7,897 matches
-
e folosirea lui cetățean în practică juridică, în special ca termen de adresare care exclude formulele de politețe: din unele situații de comunicare de acest tip (de exemplu, din procese) poate proveni o anumita devalorizare a cuvîntului. Uzul politic al substantivului e, pînă la un punct, pozitiv, continuînd ideile egalitariste ale revoluției franceze; sensul modern e de altfel calchiat chiar din franceză și apare cu conotații politice în scrierile secolului trecut: "Onorabile domn, permite-mi pentru ca să-ți prezint pe cetățeanul Dumitrache
Ca simplu cetătean... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17466_a_18791]
-
această nuanță depreciativa în cazul femininelor cetățeana și în special cetățeanca. Ultimul e derivat cu sufixul -că, azi simțit că popular și învechit. (Oscilația formelor feminine este imperfect demonstrată de secvență următoare, în care apare mai întîi un derivat al substantivului cetățeanca: "Focșănenii o cinstesc pe marea lor concetăteancă"; "o stradă a orașului să poarte numele cetățenei sale de onoare" - RL 2692, 1999, 24). Oricum, conotațiile peiorative ale cuvintelor, mai ales în măsura în care nu sînt deductibile din sensul de bază, ar trebui
Ca simplu cetătean... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17466_a_18791]
-
și pentru corespondentul românesc al construcției: în caz de (că și pentru fr. en cas de... și în genere pentru toate calcurile acestui tipar sintactic). Un număr mare de contexte demonstrează că există o diferență între folosirea construcției în care substantivul caz e articulat și e urmat de un genitiv - în cazul.... - și cea nearticulata și prepoziționala - în caz de... Observația (transpusa în domeniul limbii române) că locuțiunea în caz de este urmată întotdeauna de elemente care au o trăsătură negativă
"În caz de..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17501_a_18826]
-
afirmă că sufixul nu este productiv: fapt adevărat doar dacă nu ținem cont de registrele oralității colocviale. Sufixul -an poate fi găsit în mai multe cuvinte argotice, unele de origine țigăneasca, mai vechi sau mai recente. Dacă etimologia adjectivului și substantivului barosan nu e certă (alături de derivarea din baros cu sufixul -an propunîndu-se și sintagma baro șan "ești mare"), pentru molan "vin", format de la țigănescul mol, explicația e sigură. Circulă de mai multă vreme și forme că friptan(a) "friptură", formată
"Mertan" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17485_a_18810]
-
lor mai vechi pot să intre în desuetudine. Nu este deci absolut justificat să aduci în discuție, pentru a condamna uzul actual, sensurile originare ale unui cuvînt, semnificația lui în limba din care provine. În cazul adjectivului condescendent și al substantivului condescendenta, invocarea originii și critica uzului actual mi se par totuși necesare. Din păcate, o lărgire semantica, bazată probabil pe o interpretare neriguroasă, aproximativa, a fost deja acceptată de principalele noastre dicționare. În DEX, adjectivul condescendent e definit (ediția a
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
reia absolut identic explicația din prima ediție) "care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil"; în vreme ce condescendenta ar fi o "purtare plină de considerație și de bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferenta". Doar la substantiv e adăugat un sens secundar, cu indicația "peiorativ": "aer de superioritate, infatuare, semeție". Se creează astfel impresia că acest uz negativ (pe care DLRM 1958, de altfel, nici nu-l înregistra) ar fi ulterior primului sens - cel normal, pozitiv -, că
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
un om în vîrstă se pleacă la problemele unui copil, cînd un superior arată interes și bunăvoință unui subaltern. Verbul a condescinde are totdeauna o nuanță de batjocură (mai de mult se spunea a catadicsi)". După Graur, folosirea incorectă a substantivului, cu sensul "respect", ar avea drept cauză prețiozitatea, "goana după cuvinte pompoase". Folosirea cuvintelor condescendent și condescendenta cu sensuri schimbate, care le transformă în simple sinonime pentru respectuos și respect, mi se pare gravă, mai ales pentru că într-un domeniu
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
ironice. ăntr-o pagina de "Jurnal monden" (în "Jurnalul național" = JN 1910, 1999, 12), artificiul stilului înalt utilizat cu detașare ironică e obținut prin două trăsături sintactice principale: folosirea formei neaccentuate a pronumelui în dativ ("dativul posesiv") că determinant al unui substantiv - si inversiunile de topica. Primul fenomen (despre care am mai scris aici) a devenit un adevărat tic stilistic: "vorbea la telefonu-i mobil"; "și-a purtat picioarele-i încălțate cu o stranie pereche de șosete". Al doilea e mai frapant cînd
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
le foloseam ‘secretul’: acceptat, și am început deîndată în țară, cu toate cheltuielile plătite, vorbeam fără să-mi pun deloc cercetarea brevetelor germane ca să refer asupra industriei probleme de gramatică, punând precum și a rapoartelor tehnice petrochimice Indoneziene în curs toate substantivele la nominativ și către armata de ocupație aliată de dezvoltate verbele la infinitiv. Turuiam, și spre (FIAT, BIOS și CIOS) care se ND: De unde și până unde mulțumirea lor, cu încetul îmi găseau la Munchen, Frankfurt/M și vorbeai o
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
și inteligența critică cu care este parcursă o materie amplă, stufoasă și mustind de idei pentru că trebuie să semnalez incredibila lipsă de atenție cu care Editura Art a publicat acest volum. În el mișună încă de la început greșelile de corectură („substantivului și valorosului studiu...”, p.10, în loc de substanțialului, „realismul socialist și istoric” în loc de social, într-un citat din Toma Pavel, „diletant modern” în loc de monden și multe altele), care devin pe alocuri dovezi de incultură: virgula între subiect și predicat, „nu a
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
reziduri); sau greșeli frecvente în flexiunea unor verbe: a părea, apărea, cădea, plăcea, a tăcea, a zăcea sunt de conj. a II a; a succeda, a preceda - sunt de conj. I; să aibă, nu să aibe;greșeli în flexiunea unor substantive. Autorul dedică un capitol special expresiilor și zicalelor românești: a da bir cu fugiții, a fi la aman, a o lua la sănătoasa, a umbla teleleu, beat criță, și multe altele pe care le explică cu lux de amănunte. La
Constantin Voiculescu: „Cum vorbim, cum scriem”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
Cristina; Iuliei nu lui Iulia, Georgetei, Leanei... Lui este art. purtător de sinergie a competenței Domniei Sale, o voce hot. proclitic pentru masculin: lui Bogdan, lui Mihai. Pot plină de experiență și echilibru al mesajului științifico primi articol hotărât proclitic și substantivele feminine didactic. terminate în consoane sau împrumutate din alte limbi: lui Totodată lucrarea încorporează în fiecare enunț, Carmen, lui Jeni, lui Cami. învățătură, o anume putere persuasivă la nivelul Cum vorbim, cum scriem este o carte bună de autocontrolului, un
Constantin Voiculescu: „Cum vorbim, cum scriem”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
care apare cuvîntul în texte (flexionare, cu articol, ca variante regionale, cu variații grafice etc.); de asemenea, în combinările cu forme conjuncte (zicându-i-se, n-ai, bolțile-s, c-acolo-i, ș-așa). Lista propune, de exemplu, pentru un substantiv (inclusiv pentru adjectivul corespunzător) intrările barbat, bărbat, barbată, bărbată, bărbate, bărbatu, bărbatu-meu, bărbatu-tău, bărbatul, bărbatului, barbați, barbații, bărbații, bărbaților; numeroase sînt și formele flexiunii verbale: aștept, aștepta, așteptă, așteptai, așteptam, așteptăm, așteptând etc. Din prezentarea de mai sus
Despre un CD și despre posibilele lui întrebuințări lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16668_a_17993]
-
Rodica Zafiu Substantivul masculin fan e înregistrat în DEX (cu definiția "admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant"); cuvîntul provine din engl. fan (abreviere din fanatic) și a intrat și în alte limbi (franceză, italiană ș.a.), o dată cu răspîndirea anumitor
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
masă moderne. în româna actuală, mai ales în limbajul publicistic, îl găsim în mod curent, folosit pentru pentru a-i desemna pe admiratorii vedetelor muzicale, dar și pe cei ai sportivilor și chiar ai politicienilor (tendința de lărgire a uzului substantivului fan, deja observată de Adriana Stoichițoiu într-un articol asupra anglicismelor din limbajul publicistic actual, nu contrazice de fapt sensul său de bază): "un singur fan fiind trimis la urgență" (Cotidianul 17, 1991, 1); "Eminem pregătește o altă surpriză fanilor
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
1994, 1), "lidera protestatarilor anti-"Caritas"" (EZ 666, 1994, 1), "Dan Petrescu îngenunchează lidera primei ligi engleze de fotbal" (Cotidianul, 289, 1995, 7); "România este lidera incontestabilă a topului consumatorilor de energie" (RL 2092, 1997, 8) etc. Destul de șocant e substantivul feminin format de la bodyguard: "bodyguarda (sic) dlui N. a fost tăiată de pe listă" (RL 2082, 1997, 3). Dintre formațiile cu -iță, s-au impus deja unele precum spicheriță (DEX 1975) sau barmaniță (DEX 1996); ultima e doar accidental substitută de
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
Matildei Caragiu Marioțeanu: ""Machidonu'" singuru nu-i numâ bunâ, câ nâ minteaști cu alti mileț ditu Balcani"; în versiune română: ""macedonean"/ "machidon" singur nu-i nume bun, căci creează confuzie cu alte neamuri din Balcani". în presa actuală apare deci substantivul macedon cu sensul "aromân": "numele meu este Hagivreta Tascu, sînt macedon, mi se spune "Stere", nu am cazier și sînt total împotriva impostorilor" (Evenimentul zilei = EZ 2 iunie 2000, varianta pe Internet); acestuia îi corespunde adjectivul macedonean, -ă cu sensul
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
Rodica Zafiu Multe dintre expresiile populare folosite cu valoare de intensificare circulă ca determinanți stabili pentru anumite cuvinte (verbe, substantive, adjective, adverbe). Asocierea constantă se explică uneori etimologic, alteori doar prin uz. în cel de-al doilea caz, vorbitorul de azi poate avea surpriza de a găsi, în textele mai vechi, combinații neașteptate. Expresiile la toartă sau la cataramă sînt
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
cultural de apartenența la o epocă trecută și la un stil înalt, care se văd reluate cu intenție ironică în vorbirea curentă și familiară. Una dintre acestea e construcția cu dativul posesiv, în care pronumele apare ca determinant al unui substantiv: "s-a agitat în permanență, în stilu-i deja cunoscut" (Evenimentul zilei = EZ 2 iunie 2000); într-un alt exemplu, alături de dativul posesiv găsim și forma veche a prepoziției pe: "o societate non-profit, cică, pre numele-i Consorțiul Pro-Arieșeni" (AC 27
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
tipice a cuvintelor, inversările arhaice. Mai multe exemple - culese în ultima vreme din periodice diferite dar din rubrici asemănătoare (de informații de culise, pentru tineret, din muzică, sport, din viața vedetelor etc.) - conțin grupuri nominale în care adjectivul posesiv precedă substantivul determinat: "surprins și analizat pe larg la vremea respectivă de B.G. în a sa cronică TV" (Dilema, 269, 1998); "P.M. și ale sale puștisme noctambule" (EZ 2308, 2000, 10); "fata n-a prea vrut să facă pasul dorit de al
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
aleși" (EM 48, 1992, 4). Arătînd că poziția posesivului după determinant e cea normală, obișnuită, curentă, gramaticile noastre moderne furnizează uneori și indicații stilistice asupra excepțiilor. La interval de 30 de ani, principala restricție a rămas aceeași: "Așezarea posesivului înaintea substantivului se întîlnește numai în poezie" (Iorgu Iordan, Valeria Guțu Romalo, Alexandru Niculescu, Structura morfologică a limbii române contemporane, 1967, p. 137); "Antepunerea adjectivului posesiv (al nostru steag) este permisă numai în poezie" (Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1997, p. 173
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
urmeze lingvisticul exemplu" (EZ 2408, 2000, 14), "lansarea împricinatei reviste" (VIP 32, 2000, 21). Este reînviată și inversarea poziției auxiliarului, la timpuri verbale compuse: "Afla-vom în curînd cine" (EZ 2313, 2000, 12), tot așa cum reapare și construcția arhaică cu substantivul în vocativ urmat de un pronume de politețe: "Ați înțeles, ingineri dvs., cum stă devălmășia" (AC 23, 2000, 3). Supraviețuirea în uz și revalorificarea stilistică a acestor construcții se produc probabil sub influența "stilului înalt" propus de textele (mai vechi
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
doctor. Iar doctorul ăsta cunoștea alt doctor, coleg cu el, român. Acesta ceru să-i fie adus imediat pacientul. Făcînd cunoștință, doctorul îl luase pe loc la înjurături. Dar știți de care,... din alea urîte și ordinare,... cu cele două substantive, de bază, plus verbul, esențial. Parcă i se desfundaseră urechile. Omul plecă vesel, și, de atunci, un timp, nu mai trase în vrăbii.
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
apropiat celui presupus a fi la origine, Cranga, dacă nu chiar Creanga sau Creangă, observă: "Creangă putea, ca nume, să fie un toponimic, să fie denumirea unui loc, a unui cîmp, a unei păduri. În lipsa oricărei dovezi, în discuție rămîne substantivul "creangă", ceea ce înseamnă după dicționarul lingvistic "Ramură a unui copac", dar mai înseamnă și "Ramură a unei familii de oameni"." Autorul adaugă că numele celor doi din conscripția din 1754 sînt scrise de alți funcționari decît cei ce au scris
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
de cele mai multe ori, dar și din lucrări cu caracter științific sau administrativ. Testele se organizează tematic urmărind problematica domeniilor lingvistice indicate de programele școlare. Structura testelor (texte și "cerințe") variază în funcție de specificul temei supuse examinării: testele care detaliază problema abordată (Substantiv, Adjectiv, Articol, Verb, Părți de propoziție, Lexic, Stilistică etc.), se organizează diferit față de cele cu caracter recapitulativ, dar și față de cele care au în vedere clarificarea unor aspecte mai accentuat teoretice (Segmentarea frazei, de pildă). Atît alegerea temelor, cît și
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]