1,018 matches
-
biserica”, butoaiele de plastic „sticlesc ca icoanele”, megafoanele sînt „instalate pe țărm”, benzile rulante „uruie”... Pactul cu realitatea al poetului (anunțat în Descoperirea operei) nu e deci unul de asimilare reciprocă. El presupune reprezentarea realistă a unui context existențial colectiv sufocant și mortificant, pe care poetul îl va perturba cumva, îl va „gripa”. Țiganii muzicanți sînt expresia unei libertăți ce poate fi circumscrisă, dar nu și anihilată. Ei tot apar și reapar, salvator, cu scripcile și muzica lor, ori de cîte
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
e un sodom cu vocație de meloman, Sirin e un histrion cu veleități cinefile. Fiecare revine, explică, pune lucrurile la punct, risipește ambiguitățile, scrie scrisori, ține perorații, ca pînă la urmă luxurianța junglei de reproșuri, imprecații și răzbunări să crească sufocant. Orice încercare de a risipi pîcla afectivă o sporește și mai mult. Cercul pederaștilor e un univers dens cu relații încrucișate: Rădulescu îl părăsește pe Sirin ca să trăiască cu Ion Omescu, iar Sirin se răzbună pe Rădulescu trăind o aventură
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
perpetuă: fiecare nou înveliș își pierde constant din frumusețe și din valoare după ce este expus vederii. Sămînța adevărului, împlinirea maximă a sinelui, pare să se găsească întotdeauna exact sub următorul înveliș. Evident, această dezvăluire nu are capăt, dar senzația e sufocantă. Fiind poet, revelarea frumuseții e asemenea revelării naturii - un dar. Nu contează dacă nu creezi. E de-ajuns să ai viziunea poetică. Să vezi frumusețea ascunsă. Așa cum am făcut eu în seara asta, cînd stăteam în fața ferestrei deschise și am
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
unor lecturi atente sau suficiente. Un scriitor nedrept abandonat, celebrat formal și analizat fragmentar, un scriitor, în ciuda aparențelor, „puțin citit, puțin cunoscut, în opera căruia s-au aruncat pînă acum doar cîteva sonde și asupra căruia încep să se fixeze, sufocante ca o crustă, prejudecățile”. Bref, o „redesțelenire” a lecturii care merită cunoscută și care ar putea deveni un reper în perspectiva necesarei „schimbări de paradigmă a receptării” lui Fănuș Neagu.
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
clarifice ceea ce s-ar numi voință. Căci Florin Toma este fascinat de lumile în criză, imprevizibile, ca și de sentimentul eșecului și al inutilității. Tot ce se întâmplă în Ca la vecinul bine temperat se substituie unui sentiment apocaliptic aproape sufocant. Pornind de la ideea că trecutul e o certă inexistență (ca pretutindeni în scrisul lui), Florin Toma selectează din procesul reamintirii madlene misterioase, ce explică parțial deriva prezentului. În Emoțiunea de cenzură, compartimentul unui tren devine scena unei seducții laborioase. Suferind
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
roșu) astăzi, într-o epocă a deplinei libertăți de opinie și expresie. Astfel reformulată, ideea structurantă a cărții de față se verifică numai parțial. Ana Roșculeț și Desfășurarea reprezintă, într-adevăr, cedările scriitorului - în ordine morală și artistică - la presiunea sufocantă a epocii realist-socialiste. Preda însuși se rușina retrospectiv de ele. Criticul analizează cu acuitate și severitate cele două proze compromițătoare, făcând uneori ironii de bună calitate (în Desfășurarea, naratorul ,se implică și el în acțiune, precum zeii la Troia") și
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
forțează analogiile”), Eugen Barbu și Voicu Bugariu (ultimul, cu o intuiție de relevanță, îi încadrează demersul liric „în categoria poeziei de refuz intelectual al emoției”). Totuși, Marian Barbu nu se decide să iasă în „arena”. Poate și presiunea ideologică, devenită sufocanta poeziei până în ’89, si derapajul epidermic, generalizat de dupa, l-au determinat să-și țină „linia poeziei (...) mereu ascunsă”, cum zice în prefață amintită, încât „arhiva lirica” să-i sporească la noua volume. Abia la 65 de ani se hotărește să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
din mijlocul unor marginali, mi s-a părut că povestea lor poate să fie, oricînd, și povestea mea. Chestiune de hazard. Acolo am simțit și disconfort, și teamă, și șoc, și neputință, și vinovăție. Am plonjat în spațiul meschin și sufocant al unui bloc confort cincisprezece dintr-un cartier obscur de oriunde de pe lumea asta. Andu Dumitrescu aduce nu doar ideea de bloc pe scenă, mentalitatea, topirea individului în turmă, aneantizarea, ci chiar forma lui concretă. Dacă pînă acum scenografiile lui
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
idei, Ceaușescu nu era de acord nici cu nelijarea flagrantă a sindicatelor de către organizațiile de partid; chiar dacă devenise de mult timp derizorie, "muncă de lămurire a maselor" deținea în continuare capacități discursive deosebite, mai ales în ce priveste disimularea omniprezentei sufocante a partidului în centrul activității economice, politice, sociale și culturale: "(...) sindicatele vor constitui, într-adevăr, pentru partid cadrul de desfășurare organizată a consultării maselor, al dezbaterii de către acestea a problemelor dezvoltării noastre economice și sociale. Este necesar că sindicatele să
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
diseca atent, la reeditarea lor integrală (Papagalii mei adorați, 2004), prozele interzise, întrezărind semnele unei vocații a tragicului, punctul lor de fugă fiind moartea, sinuciderea, lumea în cădere, agonia. Oprite de la rostirea publică, ele se vor transforma într-o povară sufocantă. Cariera lui Cornel Nistea stă toată sub semnul rupturii, aceasta fiind metafora obsesivă care informează, într-un fel sau altul, tot scrisul său suspendat între un înainte și un după. Tudorel Urian vorbește chiar despre un laitmotiv al șocului, al
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
închise, obturate, figuri mai ales ale urbanului, trimit necesarmente la context. De aceea, „diferența dintre lumea rurală și cea urbană”, cum spune Ionuț Miloi, mi se pare o chestiune mult mai complexă la Nedelciu, și e legată tot de presiunea sufocantă și de ideologia manipulatoare a comunismului. Ruralul nu e numai un spațiu „de deschidere și de libertate”, iar urbanul un spațiu închis, de claustrare, ci ambele sunt afectate, mai mult sau mai puțin, de modernitatea, de industrializarea comunistă, așa cum oamenii
Proză și spațialitate by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4161_a_5486]
-
devine doi, și astfel înstrăinarea presupune implicit un act de intimizare a distanței, laolaltă cu un proces destul de nebulos al identității. Nerezolvat. Misterul se împărțea în Blocul 29 între faliile unor realități la fel de incerte: adolescența devoratoare, bătrânețea limitelor și perspectivele sufocante. Dacă Irina se salva prin imaginarul livrat de o bunică talentată, Mia trebuie să-și nuanțeze vulnerabilitățile pentru a se putea îndrăgosti. Într-o lume a cuplurilor destrămate, ele doar supraviețuiesc, uitând să trăiască pasional. De aici tensiunile bovarice. Narațiunile
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
mulți, din literatura și exegeza marii Țări și Imperiu al Răsăritului. Prin candoarea și nevoia irepresibilă, tipică unui creator autentic, de a înțelege valorile. Valorile eterne și mereu moderne, actuale și inactuale totodată, desfid modelele, curentele pasagere și nu rareori sufocante, de prin universități și redacții încropite, naive, în sensul rău al cuvântului. Prin nevoia de adevăr, dar și prin lupta, efortul și dovada acelei moralități superioare care, încă odată, se arată, se proclamă azi din atâtea guri închise, încleștate, la
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
fapt. Stilul autoarei este, ca de obicei, unul memorabil, presant, hipnotic, prin alternarea descrierilor mirabile ale peisajului din insula Grayling (statul Maine) cu starea-limită a victimei: contrastul între idilicul naturii indiferente și moartea anunțată, iminentă a tinerei face și mai sufocantă întemnițarea în acel vehicul devenit pentru Kelly mormânt. Joyce Carol Oates ar fi fost un extraordinar regizor, dacă ar fi avut mai multă încredere în camera de luat vederi decât în mașina de scris. Aceeași identică scenă repetată la nesfârșit
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
de promițător). La drum de seară... Poezia (dacă e) Floricăi Madritsch Marin induce o senzație de claustrofobie în propriul corp - firesc, de altfel, căci face o economie aproape avară de cuvinte, care revin, mereu cu alte nuanțe, în diferite aranjamente sufocante. Debordează de atâta tensiune încât s-ar zice că e un jurnal de război: miza e somnul (care nu vine niciodată): "nu pot să dorm, nimeni nu mă obligă să dorm/ nici un bici/ nici o adiere de vânt/ fantasme sunt gândurile
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
Kivi Kola, Cristina, rahela și toți ceilalți! Și mulțam! Cât despre Ikea, tocmai am văzut și eu toate clipurile din campania cu spațiile mici și am rămas uimită de câte se pot înghesui într-o cameră mică, fără să devină sufocantă.
Unde merge biblioteca by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19279_a_20604]
-
iubește pe altcineva. Ei da, e un pahar care trebuie băut, îl bei, te încovoi de durere, pe urmă te redresezi. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Mă întrebam ce e mai rău: înstrăinarea sau apropierea aceasta sufocantă? Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Nu e adevărat, la treizeci și cinci de ani nu renasc amintirile. Amintirile nu reînvie decât atunci când viitorul ni se îngustează. Marin Preda în Marele singuratic Un suflet tulbure, instabil, nu suportă ore
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
fisuri, fără limite, fără opreliști, fără pată, o ipostaziere a androginului. Dragostea (asimilată, abisal, unui oniric Dans; ce dezvoltări hermeneutice ar putea porni de aici!) este, indiscutabil, singurul suport valid al eului, singurul refugiu din fața atrocităților și trivialităților, din fața platitudii sufocante, ce ne asaltează, pretutindeni și necontenit, ce amenință să ne aneantizeze. “Cine mai trăiește ca noi? ‘Atât de puțin’? s-ar întreba unii. ‘Atât de mult’?, alții. Ne-am sudat foarte repede, ca două persoane într-un androgin”. (Revenirea) Apa
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
să miști sufletele celor pe care îi observi persistând în acea atitudine neutră, încremenită - în care îi ține captivi lipsa unei înțelegeri minimale a realității sau incapacitatea de a decide să iasă odată din cercul vicios al provocărilor unui cotidian sufocant - pentru a genera, în sfârșit, o schimbare în bine? Și, întrebându-te, nu poți să nu-ți răspunzi că, pentru a-ți da, și a le da și altora deopotrivă, măcar o fărâmă de credință, de nădejde, de bucurie, nu
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
câteva minute am aterizat pe aeroportul din Karachi. Noi, cei din avion, după ce avusesem climatizare tot drumul, nu ne venea a crede ce ni se poate întâmpla când am ieșit din avion. În miez de noapte, un val de căldură sufocantă ne izbi fețele, nici nu puteam respira ca lumea. Cu niște autocare am fost duși în niște săli imense ale aeroportului. Aveam la dispoziție să stăm în aeroport trei ore, cât timp se realimenta avionul. Ne-au surprins niște ostași
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
Fără dubii. Filtrată de simțuri, realitatea își ocupă din nou locul predestinat. Recenta aură semantică îi vine perfect, camuflând-o în cotidianul cel mai plat cu putință. Cu alte cuvinte, lucrurile se trudesc să-ți umple viața cu prezența lor sufocantă și monotonă. Să purcedem, cititorule, mai la vale! Costel Zăgan, 58 (1) Referință Bibliografică: 58 (cincizeci și opt) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan : Toate
58 (CINCIZECI ȘI OPT) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383945_a_385274]
-
rătăcire în bezna propriei nopți. Răzbaterea prin ceața care învăluie dreptatea în cioburi de neadevăr, ce străpung suflete duelându-se la nesfârșit între pereții propriilor realități țesute din dureri cu ecouri sfâșietoare, începe a se transforma pe parcurs în etanșarea sufocantă între valvele unei cochilii muribunde. Viața în sine are drept fundament alegerea, liberul arbitru e lăsat scris a fi peste toate în legi divine, astfel devenind suprem forțelor omenești, în realitatea umanității libertatea fiind măsurată în sens invers, aplicată opus
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
faci nimic...Doar cincizeci și trei de zile fericite, cu vreo treizeci sau patruzeci de băi în scalda extazului...Le numărasem și le notasem acasă, într-un carnețel ascuns...Cu semne numai de suflețelul meu știute...După vreo trei zile de chin sufocant, la sfârșitul programului n-am mai răbdat. I-am bătut în ușă și am intrat, fără să fiu invitată. „Tovarășul”, cu nasul în hârtii, m-a privit glacial și m-a întrebat...oficial: - Ce doriți? Fâstâcită, am îngăimat: - Am crezut
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
în 24 de ore, dar la care, apoi, poți medita toată viața. Fără ambiția de a avea ultimul cuvânt de spus, dar și fără ambiția lui quod erat demonstrandum, Dl Herman Victorov este cel care, fără a fi invaziv sau sufocant cu experiența sau povestea vieții lui, face primul pas spre apropierea de cititorii lui, de semenii lui. Acum, când omenirea și însăși viețile noastre sunt atât de bulversate, Din viața unui om oarecare - pagini de jurnal, este o carte deosebit de
Din viața unui om oarecare – pagini de jurnal [Corola-blog/BlogPost/93315_a_94607]
-
în zorii zilei din barăci, sau case improvizate, parcurgeau pe orice vreme, chiar și pe vreme de Coșava, pe jos, câțiva kilometri, până la mină, acolo unde, doar cu ajutorul luminii unor lămpi de miner, se afundau în hrube sinistre, întunecoase, surde, sufocante, lipsite de aer proaspăt, ba mai mirosind cumplit a gaze nocive de tot felul, se îndreptau spre capătul cel mai adânc al galeriilor, spre a pușca peretele frontului de exploatare, prin care exploziile rupeau pereții de minereu, împrăștiind prafuri grele
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]