era o versiune modificată a Panzer II care, în ciuda greutății de 8,9 t, putea fi făcut să plutească după atașarea unor flotoare paralelipipedice. Flotoarele erau confecționate din aluminiu și erau umplute cu fibre neturale de capochier. Propulsia
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
eliminată cu pompe interioare. Navigația sub apă era făcută cu ajutorul unui giroscop direcțional și cu ajutorul instrucțiunilor radio date de operatori de pe barjele de transport. Testele făcute la sfârșitul în iunie și iulie la Schilling, lângă Wilhelmshaven, au arătat că tancul submersibil funcționa corespunzător când se deplasa pe fundul mării. În momentul în care se opreau din orice motiv, tancurile aveau tendința să se afunde în nisip. Obstacolele submarine - șanțuri sau stânci de mari dimensiuni - puteau stopa înaintarea tancurilor. Din acest motiv
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
submarine - șanțuri sau stânci de mari dimensiuni - puteau stopa înaintarea tancurilor. Din acest motiv s-a hotărât ca lansarea tancurilor la apă să se facă în timpul fluxului, ceea ce ar fi permis ca blindatele împotmolite să fie recuperate în timpul refluxului. Tancurile submersibile fuseseră proiectate să funcționeze până la o adâncime de 15 m. "Kriegsmarine" făcuse planuri pentru folosirea a 50 de cabotiere special modificate, dat testele au demonstrat că acest tip de vas nu este potrivit. Balastul necesar pentru contrabalansarea tancurilor și faptul
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
La începutul primului război mondial, urmând atacurilor germane cu gaze din anul 1915, Davis concepe o mască cu un aparat de respirat care sunt imediat fabricate în producție de masă și trimise pe front. Împreună cu Leonard Hill, concepe o cameră submersibilă de decompresie și un aparat de respirat pentru salvare de pe submarine, cu care vor fi dotate toate submarinele britanice pînă în anul 1950, când este înlocuit cu un model mai performant produs de asemenea la Siebe, Gorman & Co. devine membru
Robert Davis () [Corola-website/Science/322807_a_324136]
-
al Admiralty Deep Sea Diving Committee în anul 1933 și împreună cu Leonard Hill, John Scott Haldane și G.C.Damant pune la punct tabele de decompresie cu oxigen pentru scufundări până la adâncimea de 91 m, care vor fi utilizate cu camera submersibilă de decompresie. Sediul firmei Siebe, Gorman & Co este bombardat în timpul celui de-al doilea război mondial și sediul se mută la Chessington, o locație mai amplă pusă la dispoziție de Royal Navy. Aici Robert Davis împreună cu Leonard Hill și John
Robert Davis () [Corola-website/Science/322807_a_324136]
-
(sau navă de război) este o navă specială destinată războiului naval și care face parte din marina militară a unui stat. Aceasta poate fi o navă de suprafață sau una submersibilă. Navele de război posedă sisteme de arme care le permit să atace, să se apere singure sau să protejeze alte unități navale. În conformitate cu Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (articolul 29), definiția unei nave de război este: Semnele exterioare distinctive
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
capacitate. În zilele noastre, canalul este folosit în principal de vasele turistice. Peste 11.000 de vase folosesc această cale navigabilă. Adâncimea minimă a canalului este de 8 m. La fiecare cap al canalului sunt folosite pentru traversarea lui poduri submersibile. Canalul a fost construit într-o zonă activă din punct de vedere seismic, în roci sedimentare puternic faliate. În perioada 1893 - 1940, canalul a fost închis în mai multe rânduri pentru aproximativ 48 de luni pentru lucrări de întreținere și
Canalul Corint () [Corola-website/Science/312793_a_314122]
-
și pot fi: La lucrările efectuate la adâncimi mari, datorită lungimii mari a furtunurilor, pierderea de presiune este importantă ducând la micșorarea randamentului de funcționare a uneltei. Pentru micșorarea pierderilor de presiune și mărirea randamentului uneltei, se utilizează un sistem submersibil numit centrală hidraulică. Motorul electric al centralei hidraulice poate fi alimentat cu energie electrică prin cablu, direct de la suprafață, sau prin intermediul turelei de scufundare în cazul unei scufundări de sistem. În felul acesta, lungimea furtunului hidraulic de alimentare a uneltei
Unelte subacvatice () [Corola-website/Science/314049_a_315378]
-
racorduri de ieșire: un racord de presiune joasă pentru etajul II principal și un racord de presiune joasă pentru etajul II de rezervă numit și detentor de rezervă. Toate etajele I au și un racord de înaltă presiune pentru manometrul submersibil. În prezent sunt comercializate două modele de etaj I și anume modelul INT care este cel mai utilizat și modelul DIN standardizat în UE.(imagine model DIN) Tipuri de etaj II Etajul al doilea poate fi cu clapet amonte sau
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
Casă submarină sau laborator submersibil este o structură locuibilă subacvatică montată pe fundul mării ce are ca scop asigurarea condițiilor de viață și lucru unei echipe de scafandri (acvanauți) aflată un timp îndelungat în saturație la presiunea mediului ambiant. În casa submarină scafandrii efectuează diferite
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
În cadrul experimentului Man-In-The-Sea II s-a atins cea mai mare adâncime, 132 m, iar timpul experimentului Tektite I scafandrii au petrecut 60 de zile la adâncimea de 12 m. Casa submarină este constituită în general din următoarele elemente principale: Camera submersibilă de decompresie era confecționată din aluminiu, de formă cilindrică, având lungimea de 3 m, diametrul de 1 m iar în interior era prevăzută cu două compartimente: un sas cu o lungime de 2,2 m și un sas cu o
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
Bob Bornmann, respirâdndu-se un amestec azot-oxigen (Nitrox). Acest experiment a dovedit că oamenii pot locui un timp îndelungat sub apă, chiar și în condiții dificile pentru lungi perioade de timp. Edwin Link a conceput împreună cu U.S.Navy o nouă cameră submersibilă numită SPID (Submerged Portable Inflatable Dwelling-locuință submarină portabilă pneumatică). Avea forma unei bule de gaz, confecționată din neopren ranforsat având mai multe straturi de țesături din nylon, o lungime de 2 m și un diametru de 1,2 metri. Cilindrul
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
crustacee. ------------- Pct. 4 al lit. B. a cap. I din anexă a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDINUL nr. 45 din 29 februarie 2012 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 149 din 6 martie 2012. 5. talianul submersibil. ---------- Pct. 5 al lit. B. a cap. I din anexă a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDINUL nr. 388 din 30 martie 2016 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 281 din 13 aprilie 2016. C. Unelte de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/274698_a_276027]