331 matches
-
tufele de mure și lăstăriș bogat firicelul de apă limpede se prelinge fără grabă prin vadul de pietre, după cum sunt așezate pietrele recunosc mâna omului, Mă aplec și-mi ud buzele uscate, îmi răcoresc fața, îmi descalț sandalele și-mi suflec pantalonii până la genunchi, apoi îmi dezbrac cămașa și-mi stropesc pieptul încălzit, mi-e mai bine acum înviorat, în jurul meu încep să se lase umbrele înserării, hotărât deja în sinea mea să-mi petrec noaptea în locuința din munte, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mod real alături de o femeie, n-am văzut-o curățind ceapă pentru mine, lăcrimând de înțepătorul miros, naf naf răspândea trupul ei pentru mine și nu acrișoare mirosuri de bucătărie, s-o fi văzut strângându-și părul, legându-și șorțul, suflecându-și mânecile, punând murături, mai taie pâine, cere femeia întinzând cuțitul soțului ei, să se întoarcă de la serviciu cu două, trei plase în mâini, să-mi spună că a uitat să cumpere tocmai cimbru, la ce i-o fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
robuste. Cu durere în inimă, își aminti de masa albastră cu patru scaune asortate din bucătăria ei din Ladbroke Grove. A zis ceva de genul că boilerul face figuri. O să mă uit repede. Pe jumătate băgat în dulap, Jack își suflecă mânecile, arătându-și antebrațele bronzate cu mușchi care se mișcau pe rând, odată cu mișcările mâinilor sale. Dă-mi patentul din sertarul de acolo, te rog, spuse Jack, făcându-i Lisei semn cu capul. Lisa se întreba dacă dă un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dornici de-o tăvăleală. Unde te-ai dus mai întâi? Pe Hollywood Boulevard? Pe Sunset Strip? Pe plajă? Unde? Dulange își trosni degetele. — La salonul de tatuaj Nathan din North Alvarado, numărul 463. — Ce-ai făcut acolo? Nebunul Joe își suflecă mâneca dreaptă, dezvăluind un șarpe cu limba despicată, sub care scria „Frant“. Își flexă bicepsul, iar tatuajul se lungi, dezvelind tot textul - „Sunt Franțuz“. — Sunt francez, se lăudă Dulange. Millard întoarse foaia. — Iar eu sunt polițist și începi să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am tras un pumn în plex. El s-a ghemuit. L-am prins de cap și l-am izbit cu el de capotă. Johnny se împletici. În jurul lui totul se încețoșa încetul cu încetul. L-am sprijinit. Russ i-a suflecat mâneca stângă și i-a injectat cocteilul cel năucitor în venă, la încheietura cotului. De-acum era leșinat de-a binelea. I-am luat pistolul calibrul 38 din toc, l-am azvârlit pe scaunul din față și l-am îndesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
celălalt capăt al holului spre piscina luminată discret și frumos amenajată. În afară de doi tipi de vreo douăzeci și ceva de ani care beau bere și jucau table la o masă mai încolo, locul era minunat de pustiu, așa că Emmy își suflecă pantalonii pescărești și se așeză lângă bazinul cu apă caldă, exhalând în timp ce-și vârâ picioarele în apa din care ieșeau aburi. Formă numărul de telefon al lui Leigh. — Dumnezeule, ce mă bucur să te-aud, spuse Leigh care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu am nicio îndoială că vei fi o mătușă și o soră minunată, dar mai mult decât atât, știu că și tu vei cunoaște un tip minunat. Un tip perfect. Bine? — Bine, oftă Emmy. Își scoase picioarele din jacuzzi, își suflecă pantalonii și mai sus și le băgă din nou în apă. Vorbește-mi despre altceva. Povestește-mi ce-ai mai făcut. Veni rândul lui Leigh să ofteze. — Nu prea am ce să-ți povestesc. Oh, stai, de fapt mint. Ghicește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de apă care Îl despărțea de Jim și de cursele lui de fazani. Oare putea vedea urmele pașilor lui Jim În noroiul moale? Jim se tîrÎ de lîngă cursă, dar forma trupului său era imprimată În iarba zdrobită. Kimura Își suflecă mînecile zdrențuite, gata să se lupte cu prada sa. Jim Îl urmări cum pășește printre urzici. Era sigur că-l putea Învinge pe Kimura, dar nu și glontele din pușca celui de-al doilea soldat. Cum putea oare să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și se ghemui lângă Ronnie. Cât de des vin contracțiile? Înainte să mai apuce să răspundă, mai avu una. —AAAA! Vreau să Împing! Vreau să Împing! —OK, cred că tocmai mi-ai răspuns la Întrebare. Își scoase haina și Își suflecă mânecile de la cămașă. Apoi Întrebă dacă avea cineva niște prosoape În bagaj. Un bărbat Își desfăcu valiza, scoase câteva și i le pasă lui Sam. Spuse că trebuie s-o examineze pe Ronnie. Pentru ca să Îi protejeze intimitatea Îi rugă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tuturor lucrurilor în El. Aici, în această biată existență, singura noastră ocupație este să ne folosim de Dumnezeu; căutăm să-L deschidem, ca pe-o umbrelă, ca să ne apere de tot soiul de rele.“ Zicând acestea, se aplecă să-și suflece pantalonii. Deschise în cele din urmă umbrela și rămase o clipă indecis, cugetând: „Și acum, încotro să merg? S-o iau la dreapta sau la stânga?“ Pentru că Augusto nu era un călător, ci un hoinar prin viață. „Am s-aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În grabă. Sticle goale și coji de ouă sub chiuvetă, borcane deschise pe blatul de bucătărie, pete uscate de dulceață, iaurturi Începute, cutii cu lapte Înăcrit, firimituri și insule lipicioase pe masă. Uneori Nina, cuprinsă de o fervoare misionară, Își sufleca o mânecă, Își punea o mănușă de cauciuc și, cu o țigară aprinsă În colțul gurii, parcă lipită de buza de jos, se arunca vijelios asupra frigiderului, dulapurilor și faianței de pe pereți. Într-o jumătate de oră era În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi vrut să dovedească asta imediat, sări practic de pe locul său și vărsă În chiuvetă cafeaua pe care nici n-o atinsese, deși fără să-și dea seama terminase toți biscuiții de pe masă. Văzând chiuveta plină de vase murdare, Își suflecă mânecile, deschise robinetul și așteptă apa caldă. Yael Îi spuse: Ești nebun, Efraim, lasă-le, oricum după prânz am să le pun În mașina de spălat vase. Dar nu o ascultă, ci Începu să le spele cu entuziasm și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocul ei o aduceam binișor cu șalele pe colțul divanului, unde se trezea buimăcită, cu bulbul dinăuntrul ei agățat în craca scurtă și împietrită de sângele înspumat al trupului meu dogoritor. Nu pot să uit ochii ei frumoși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Avea să Îi arate lui Henry o machetă a scenei și câteva schițe pentru costume. Trecuse timp Îndelungat de când acesta nu mai lucrase la piesă și era nerăbdător să vadă Începute repetițiile, pentru a-și putea, cum s-ar spune, sufleca mânecile și a se lua iar la trântă cu ea. Cu două piese acceptate pentru a intra În producție În viitorul apropiat la două dintre trupele cele mai reputate din Londra, avea sentimentul că se apropie de clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
strigător la cer?” -îl întreb la rîndu-mi. „-De ce să tresari doar cînd și cînd, luminat de descărcarea visului tău otrăvit de respirația morții, la urmă, cînd se termină totul? De ce, cînd durerea asta tremură în tine? Doar să-ți sufleci mînecile și să le scufunzi în propriul suflet. Și s-o ridici la piept, s-o simți întărindu-te... Și s-o lași să te facă fericit!” „-Fericire?”-face mirat Doctorul. „-Cum mai vorbești de fericire, atunci?” Pasărea șarpe își
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ăla baban. Lee Vachss și Abe Teitlebaum Îi urmăreau din priviri. Nici o vorbă să nu mai spui, Perkins! Perkins morfolea o scobitoare. — Curva ta știe că ți se scoală cînd Îi bumbăcești pe negrotei? Jack arătă spre perete. — Imediat Îți sufleci mînecile și-ți depărtezi picioarele. Perkins scuipă scobitoarea. — Nici măcar tu nu ești atît de nebun. Johnny Stomp, Vachss și Teitlebaum erau cu toții prin preajmă. — Jigodie, ia pupă tu peretele ăla! zise Jack. Perkins se aplecă peste masă și-și lipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și în minutele următoare, în ciuda oboselii, am fost extrem de conștient de plăcerea leneșă cu care își întindea membrele, de mișcarea sânilor ei ridicați și coborâți de respirație, de subțirimea bluzei albastru cu roz pe care și-o scosese din blugi, suflecându-i mânecile. Cât despre mine, eram leoarcă de sudoare și gâfâiam zgomotos. În prima parte a călătoriei, nu crezusem că o să pot să merg până la capăt. Joan mă ținuse numai într-un urcuș, alegând drumul cel mai abrupt ori de câte ori ajungeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Sincer să fiu, nu credeam că voi supraviețui. Se încovoia în față, cu capul în mâini. Tare mi-aș dori să dorm, Michael. O să mă ajuți, nu-i așa? Michael luă seringa din mâna întinsă și privi în timp ce Mortimer își sufleca mâneca. — Nu cred că mai am putere în degete, din păcate. Adoarme-mă, atâta te rog, Michael. Michael se uită la el, nehotărât. — Din bunătatea inimii. Te rog. Michael apucă mâna lui Mortimer. Pielea îi atârna. Avea ochii rugători ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
casei își face apariția baba Ileana, o femeie tare hâtră, care ajută la treburile casei, înainte de sărbători și pe care noi copiii, o îndrăgim mult căci este un izvor nesecat de povești. Cu broboada neagră trasă pe frunte, cu mânecile suflecate până dincolo de coate, ea strigă : - Madam Marica, mai dăm' o bucatâ di săpun, câ mai am trii țoali di spalat.câ uiti copchiii aștia ard di nirabdari sâ li mai zâc o povesti di-a me! Mama mea se apropie
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
am specificat să nu-mi mai trimită Nissan-ul Sunny, firma Pegas mi l-a trimis din nou. Bancheta din spate e atât de umedă Încât ai putea Înființa o crescătorie de ciuperci acolo. Încordându-mi ambele fese și pulpele și suflecându-mi fusta gri din lână marca Nicole Farhi, fac tot posibilul să stau cumva la doi-trei centimetri deasupra umezelii. Când Îl Întreb pe șofer dacă ar putea cumva să găsească o rută mai scurtă până la policlinică, Îmi răspunde dând volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
evite rostogolirea poverii, spre marginea brancardei de răchită. Bulucul de colectiviști pofticioși fiind prea compact, pentru ca alaiul Pepenoaicei să mai fi putut înainta spre locația cumetriei, Nicanor Galan admise să oficieze sacrificiul în mijlocul drumului. Supravegheat de gâfâiturile nerăbdării tuturor, își suflecă mânecile, scuipă în palme, trase din chimirul de piele aceeași baionetă și crestă platoșa ocrotitoare, de un verde închis, a Pepenoaicei, secționând-o după un plan ecuatorial. Înfundă ulterior lama de oțel iute în profunzimile ei, executând o mișcare rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unui gard viu, ce înghesuia stufoase crengi de tuia, cu ramuri îndoindu-se sub plapuma zăpezii, aduseră trei porci tineri, care muriră sub cuțit, îngroziți, până în străfundurile subconștientului lor de mamifere, la vederea mulțimii și ferocității oamenilor. Însuși magnatul își suflecă mânecile, străpungând, cu îndemânare și curaj, spațiul auriculo-ventricular al porcului cel mai îndărătnic, făcând să explodeze din inima lui arteziana, de un roșu aprins ca rubinul, a sângelui ce năclăi zăpada albă. Cu mâini mânjite până la coate de sânge roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și disperata-i împotrivire, scâncind un protest muced și livid, care se distribui în aerul încăperii cu un miros greu de putrede suveniruri! Vladimir mai trase o porție de dezinfectant din carafa de cristal, apoi, își lepădă haina și își suflecă mânecile cămășii, hotărând: Ne, ne, ne! Stai, stai, stai, stai! Am să te ajut eu să te implici, își argumentă el decizia de a-l târî afară, în ger, într-un cămeșoi ce lăsa pe neaua albă dâre de murdărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din cazarmă și pătrund pe drumul desfundat, mărginit de plopi, către poligonul de instrucție. Plutonier, schimbă cu ceva mai vesel! Subofițerul se execută și imediat treizeci de voci încep să cânte, făcând să răsune câmpul plin de bălți și noroaie: "Suflecată pân'la brâu, Spăla, spăla, rufele la râu..." Se întorc către orele prânzului, rupți de oboseală. Pete mari de sudoare întunecă vestoanele soldaților. Mușchii fețelor epuizate și murdare tresaltă ritmic în cadența impecabilului pas de defilare prin care-și fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
copilului. Apă, părinte...apă. Încearcă să se facă înțeles prin semne, dar este privit cu nedumerire. Cum habar nu are să vorbească ceha, caută prin memoria lui puțina latină rămasă de la școala confesională. Aqua...puero...puero 112! Repente, repente 113! Preotul suflecă poalele sutanei și aleargă către sacristie de unde revine la fel de repede cu o sticlă plină cu apă. Începe să frece energic cu mâna umedă obrajii palizi ai copilului. Într-un sfârșit, acesta deschide ochii speriat, dar chipurile blânde ale celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]