30,037 matches
-
Stuttgart sub egida Cercului de Studii și Cercetări al Românilor din Germania. Încă din perioada acelor începuturi se conturaseră pregnant și problematicile dominante: definirea și afirmarea identității culturale, precum și grija pentru o cât mai adecvată aducere în exprimare a sensurilor suferinței și experiențelor exilului. Edificatoare din această perspectivă sunt paginile publicate de Mircea Eliade din „Luceafărul” (Lauda culturii românești și Două tradiții spirituale românești). Dar - în egală măsură și nu fără un anume patos - se scrie și despre emigrația politică și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
societății. Prin aceasta nu trebuie să înțelegem că Biserica se substituie Statului în relația acestuia cu societatea și nici nu își asumă funcțiile proprii ale acestuia, însă ea trebuie să îndeplinească o misiune esențială și totodată imperativă și anume: alinarea suferințelor tuturor oamenilor și protejarea demnității umane - lucru ce scoate în evidență gândirea și slujirea socială a Bisericii, așa încât ea nu poate fi în afara problemelor sociale cu care se confruntă omul. Ea nu poate fi un spectator indiferent, pasiv și superficial
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
zece ani cînd a plecat Regele, mult mai mulți cînd s-a-ntors să ne vadă. Mama le-a citit dar în acest an nu e vorba de ea. Poezia este o Doamnă care ne cunoaște din leagăn pînă pe patul de suferință însă noi nu vorbim demni și iluștri decît despre bărbații din literatura familiei noastre.
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
a ajuns și nimeni nu-i spune o vorbă bună am vrut eu să-i spun odată și ce crezi m-a înjurat de-am crezut că intru în pământ de rușine și mi-a zis să-l las în suferința lui și de atunci de câte ori îl văd mintea mi se tulbură și nu mai sunt eu uit tot ce am de făcut și în loc de asta fac lucruri nebunești beau apă din sticle goale mănânc ambalajul biscuiților în loc să mănânc
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
Viorel Lică Nu mai vrei nimic. Doar o noapte bună, înmiresmată, miloasă. Câteva bătăi de pleoapă să bată în tine voia lui Dumnezeu. Să-ți iubești destinul la ora țintuirii pe patul de suferință și moarte ca un simplu martor cu pași moi, fantaști, ca de pisică.
noul manual de ascuns trecutul by Viorel Lică () [Corola-journal/Imaginative/4362_a_5687]
-
ceea ce-mi era pământ, stranie ancoră într-o lume rămasă străină, departe. Da. Trupul - abis în care alte dăți mă aruncam ca delfinii. Pe ordinea de zi aruncată pe foc: același trup - mai străin ca străinii. Am spus da suferinței. Și torturii și morții și subteranei și pierzaniei da am spus. Și-am luat-o la sănătoasa. Am spus da infernului, bolii, vacarmului ei desăvârșit. De secole mă prosternez în fața altarelor ei. Demult nu m-am născut din altceva. Da
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
într-o tăcere care mă umple de dangătul tuturor clopotelor. Regatul Ce zeitate parșivă și-a găsit în mine regatul? Oho, același trup - străvechea arenă de luptă, unde armate de spaimă se tot încaieră precum fiarele pe o coamă abruptă... Suferința-i enormă, spun. Din ruinele ei m-am ridicat, fără să știu pentru ce, până când. Iubește viața așa cum iubești ghizii ei fără sens - îngân ca un cuc, azvârlit într-un cuib străin, așteptând. Ce-i de văzut în cuibul pierdut
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
cuc, azvârlit într-un cuib străin, așteptând. Ce-i de văzut în cuibul pierdut? Liniștea? Așteptarea, ca un șarpe unduit prin valul de sare? Ce vuiet, ce hohot, ce muget afund... Moartea e vie, e peste tot. În mijlocul vieții - aceeași suferință mare. . (Din volumul Orbita zeului, în lucru)
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
umbros, potrivindu-mi pașii Cu vedenii și gânduri, sub cobilițe-nclinat ori după butoiul cu braga, Coboram pe Vitan, bănuind nu departe sub zidiri Călărașii, Când apăru ca din zariște numele lui lăcrimat, Lucian Blaga. Nu, nu eram deloc în suferința unor impresii confuze, Ajuns aici dintre dealuri în necuprinderi de șesuri. La numele lui opreau, în așteptări și ocoliri, autobuze, Iar bulevardul deschidea spre Unirii semețele lui înțelesuri. Pot răsfoi sfintele cărți, minți luminate dând Bucureștilor Loc de uimiri, vaduri
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
a lucrurilor pe care le intuiesc pe care le iubesc instrumentele mele de scris duc spre același drum: cunoașterea de sine ca o călătorie prin Infern am inventat haosul și libertatea în creierul meu din creierul meu evadez din statistica suferințelor mari într-un regat de singurătate unde pot visa cu ochii deschiși universul mă consumă cu păcate și incertitudini până când o gaură neagră îmi va striga numele și va adăuga în dreptul meu „un OM eliberat” facebook dreams (I) ultimul meu
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
o grădină edenică începe să crească în mine cu canale și lagune în care tot ce e suflet îmi dă binețe aici în noul meu creier nimeni nu spintecă pe nimeni aici în noul meu creier nu mai există nici suferință nici așteptare cei mai transparenți pești din lume trec fără ideologii și turbulențe prin papilele mele gustative prin trahee prin plexul solar ca și cum cu toții ar fi Particula lui Dumnezeu transparența lor e tot mai luminoasă tot mai hrănitoare tot mai
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
străinule și ce spune - păsăroiule - busola ta Lumina galbenă rea ca rafalele de mitralieră la cîmp deschis Mama își blestemă ascuțit fiicele să n-aibă nimic nici urmași să ne piară în sfîrșit neamul pentru o vină grea pentru o suferință ce dă din ea pe dinafară ca lava dintr-un vulcan una pe care numai ea o știe
Asta nu știu ce este by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6073_a_7398]
-
doi N-a fost să fie Ruginită, malignă Șansa pierdută De singurătate În patul nostru A închis ochii pe veci Capodopera Pe Canalul Rideau Pe luciul apei Talpa dumnezeirii Aprinde scântei Pentru că te-am iubit Surdă si chioară Vechea mea suferință Cântă la harpă În tăcerea apusului Se-aude deja La trap, în zale, vuind Ziua de mâine Despre trecerea timpului Dintr-un secundar Din zori până seara Picură sânge Odă uitării Amintirea ta Numărătoare la zid Și glonț irosit Primăvară
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6196_a_7521]
-
orbite. Ochii unui halucinat. Era în pragul divorțului. Serpuirea ilizibilă a șoselei prin întunericul zdrențuit. Si vorbele lui, rătăcind sub o lumină rece, fără stăpân. Fugisem de ceva fără nume și voiam să uit că undeva în sud se rafina suferința - acolo soția profesorului plângea părinții lui Virgil plângeau și nu prea mai era nimic de făcut în legătură cu lumea. La ultima curbă, pe strada Lermontov, o hăinuță agățată în crengile unui platan legănându-se în bătaia vântului și spaima aceea că
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
-ți jurnalul în Întoarcerea huliganului lui Norman Manea Și găsind lucruri pe care nu le-am notat În lectura verișorului lui Norman, Ariel, care te citea și răscitea cu credință și în răspăr tu, acoperit în tristețe, vorbești de periferia suferinței Dragă Mihai, În așteptarea destinului tău Tu scrii dintr-o închisoare fără scăpare Sfîrșitul războiului va aduce cu sfîrșitul comunismului patruzeci de ani mai tîrziu Cînd tinerii mărturiseau că nu își așteptau decît moartea viitoare Pe noi aripi mari de
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
fără scăpare Sfîrșitul războiului va aduce cu sfîrșitul comunismului patruzeci de ani mai tîrziu Cînd tinerii mărturiseau că nu își așteptau decît moartea viitoare Pe noi aripi mari de păsări migratoare ne-au luat din țara care ți-a pricinuit suferința Ne-au dus peste oceane și mări și văi Sîntem nenumăratele femei care te citim și te iubim cu machismul tău cu tot Tot ce sperăm e să rămînem doar la periferia suferinței Atîta cît am cunoscut-o Mai mult
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
luat din țara care ți-a pricinuit suferința Ne-au dus peste oceane și mări și văi Sîntem nenumăratele femei care te citim și te iubim cu machismul tău cu tot Tot ce sperăm e să rămînem doar la periferia suferinței Atîta cît am cunoscut-o Mai mult personală decît istorică și politică Pe tine se pare că moartea te-a urmărit într-un camion toată ziua pînă cînd te-a doborît și ți-a smuls viața Cu brutalitate, dar fără
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
mult personală decît istorică și politică Pe tine se pare că moartea te-a urmărit într-un camion toată ziua pînă cînd te-a doborît și ți-a smuls viața Cu brutalitate, dar fără durere sper, sper fără prea multă suferință Pe unele din noi păsări și mai mari ne-au scos din brațele ei lungi de sperietoare Dintr-un accident mult prea grav de mașină Mihai, Victor, Iosif, eu scriu prenumele tale și te chem Căci vreau să îți ofer
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
și peste tot la pândă... în tot cazul, Nuștiucine Mi-a tras un pumn în obraz, Mi-a trântit un stigmat De care să nu se facă mult caz întrucât aș fi sluțit și opresat Scutindu-mă de orice altă suferință Cât poartă și petrece zeul meu ca proprie ființă. M-am dus la cel Spital Elias Unde altădată intrau fără ieșire Activiștii Partidului ciungi de pas, Adică pierzându-și cadența, până la Marea Oprire. M-au trecut printr-o machină Cu
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
gloriei sale cerești "persoanele temporar valide" așa cum Isus Cristos i-a îndemnat pe apostoli pe drumul Emausului să-i pipăie rănile de la mâini și picioare păstrate după Înviere așadar rămâi și în cer ca pe pământ pentru totdeauna cu cicatricele suferințelor ca dovadă supremă să fii crezut după Înviere că ai suferit și te-au stigmatizat ai fost om viu printre oameni vii și ai propovăduit nu doar Evanghelia prosperității împărțind Biblii cu dolari între pagini ci mai ales o Teologie
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
deal la gropile de pământ, negăsindu-l în nici un loc, îl dăduseră dispărut. Abătuți, fără pofta de a mai scoate un cuvânt, de parcă s-ar fi dărâmat cerul pe ei, cotrobăiră prin odaia unde el își făcuse veacul, sluțit de suferința neștiută, și în care nu mai intraseră de un an. Un indiciu cât de neînsemnat, le era de ajuns pentru a-i fi putut lua urma. Iar surpriza nu s-a lăsat așteptată prea mult. Sub salteaua patului au descoperit
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
se vor mai fleșcăi și de pe punte vei ajunge înapoi la pupa, la cantina vapoarelor și apoi la curățenia din veceurile în care vomită bețivii mult prea legănați de valuri. Norocul tău e că tu nu știi ce-i aia suferință, trecerea asta o să ți se pară naturală și apoi, dacă nu mai ține la clienți, merge la bucătarul-șef, merge și la intendent, ce nu merge pe vapoarele astea ca să mai treacă timpul... (fragment din volumul cu acelasi titlu, în
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
Claudiu Komartin Fii pe pace, tătucă... Câtă suferință poți îndura înainte să te decizi? Cea mai frumoasă moarte vine în zori, după multe nopți albe în care oroarea s-a cernut în noi ca făina la moară. Aerul e bâhlit de atâta suferință și de la bocancii tăi vechi
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
Fii pe pace, tătucă... Câtă suferință poți îndura înainte să te decizi? Cea mai frumoasă moarte vine în zori, după multe nopți albe în care oroarea s-a cernut în noi ca făina la moară. Aerul e bâhlit de atâta suferință și de la bocancii tăi vechi lăsați pe pervaz. În bocancii ăștia ai traversat mlaștini și dune, iar acum îi ții lângă pat ca să nu uiți prin ce ai trecut și visezi că într-o dimineață te vei scula, îi vei
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
se zăresc suburbiile cu inimi arse pe loc entelehia simte înțepătura de viespe și totuși vântul cu făclii în copcile furiei sfâșie materia mai apoi cu tandrețe ai privit panterele delirând prin savanele de morți anunțate să mai încerc o dată suferința și usus rei îți zici am privit ședeam toți în jurul pălămidei care scotea fum de slove și-ai zis acesta e soarele negru din sângele meu încărunțit păsările care fâlfâiau sub bolta șlefuită de îngeri cu două lămpașe au amuțit
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]