1,099 matches
-
că mi-e de dănsa teamăDe ciudă plăng eu numai ,mamă.Îmi strigă-n față tot mereu...Că-s panaramă .Și căt să mai suport și euC-a pus orașu-n capul meu ? Le spune că i-am luat bărbatulI-am sucit mințile săracul ,Pe chat ast’vară -el a vrutRatatul ! Am mers să-i cer doar cănd n-aveamSe simțea el ,nu-l obligam ! Stă-n drum de vorbă cu vecine... XXX. LUCEAFARUL, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 1841
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
prea mic, Uneori suntem ca două clape Smulse, pianul semănând c-un dric. Uneori ne caută șerpii, viermii, Uneori suntem de neîmpăcat, Uneori călcăm ca pachidermii Umbra unui antic Eufrat. Lumea este strâmbă, nu bociți, N-o să ne-ndreptăm, suntem suciți, Nu degeaba vântul, lupii, norii Ne-au lovit, sunt liberi doar Referință Bibliografică: Pleacă-ți ramurile tale, / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1291, Anul IV, 14 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile
PLEACĂ-ŢI RAMURILE TALE, de BORIS MEHR în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349249_a_350578]
-
și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a sucit mințile și a adus-o la mare, în calitate de soție de vaporean. Poate a cucerit-o cu meseria aceasta, căci, atât bunicul vărului meu, cât și tatăl lui, lucrau pe renumitul pasager “Transilvania”. Ca adolescenți, în afara pescuitului, găseam tot felul de
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
venit ideea de a împleti firele și în felul acesta s- a năcut împletitura. Ea a evoluat în timp și a ajuns în stadiul de țesătură. Țesătura a fost poarta prin care a pășit moda în capul omului. O putea suci în toate formele și culorile, mirosea a buruienile și florile din zona de unde au fost culese , o puteai face mai groasă și mai subțire, de vară de iarnă, posibilitățile ei au încins imaginația creatorilor, până într- zi când a intervenit
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
Dar, hm! Doamne iartă-mă, că mi-l pun la îndoială! Vorbesc și eu așa ca proasta în gând!", medita femeia, privindu-l pe ascuns cu drag. - Mai erau și alții, fată, dar ce? Eu sunt prost, nu știu ce spun? Își sucește, a naibii, capu', întorcându-se și după popă, nu numai după mine, încerca Vasile să-și convingă femeia de cele spuse. Nu-l interesau recoltele record de care se făcea mare vorbire prin anii aceia. Pentru cine, băi fraților, pentru
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
să creadă în oamenii ce dorm sub un acoperiș departe de vânturi, soare și ploi? Soția Bolnavului X: Ce ți-au făcut doctorii la spital? Bolnavul X: Mi-au videcat mâna ruptă. Soția Bolnavului X: Eu cred că ți-au sucit mintea. Bolnavul X: Femeia-i tot femeie. Soția Bolnavului X: Dacă vine boschetarul, nu ai ce să-l aduci seara la mine acasă, ca să-l așezi la masă. E suficientă mâncare în cotăriță. O sticlă de apă este a mea
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
câte un paradox... Vorbe 'mari' pentru oameni iminici... sau hai că suntem și noi aici? Nu cumva divulgând lipsa... iubirii, confecționând-o artificial? Apoi poezii ... multe tot la fel vin să “înfigă” să “rănească”, să mai știu eu ce să “sucească”, ori să “nimicească” - “Moartea Căprioarei”, căci mai bine recitam doar această în loc să interpună un... prin multiplele metafore “originale”, ‘neuzitate’ și ’neperimate’... -“Corectitudinea” în exprimare nu justifică bătaia câmpilor! Ori, oricine poate să o facă, insă câmpiile nu au întotdeauna floricele
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
adus două costume și a plecat grăbită, scuzându-se. Silvia le-a desfăcut și a început să râdă. - Uite, în noapte asta vei fi arab! Îți place? Am luat costumul din mâinile ei și l-am privit lung. L-am sucit pe toate fețele și n-am înțeles cum se îmbracă. La prima încercare m-am înfuriat rău și am aruncat pânzeturile acelea pe pat. Silvia râdea în hohote. După ce s-a liniștit, m-a luat cu binișorul și a început
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
cine se încumeta la această acțiune periculoasă? Baba aflase de complot prin intermediul drăcușorilor săi și-și luase măsuri de precauție. Astfel, cei care numai gândiseră la așa ceva rămaseră fără grai câteva zile, ca învățare de minte, iar altora li se suciseră mâinile și picioarele și doar după multe slujbe la biserică scăpară de povara mutilării. La îndemnul autorităților și al sătenilor preotul Popa Ștefan decise ca duminică după Sfânta Liturghie, împreună cu alaiul de la sfânta biserică, să descindă pe nepusă masă la
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
o adevărată bătălie cu forțele nevăzute ale duhurilor rele. Alaiul de exorcizare se poticnește și cântările sunt întrerupte de urlete înfiorătoare ce ies din gura femeii. O voce groasă și înfiorătoare îi amenință să nu-i calce teritoriul că le sucește mâinile și picioarele sau le piere graiul. Cântărețului i se încețoșează mintea și uită cântările, voinicilor li se înmoaie picioarele și cad în genunchi. Părintele Popa Ștefan se izbește de diavolii nevăzuți, dar credința în puterea rugăciunii și îngerul păzitor
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
de dănsa teamă De ciudă plăng eu numai ,mamă. Îmi strigă-n față tot mereu... Că-s panaramă . Și căt să mai suport și eu C-a pus orașu-n capul meu ? Le spune că i-am luat bărbatul I-am sucit mințile săracul , Pe chat ast’vară -el a vrut Ratatul ! Am mers să-i cer doar cănd n-aveam Se simțea el ,nu-l obligam ! Stă-n drum de vorbă cu vecine Bărfindu-mă : Să mor îmi vine , Auzi tu ! Să
RIVALELE de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384019_a_385348]
-
dor, în rest,chiar nici un semn. De ce mi-aduci aminte iar de tine, Când eu mă chinui zilnic să te uit. Doar vii și fugi...c-un gând rămân la tine Cu altele o mie încerc să mă ascund. De ce sucești cuțitul iar în rană Nu am cuvinte,în juru-mi totu-i vid, Pun amintirile în preferata-ti cană Și ți le expediez prin curier-rapid. Nu vreau să-ți reproșez durerea care, Tu ai lasat-o-n urma ta voit. Ai
DE CE ? de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383610_a_384939]
-
Căci casa mi s-a-ngreunat / Când un mâncău ne-a mai intrat În ea, atunci când ai venit.” / În urmă, soacra s-a trântit Pe pat, așa precum a spus. / Întâi, perne sub cap și-a pus Și spre perete s-a sucit / Căci al luminii licărit Care de la opaiț venea, / S-o deranjeze, nu voia. Apoi îi dete de-nțeles / Nurorii cum că și-a ales Anume locul, să vegheze / În ce fel are să lucreze În timp ce ea se odihnea. / Crezând că o
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
v-ați ascunselea” cu moartea, își risca viața pentru a-i ajuta pe oamenii de la baricadă. Parcă îl vedeam cu ochii minții cum, pentru a procura muniție, „Se târa pe burtă, alerga în patru labe, lua coșul în dinți, se sucea, aluneca, unduia, șerpuia de la un mort la altul și golea ranița sau cartușiera așa cum o maimuță ar fi desfăcut o nucă”. Aievea l-am văzut cum „Se ridică drept în picioare, cu părul în vânt, cu mâinile în șolduri, cu
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
să nu fie găsit. Astrologul și-a revenit; nu prea mult; într-atâta încât să spună, suficient de tare, ceea ce nimeni nu era dispus să audă: „Stațiunea nu va mai dura până la...”. Atât. Și a murit. Cu adevărat; l-au sucit câțiva inși pe toate părțile. Doctorul l-a ascultat cu urechea. Șeful Gărzilor Reunite a decis ca trupul să fie dus la Morgă și a instalat o pază. Carnavalul a început cu o crimă, dar câte festivități grandioase nu încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
gândi poetul. Poate că Îl considera și pe dânsul un potențial criminal. Când va fi terminat cu funcția actuală, va trebui să se ferească de omul acela. Însă, deocamdată, acesta părea să aibă cu adevărat nevoie de ajutorul lui. Își sucea mâinile cu nervozitate, schimbându-și ritmic greutatea de pe un picior pe altul. Își reluă drumul, iar Bargello Îl urmă În tăcere. Traversară marea piață de pământ bătătorit, iluminată de strălucirea lunii pline. Pe jos era Încă plin de rămășițele caselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lipsit de armura lui obișnuită. Părea mai mic. — Ce este atât de important, messer Alighieri, Încât să mă scoți de la treburile mele? Întrebă el de Îndată. Taverna e treaba ta, mizerabile, se gândi poetul, dar se mărgini să Îl ignore. Sucea În mâini ciudatul pumnal pe care Îl găsise În biserică. Există templieri la Florența? Întrebă el. — Ce? — Trezește-te, Bargello. Ordinul cavalerilor sărmani ai lui Hristos, zis al Templului. Straiele lor albe, cu crucile evidente. Știi dacă există vreunul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din alfabetul unei limbi necunoscute. Foarte asemănător cu inelul pe care poetul Îl văzuse În prăvălia lui messer Domenico. Cântări obiectul În palmă, după ce Îl observase cu luare aminte. — E ceea ce pare? — Da, messer Durante. E aur. Dante continua să sucească obiectul În mâini. Își ridică ochii. — De unde provine? — Poate că ar fi mai nimerit să Întrebăm de la cine provine. De o vreme Încoace, aceste inele au apărut la Florența, Însoțite de un zvon. O legendă, poate. Și ce spune această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prea bine pe dolofan, căci îl alăpta o doică și era al cincilea. însă acum evidența sărea în ochi de cum luai pânza ce-l apăra de muște de pe pătuc: Răducu era ceva de speriat. Nu-i lipsea nimic, nu era sucit, diform, avea și ochi, și nas, și gură, și urechi, și puțin păr, și piciorușe, și degețele. Și nici luate în sine părțile feței nu trădau vreun defect ori nu păreau să nu fie la locul lor: ochișorii îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cea mai mică tresărire În lumina de aur, nici o fisură În oglinda oarbă, prin care chiotul sîngelui vostru să mai răzbată pînă la mine. Și toate iluziile astea care-mi dau tîrcoale cu fețele lor scofîlcite, grețoase, cum le-aș suci gîtul În aceste dimineți de august În care scurm Într-un mal de nisip... totul se surpă, se Împrăștie În fața mea de parcă vînturi mari de scorțișoară mi-ar răvăși presimțirile amăgindu-mă, un desfrîu de confuzii și fiecare strecurîndu-se insidios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ildiko, comentă Loți, ea este astăzi de serviciu. Doar ți-am spus s-o lași în pace! Nu te mai lega de ea dacă n-ai intenții serioase. Fata e de măritat și tu te bagi peste dânsa să-i sucești capul. Ildiko, era nepoata lui Loți, fata surorii agentului. Abia terminase școala de poliție și își făcea stagiul de mai puțin de un an la secția din Baia de Sus. Taică-său lucrase în mină și pierise cu ceva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ori că dimineața ar lua copiii la plimbare prin parcul Ciudadela, iar seara ar face pe cineva să dispară printre dărîmăturile castelului Montjuïc ori Într-o groapă comună, fără nume și fără ceremonial, refuza să-mi intre În cap. Tot sucind acest gînd, mi s-a năzărit că, poate, universul acela de mucava pe care eu Îl luam drept bun nu era altceva decît un decor. În anii aceia furați, sfîrșitul copilăriei, aidoma unui tren de pe liniile iberice, sosea cînd sosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
însușindu-și vorbele dure ale poetului, De ce te arunci la picioarele/cizmelor mele grosolane?/ De ce-ți slobozi acuma pletele tale parfumate/și-ți deschizi trădător brațele tale moi?/ Eu nu-s decât un bărbat cu mâini grosolane/și inima sucită într-o parte/ care, dacă e nevoie/să te calce-n picioare ca să treacă/te va călca, Știi bine, dădu brusc la o parte cearșafurile și spuse, Voi urmări desfășurarea operațiunilor în birou, tu dormi, odihnește-te. Prin mintea femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu-și părăsește nevasta și copiii la vârsta de patruzeci de ani ca să se apuce de pictură, decât dacă e la mijloc o femeie. Presupun că a cunoscut vreuna din astea... din prietenele cu apucături artistice, și aia i-a sucit capul. Deodată, în obrajii palizi ai dnei Strickland a apărut o pată de culoare. — Cum arată femeia asta? Am șovăit puțin. Știam că ceea ce voi spune va cădea ca o bombă. — Nu e nici o femeie la mijloc. Colonelul MacAndrew și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Râsul i-a pierit. A plecat. Am rămas acolo timp de patru ore. Patru ore și două sticle de tărie. Patru ore și vreo trei cuvinte rostite. Măcar atât puteam face. În timpul acesta, Clămence începea să geamă și să se sucească, singură. Fără mine. Fără ca eu să știu. XVI Când ieșeam de la RĂbillon, ploaia înghețată ce cădea m-a făcut să mă încovoi. Cerul părea că-i mustră pe oameni. Turna cu găleata, în valuri care loveau fațadele caselor. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]