260 matches
-
o populație în mare parte transformată, pe cale de a se afirma ca o nouă etnie. Granița Dunării joacă în continuare un rol decisiv: niciodată în chip real provincie a imperiului bizantin, zona nord-dunăreană rămâne totuși în contact direct cu cea sud-dunăreană datorită factorului lingvistic, a celui etnic și, nu în ultimul rând, a celui religios. Fără a suporta din partea centrului de putere, destul de îndepărtat de altfel (Constantinopolul), presiuni instituționale sau militare, populația nord-dunăreană rămâne un timp nediferențiată de cea sud-dunăreană. Atât
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cea sud-dunăreană datorită factorului lingvistic, a celui etnic și, nu în ultimul rând, a celui religios. Fără a suporta din partea centrului de putere, destul de îndepărtat de altfel (Constantinopolul), presiuni instituționale sau militare, populația nord-dunăreană rămâne un timp nediferențiată de cea sud-dunăreană. Atât invazia slavilor din secolul VI, cât și cea din secolul IX acaparează decisiv teritoriul propriu-zis balcanic, abandonând etnia vlahilor nord-dunăreni și acordându-i astfel șansa să evite slavizarea (Brezeanu, Romanitatea orientală 66-74, 172-95). Dunărea rămâne o graniță pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mai avea decât un țel: să se regăsească pe ei înșiși între granițele unui stat unic, cu un alt tip de imaginar politic și cu o altă narațiune a trecutului, "reinventat". În evul mediu, ortodoxia a păstrat contactul cu popoarele sud-dunărene, cucerite de turci, și i-a ajutat pe români să reziste expansiunii catolice ungare, dar, pe de altă parte, alianța cu Ungaria creștină a fost uneori singurul mijloc de a ține piept asaltului Turciei musulmane. Ștefan cel Mare și Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
asupra culturii și a gândirii medievale românești este binecunoscută, nu o mai reiau aici (pentru o listă exhaustivă, vezi Mazilu, Recitind literatura română veche I 439-80). Interesante sunt observațiile pe care Mazilu le face asupra conținutului bizantin venit prin filieră sud-dunăreană; pentru referințe la filtrul medio-bulgar al țaratului lui Simeon, vezi și I 16-33. 23 O analiză atentă a valorii simbolice a însemnelor domniei - sceptrul, crucea, spada, lancea, coroana, lanțul de aur purtat la gât, tronul, costumul domnesc −, dar și a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
turci, care l-au botezat kașar. Kașar-ul turcesc ceva mai moale, adică mai proaspăt, a fost numit kașkaval. În strania călătorie a cașcavalului prin nordul Mediteranei, nu trebuie neglijat rolul de „transmisioniști“, poate chiar de producători al vlahilor, al românilor sud-dunăreni, care, pe vremuri, alcătuiau comunități răspândite din Dalmația, adică foarte aproape de Peninsula Italică, până în Asia Mică (în Bithinia). Teodor T. Burada a cercetat toate aceste insule ale românității sudice și a consemnat existența unor vlahi nomazi, păstori și neguțători, care
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
îndemnarea specialiștilor la conlucrare”. Una din preocupările de căpetenie era elaborarea unui Atlas lingvistic român, activitate care a presupus, alături de dăruirea lui Sextil Pușcariu, munca devotată a doi dintre elevii săi, Sever Pop și Emil Petrovici, ultimul ajutat, pentru dialectele sud-dunărene, de Ștefan Pașca și de Theodor Capidan. Eforturile s-au concretizat, între 1938 și 1943, în editarea a șapte volume din Atlas... (patru din ancheta întreprinsă de Sever Pop și trei din cea înfăptuită de Emil Petrovici) și a unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
Caranica. De la numărul 2/1932 redactor responsabil devine I. Ghițea, iar de la numărul 7/1932, Manoil Stamate. Așa cum se arată, pe un ton ferm, în articolul-program, principala dorință a revistei este de a atrage atenția asupra situației dificile a românilor sud-dunăreni, a căror identitate etnică și culturală era în pericol. În acest scop, G. publică numeroase articole pe teme de actualitate, însemnări, informații, extrase din conferințele unor politicieni importanți (Iuliu Maniu, Al. Vaida-Voevod), dar și texte despre istoria, tradițiile, limba și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287335_a_288664]
-
limbile respective, examenului univoc să-i ia locul considerarea faptelor pe un câmp larg, parțialismul să cedeze locul inventarului de subiecte, iar teoriei împrumutului se cade să-i fie opusă teoria fondului comun, ceea ce nu ar duce la negarea provenienței sud-dunărene a unor subiecte. Ca modele de urmat, F. și-a ales dintre comparatiști pe B.P. Hasdeu, Lazăr Șăineanu, D. Caracostea, M. Gaster și Tache Papahagi. Și-a însușit câteva limbi slave, ca să aibă astfel acces la izvoare de mâna întâi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
P. Hasdeu (în Istoria critică a Românilor, București, 1875) atribuie o origine dacică numelui Jiu, cu forma veche Sil, de la indoeuropeanul sar = a curge; față de numele Rabon din Ptolemeu a considerat că acesta, aplicat la cursul inferior, provenea de la Misii sud-dunăreni, în timp ce în cursul superior se păstra oral forma Sil. 51 Istoria limbii române, vol. II, Edit. Academiei Române, București, 1969 (cap. Influența autohtonă, p. 313). Semnalând această dilemă în anul 1969, este evident că C. Poghirc nu acceptă soluția prezentată mai
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
sedentară autohtonă, căci numai alături de o astfel de populație se puteau stabili grupurile alogene, ce își căutau și găseau cele necesare vieții pe care, vremelnic, o duceau coabitând. Ne aflăm în epoca încheierii procesului de romanizare, timp în care romanitatea sud-dunăreană târzie își exercită încă influența benefică asupra celor de la nord de Dunăre și de pe cursurile inferioare ale afluenților săi, conducând, în final, la cristalizarea etniei românești. Alt argument prin care se poate demonstra prezența etnosului românesc la începuturile sale, în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]