1,497 matches
-
colorist? Și despre ce... Nu Își termină Întrebarea. Pe chipul poetului coborâse o mască impasibilă care nu lăsa loc pentru discuții. Cu o frază seacă, rectorul Îi ordonă unuia dintre copiști să Îl Însoțească. Laboratorul era situat Într-o vastă subterană cu tavanul jos, ticsită cu mari recipiente din aramă și cu pietre de moară pentru fărâmițare și amestecarea culorilor. Miasme grele făceau aerul aproape irespirabil. Flavio era singur și tocmai turna o substanță Într-unul din ceaune cu o măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trebuie să Îmi continuu cercetarea. Dacă izbutesc să pun mâna pe unul din capetele balaurului, le voi avea pe toate celelalte. După ce căpetenia gărzilor se Îndepărtă, o agitație frenetică puse stăpânire pe Dante. Prin urmare, răul se revărsa și, din subterana de la San Giuda, ataca nici mai mult nici mai puțin decât camerele cârmuirii? Era exasperat. Ieși sub imperiul furiei, ajungând În piață aproape fără să Își dea seama. Își simțea din nou capul În flăcări, În timp ce se Îndrepta spre taverna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să Își coboare din nou tonul. Așadar, ceea ce Îi spusese infamul acela de Giannetto era adevărat, dacă și Bargello era sigur de prezența celor doi meșteri din Como. Dar era oare vorba de aceiași pe care Îi zărise el În subterană? Și pentru ce la Florența ajungeau atâția tovarăși de breaslă ai meșterului Ambrogio? — Iar acum, unde sunt? — Fii liniștit, priorule. Omul meu are experiență. Sunt sub supraveghere, cum e obligatoriu pentru oricine pătrunde pe teritoriul Comunei dându-se drept altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
uniformele țipătoare ale mercenarilor legației pontificale. Îl Înconjurau, cu lăncile lor, pe un bărbat Îmbrăcat În sutana deschisă la culoare a dominicanilor. În lumina strălucitoare a soarelui, apărea mult mai firav și mai descărnat decât Îi păruse poetului În penumbra subteranei de la Misericordia. Atunci, Noffo Dei se confrunta cu morții. Acum, când se mișca printre cei vii, părea Împiedicat, ca și când s-ar fi simțit nelalocul lui. Dante se opri lângă o coloană, spre a reflecta o clipă și a se pregăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
luni, ba poate chiar ani În șir pe un pustiu de apă, fără speranță. Poetul cântărea În minte această ultimă afirmație. Poate că celălalt presupunea prea multe, În privința nobleței sale sufletești. Și nu Își imagina instrumentele de persuadare existente În subteranele temnițelor de la Stinche. Ar fi putut afla acest ultim secret și fără să cedeze nimic. Totuși, privirea bărbatului sugera că ar fi știut să reziste și la durerea cea mai intensă. Poate, cu excepția unui singur lucru, Își zise el fixând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
când acesta s-a apropiat pentru a culege, În Potirul Sfânt, sângele curgând al Mântuitorului? Care vor fi fiind acele cuvinte? Sau e vorba despre altceva, cum ar fi, de exemplu, secretul descoperit de Călugării Săraci ai lui Hristos În subteranele grajdurilor Templului lui Solomon de la Ierusalim unde au cerut să fie găzduiți? Faptul că decimarea Templierilor a fost săvârșită de Filip cel Frumos cu acceptul Papei Clement al V-lea (dar nu și la instigarea acestuia, cum vrea să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că avea cel puțin șase-șapte butoane. Cam multe pentru doar două etaje... Tovarășul meu de drum a apăsat pe unul dintre ele, mormăind din nou ceva neinteligibil, și liftul a pornit lin. Atunci am Înțeles: coboram. Cum apetitul meu pentru subterane, catacombe, peșteri și alte forme de underground este extrem de limitat, În sensul că lipsește cu desăvârșire, Într-o fracțiune de secundă mi-a trecut prin minte să-l pocnesc intempestiv pe taciturn și să fug. Făcusem ceva sport la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
poate flutura prin creierele Înfierbântate ale unor criminali de profesie? Chiar așa, ce poate fi În capetele unor astfel de oameni? Și, În primul și În primul rând, cine erau ei, ce doreau de la mine, pentru ce mă aduseseră În subterană? Și cum de-și Îngăduiau să vorbească despre crimă ca despre modul de preparare a escalopului cu ciuperci? Trebuia să găsesc ceva - un cuvânt, o nuanță a vocii chelbosului - care să-mi ofere măcar un Început de explicație cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
om fericit. Sau măcar unul viu - era puțin lucru? Până una-alta, s-a mai aprins un beculeț: dacă „șeful” trebuia să urce (așa spusese Zoran, „va urca”), Înseamnă, mai Întâi, că ne aflam la unul dintre etajele superioare ale subteranei și, apoi, că staff-ul este plasat undeva În adânc, poate chiar la ultimul nivel. Clasica piramidă răsturnată, cu vârful În centrul ierarhic al structurii. O simplă deducție, desigur, care nu știu nici dacă era corectă, nici la ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un avion și să faci conversație inocentă cu cineva ,pentru a constata ulterior că persoana În cauză nu se afla acolo În calitate de pasager, de Însoțitor ocazional, ci de supraveghetor În misiune, iar apoi să fii răpit și sechestrat Într-o subterană, acuzat de crimă, amenințat cu moartea... Ajunge? - Cam neplăcut, Într-adevăr... - Îmi place la nebunie acest „cam” perifrastic și relativizant, dar nu asta e problema. Doamnă Eveline... sau Elvira, cum e mai corect?... - Indiferent... - Doamnă Indiferent, cine sunteți de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu Roger Howard a continuat În același mod destulă vreme; nu te mai plictisesc cu detalii, esențialul fusese spus. Când m-am ridicat să plec, eram mai bogat cu un motiv de Îngrijorare: numărul nebunilor pe care Îi cunoscusem În subterană creștea cu unul. Asta dacă nu cumva, Doamne ferește, ceea ce spunea fizicianul era adevărat. La eventualitatea că ar fi putut fi, preferam să nu mă gândesc... 16 Mi-era foame. Am intrat În... nu știu cum să-i spun: sală de mese, popotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
păcate, ce aflasem nu mă convinsese: suna neverosimil și prăpăstios. În schimb, rămăseseră intacte destule Întrebări fără răspuns. Verosimile și importante. Cele mai importante, având În vedere că printre ele se numără problema fundamentală: ce pun la cale În această subterană bizară Magisterul și-a lui ceată? Care sunt lucrurile care se precipită? (Citat aproximativ din clasica În viață care tocmai se evaporase În ceața incitantelor ei misiuni interpoliste. Fiindcă n-aveam nici o Îndoială: tipa colabora cu Interpolul, dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
eu, care mă găseam În Centru de foarte puțin timp și, În plus, cu un statut cel puțin incert, eram inclus În nomenclator. El de ce lipsea? Mda, se pare că Eva știa ce știa când mi-a spus că În subterană multe lucruri nu sunt ce par a fi. S-ar fi cuvenit s-o cred din clipa În care aflasem că domnul doctor Wagner, de a cărui asasinare fusesem acuzat, trăia bine mersi. Doctorul Wagner... Da, da, putea fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să spună? Ferește-te de mine ca de dracu’, ocolește-mă, evită-mă?! Să fim sobri! Totuși, ceva la el Îmi inspirase Încredere. Paradoxal, probabil tocmai franchețea cu care Îmi spusese, privindu-mă În ochi, că la nevoie, flăcăii din subterană n-ar ezita să-mi tragă un glonț În frunte. Cavalerește și cu maximum de eficiență. Halal cavalerism! Să fie la ei acolo! La ei... La care „ei”? În nici un caz la adunarea de savanți aliniați alfabetic În catalogul computerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de azi dacă te uiți atent, deși la infirmerie s-au depus eforturi meritorii pentru ștergerea de pe fizionomia mea a oricăror urme de agresiune. Chirurgia estetică nu era Însă, după cum am constatat cu neplăcere, punctul forte al medicinei practicate În subterană. Ce să-i faci, uneori, până și savanții cei mai redutabili au limitele lor. 19 A urmat, firește, interogatoriul. Exagerez, a fost o discuție calmă și civilizată. Poate și pentru că la ea a participat, În afară de cel la care mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
intra În ralantiuri funcționale vecine cu nepăsarea inertă a omului părăsit de speranță. Între cele două stări de agregare interioară se plasau momentele tulburi În care mintea mi-o lua razna către tărâmurile normale lăsate dincolo de bariera arierantă a zidurilor subteranei. Imaginam prostește aceeași scenă cu distribuții schimbate: diverși cunoscuți cărora cineva le spunea ce pățisem și unde mă aflam și care reacționau stereotip În gama perplexității, a indignării și a revoltei. Încercasem În câteva rânduri să mă repliez În amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
știut că prima parte a zvonului se altoia de minune pe trunchiul mai vechii legende care spunea că, după cucerirea Ierusalimului, cruciații primiseră permisiunea de a locui În apropierea palatului regelui Balduin, construit pe ruinele templului lui Solomon, ale cărui subterane părăsite sunt exploatate cu sârg de către cavaleri. Ei află aici dovezi că omul care a pătimit pe crucea Golgotei n-a fost Isus, ci un alt iudeu, poate un frate geamăn al Mântuitorului. În felul acesta, renegarea lui Hristos de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asta e... Știam că nu confund nimic, dar n-avea sens să-l contrazic. Probabil că Eva știa ce știa când i-a atras atenția că nu se află Într-o stare de sănătate Întru totul propice rememorării aventurilor din subterană, dar el se Încăpățânase să ignore avertismentul și, poftim bucluc... - Ți-am cerut de la Început să nu mă Întrerupi și te rog să te conformezi. Dacă ai Întrebări, ține-le minte și poți să le pui la sfârșit, altfel, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dacă Însă nefericiții ăia n-aveau habar În slujba cui se află și la ce servește truda lor zilnică, lucrurile stăteau pentru ei infinit mai prost - dramatic, pur și simplu. Însemna că erau prizonieri pe viață, că se Îngropaseră În subterană pentru totdeauna, fiindcă nu-i vedeam deloc pe secretoșii șefi ai Centrului strângându-le afectuos mâna În ziua pensionării, mulțumindu-le pentru activitatea desfășurată și dându-le belferește drumul În lume ca să povestească tuturor În ce fel câștigaseră ei mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Chiar de bună voie și nesilit de nimeni să fi revenit domnul Fukuyama, asupra susținerilor sale? Aveam o Îndoială. Acum, după ce Înțelesesem În mare ce era cu Centrul, Îmi era ușor să presupun vânzoleala teribilă care trebuie să fi cuprins subterana În momentul când În cartea unui filozof se formulează teza privind sfârșitul istoriei ca scenă de conflict planetar și se anunță intrarea omenirii În era ferice a democrației liberale atotbiruitoare. Pentru că, În esență, Francis Fukuyama - În descendența lui Hegel, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-te cu o simplă recunoaștere În teritoriul inamic. Teritoriul inamic? Nu suna rău. Era prima oară când surprindeam În vorbele ei ideea de ostilitate la adresa Centrului - asta dacă nu cumva escaladam eu aiurea Înțelesul propoziției cu pricina. - Unde mergem? - În subteranele subteranei, pardon de jocul de cuvinte facil. Vreau să-mi verific o bănuială, o deducție, mai precis. Vei vedea Îndată despre ce e vorba. Sper să nu mă-nșel... Am ajuns În fața unui lift pe care nu-l observasem până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu o simplă recunoaștere În teritoriul inamic. Teritoriul inamic? Nu suna rău. Era prima oară când surprindeam În vorbele ei ideea de ostilitate la adresa Centrului - asta dacă nu cumva escaladam eu aiurea Înțelesul propoziției cu pricina. - Unde mergem? - În subteranele subteranei, pardon de jocul de cuvinte facil. Vreau să-mi verific o bănuială, o deducție, mai precis. Vei vedea Îndată despre ce e vorba. Sper să nu mă-nșel... Am ajuns În fața unui lift pe care nu-l observasem până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mult mai puțin. Îi trecuse supărarea, redevenise ea Însăși, contondentă și autoironică; era de bine. - Faptul că Îl am Încă pe umeri - despre cap vorbesc - nu-mi folosește prea mult ca să pricep ce ai vrut cu această promenadă romantică prin subteranele subteranei, Încheiat citatul. - O să te ajut Îndată, cu toate că nu-mi este foarte clar dacă meriți. Cum Însă generozitatea este a treia mea calitate fundamentală, după delicatețe și modestie... Adam, hai să lăsăm joaca, nu e momentul, crede-mă. Nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai puțin. Îi trecuse supărarea, redevenise ea Însăși, contondentă și autoironică; era de bine. - Faptul că Îl am Încă pe umeri - despre cap vorbesc - nu-mi folosește prea mult ca să pricep ce ai vrut cu această promenadă romantică prin subteranele subteranei, Încheiat citatul. - O să te ajut Îndată, cu toate că nu-mi este foarte clar dacă meriți. Cum Însă generozitatea este a treia mea calitate fundamentală, după delicatețe și modestie... Adam, hai să lăsăm joaca, nu e momentul, crede-mă. Nu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
intenții, programul teoretic. Mi-ai spus odată că pe-aici lucrurile Încep să se precipite. N-am dat importanță afirmației, chiar am luat-o peste picior În sinea mea - ei, ce să spun, mare inginerie, se precipită lucrurile, domnule, În subterana lui pește congelat, urmează uragane, cutremure, tsunami, schimbarea polilor magnetici... Am ajuns acum să văd În toate astea mici necazuri pasabile În comparație cu răul devastator ce va să vină dacă presimțirile mele se adeveresc. Gândesc prăpăstios, nu-i așa? Mă suspectez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]