357 matches
-
băiatul ăsta așa de drăguț... și focul, sentimentul că În toată clădirea aceea mare erau numai ei... Myra a capitulat. Atmosfera era prea seducătoare. — Mie-mi place de tine pe primele douăzeci și cinci de locuri, a mărturisit ea cu o voce sugrumată, iar Froggy Parker e al douăzeci și șaselea. Într-o oră, Froggy retrogradase cu douăzeci și cinci de poziții. Deocamdată habar n-avea. Dar Amory, aflat pe fază, s-a aplecat repede și a sărutat-o pe Myra pe obraz. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am schițat nici un gest și nu i-am adresat în prima clipă nici un cuvânt. Nu-l recunoșteam nici eu... Nu știam că poartă cu el, pentru mine, astfel de îngrijorări fără nume, care să-i smulgă un astfel de strigăt sugrumat însoțit de o astfel de mișcare neconvinsă a brațelor, care ar fi vrut să mă apuce de-acolo de pe platformă și să mă tragă îndărăt... ― Ei, i-am răspuns strigând, ce este? ― Marine... Trenul... Atât l-am auzit că zice
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de apă și de promisiuni, de orice s-ar putea întoarce cândva ca să-l bântuie. Danny nu știe nimic din toate astea, a spus Mike. Ce se întâmplă dacă află ? N-o să afle, i-a răspuns Jina, deși cu vocea sugrumată. O să vrea să știe totul despre tatăl lui. Tu ești singurul tată pe care l-a cunoscut, a spus ea, dar fără să-l privească în ochi. Sudoarea pe care o ștersese de pe fruntea fiului ei în timpul coșmarurilor fusese rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nici răutăcios, nici ironic. Era sincer. Dar, după o clipă, același chip deveni alb și Încremenit În ultimul spasm, iar comandantul spahiilor se prăbuși, cu un pumnal Înfipt În spate. - Ogodai! Încercă să strige Oană, dar vocea Îi era ca sugrumată. Tătarul nu Îi dădu nici o atenție. Se duse la fereastră, pe care o deschise și făcu un semn. Din câte Își dădu seama căpitanul, casa fu Înconjurată de războinici, iar În față avu loc o scurtă luptă. Apoi războinicii pătrunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trebuie să facă ce le cer părinții. Îmi place cămașa ta. E foarte frumoasă. — I-a aparținut tatălui meu, a răspuns Adam. S au auzit voci ridicate din colțul Îndepărtat al holului, o Încăierare. O femeie a scos un țipăt sugrumat. Mulți și-au lungit gâturile Încercând să vadă ce se Întâmplă. — Ce tâmpenie, a zis Z. Se intră-n panică așa de ușor În ziua de azi! De când cu atentatul acela ridicol Împotriva președintelui situația s-a Înrăutățit. Toți bogătașii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nici un țipăt de vrăjitoare. Și totuși trebuie să fi curs fluvii de sânge, cel puțin o duzină de ruguri să fi fost ridicate și aprinse cu făclia înmuiată în smoală, căci spre sfârșitul primului capitol toți eroii erau morți: decapitați, sugrumați, trași în țeapă, arși sau sfârtecați. Mai mult încă: nu mai rămăsese nimeni care să-i răzbune pe eroii uciși. Pe un astfel de teren plin de stârvuri și arat cu plugul scrisului și-a găsit încercarea mea narativă sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
arat cu plugul scrisului și-a găsit încercarea mea narativă sfârșitul precoce. De-ar mai exista acel jurnal, el ar fi în orice caz interesant pentru fetișiștii fragmentului. Nu mi-a trecut prin minte să-i las pe toți acei sugrumați, decapitați, arși și sfârtecați, să las toate acele cadavre legănându-se de crengile stejarilor ca hrană pentru ciori să-și facă de acum apariția ca fantome, să acționeze în capitolele ce urmează și să sperie gloata pedestră - niciodată nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
revarsă, Atâta stângăcie, de întuneric viu Departe în lumină, mi-e viața ce-ți apasă, Chemarea din tăcerea unui sărut pustiu. El a plecat cu liniștea de ceruri în durere, Să-ți înfrunzească dragostea pe un apus de soare Și sugrumată-i lumea cu vorbele-ți mizere Prin ploi de raze dorul îți plânge prin serate. Tu pleci și nu-ntorci ochii, să vezi cum te privesc Ca o furtună-n viața arzândă în cuvinte Păduri de versuri țipă în patul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
complexă care se dezvoltă în bude, ea a și descifrat sistemul lor de simboluri, dar se teme pentru viața ei. E în pericol, ar putea oricând, fără să-și dea nimeni seama, să dispară... Se teme să nu fie răpită, sugrumată, pusă pe undeva-n punguțe, să-i găsești plămânul drept pe la Mangalia, urechile pe la Sulina sau Babadag, rinichii pe la Beiuș... - Țeasta la Țaringrad... - ...și de-aia a trimis memoriul la Consiliul Județean... - Da’ n-avem noi norocul ăsta... - Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă mai încurc în detalii, nu mai cârtesc la teorii. Am oferit esențialul, numai esențialul și tot esențialul, definițiile de bază, ceva de felul „omul e-un biped fără pene”. Dar mie nu se găsește să-mi arunce nimeni cocoșul sugrumat și penit în față, așa că mă pot retrage cu prestigiul neșifonat. Lângă Economice, părculețul cu balena e îngrădit, nu se mai poate trece spre cafeneaua de sub scări. Au vopsit cașcarabeta unde se vindea bere la dozator. Acolo sunt oprite două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ca arse, chiar și cele din centru. Doar câte un chefliu, beat turtă, mai trecea atunci, sau câte o mașină grăbită care n-ar fi oprit pentru nimic în lume. Dealtfel, nici stopurile nu mai funcționau. N-a fost nimeni sugrumat, înjunghiat și, o vreme, nu s-a petrecut nimic scandalos, în afară de povestea cu becurile. Cu toate acestea teama ne stăpânea pe toți. Trenurile au încetat să mai vină noaptea. După căderea serii nu mai sosea nici un tren și nu mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
albă, secetoasă. Dunga neagră a pădurii se deslușea undeva la orizont ca un început de nor, dar țârâitul liniștit al greierilor anunța că nu erau încă speranțe de ploaie. ― Și ce vom face acum? mă întrebă ea cu o voce sugrumată. ― Nu știu. Poate plouă. Asta e, i-am răspuns iritat și tăios. Eleonora se sculă și se duse în sala de așteptare. Mi se păru că o aud plângând. Apoi i-am auzit pașii îndepărtîndu-se. După un timp, am auzit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zilelor, să-și dea seama că au greșit. Cam așa ar trebui să stea lucrurile; asta să fie soarta lor. În salonul vecin, va fi instalat Castelanul, victimă sigură a celor patru. Într-o dimineață, va fi găsit spânzurat. Sau sugrumat; sufocat cu perna. În fine. ROMANCIERUL. Niciodată nu am fost mai amenințat. Fizic; într-un fel, din vina mea. Și ca scriitor, aici, sunt terminat. Chiar dacă, prin absurd, aș fi adulat, răsplătit, iubit, editat fără rezerve. Premiat de către Academie. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Emmy era sigură că n-a auzit bine. — Ce-ai spus? Nu te aud deloc. La capătul celălalt al firului Leigh tăcea. — Leigh, mai ești acolo? Ce-ai spus mai înainte? Nu mă face să repet, șopti Leigh cu vocea sugrumată. — Scumpo, ce vrei să spui? Voi doi păreți atât de fericiți împreună! N-ai spus niciodată nimic de rău despre Russell, ne-ai spus doar cât e de drăguț, de bun și de atent, insistă Emmy cu blândețe. — Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
impresionase cel mai mult era agitația continuă în care părintele își petrecuse ziua. Arunca cearșafurile de pe el și le trăgea apoi îndărăt, ștergându-și fără încetare cu palmele fruntea umedă și ridicându-se adesea ca să poată tuși cu o tuse sugrumată, răgușită și umedă, de parcă-și smulgea ceva din piept. Părea că nu poate să dea afară din fundul gâtului tampoane de vată care îl înăbușeau. La sfârșitul acestor crize, cădea pe spate, având toate semnele unei istoviri. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
revoltă a inimii lor, nu încetase să alerge un murmur puternic menit să alarmeze aceste ființe îngrozite și să le spună că trebuiau să-și regăsească adevărata lor patrie. Pentru ei toți, adevărata patrie se află dincolo de zidurile acestui oraș sugrumat. Ea era în mărăcinișurile înmiresmate de pe coline, în mare, în ținuturile libere, în tensiunea iubirii. Și la ea, la fericire, voiau ei să revină, întorcând la rest, cu dezgust, spatele. Cât despre sensul pe care putea să-l aibă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spre scară. ― Spuneți domnule doctor, este adevărat că vor construi un monument destinat celor care au murit de ciumă ? ― Ziarele spun asta. Un monument funerar sau o placă. ― Eram sigur. Și se vor ține discursuri. Bătrânul râdea cu un râs sugrumat. ― Parcă îi aud: "Morții noștri..." și se vor duce să ia o gustare. Dar Rieux urca scara. Cerul înalt și rece scânteia pe deasupra caselor, iar în apropierea dealurilor, stelele păreau tari ca pietrele. Această noapte nu era atât de diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Iisuse. Ouă Benedict. Faimoasa mea specialitate, atât de iubită de Lordul Edgerly. Oare ce-o fi fost în mintea mea ? N-am nici cea mai mică idee ce sunt alea ouă Benedict. Sunteți sigur... că asta doriți ? îngaim cu glasul sugrumat. — Vreau neapărat să văd cum le faci tu ! Eddie se freacă pe burtă a apreciere. E micul meu dejun preferat. Cele mai bune ouă Benedict le-am mâncat la Carlyle în New York, dar pun pariu că ale tale sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Firma de catering. — A. Eram doar curios. La auzul unui răpăit ușor în ușă, ridicăm amândoi privirea. — Samantha ? o aud pe Trish șoptind de dincolo de ușă, pe un ton de urgență. Mă auzi ? — Ăă... da ? îi răspund, cu glasul ușor sugrumat. — Nu te teme, nu intru. Nu vreau să te deranjez ! Probabil te afli într-o etapă crucială. Cam așa ceva... Îi surprind privirea lui Nathaniel și mă străbate un val de râs. — Voiam doar să te întreb, continuă Trish, dacă vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spălat treptele de la intrare... aranjat florile... lustruit toate oglinzile... făcut ordine în bufeturi... spălat rufele... curățat băile zilnic... Spune-mi, există vreun lucru pe lista asta care să-ți pună vreo problemă ? adaugă Trish. — Ăă... nu ! Glasul îmi e ușor sugrumat. Nu, nici cea mai mică problemă ! — Dar am să te rog să începi cu călcatul, continuă fermă. Mi-e teamă că ai văzut și tu, sunt destul de multe. Nu știu cum se face, dar mereu se adună... Din motive numai de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
carte. Foarte bine ! spune Iris, aplaudându-mă. După ce mai capeți puțină experiență, o să poți să faci asta în maxim patru minute. — Arată super, spune Nathaniel zâmbind și întinzând mâna. Mersi. — Cu plăcere ! reușesc să zic cu glasul ca un scâncet sugrumat și-mi feresc grăbită privirea, și inima îmi bubuie nebunește. Bravo. Bravo, ce să zic. L-am văzut o clipă la bustul gol și m-am îndrăgostit pe loc de el. Pe bune, credeam că sunt un pic mai profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai aveți și alte bijuterii pentru noroc ? Nici unul dintre ei nu mă bagă în seamă. Privirea lui Eddie e fixată asupra hârtiei din mâna lui. Ridică ochii încet, și-și mișcă buzele ca în transă. Are dreptate, spune cu glasul sugrumat. Să fiu al naibii dacă n-are dreptate. Atâta face. Arată cu degetul pe hârtie. Uite-aici ! — E cât a zis ea ? Vocea lui Trish o ia pe niște înalte care-ți zgârie urechea. A făcut socoteala în cap ! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asta să meargă. Oare chiar nu știa asta ? N-o simțea din adâncul sufletului ? Aud un zgomot și îi văd în jurul meu pe Guy și pe un grup de ziariști. Nici măcar nu știu când au apărut. — Plecați, spun cu glasul sugrumat. Lăsați-mă în pace. — Samantha, spune Guy coborând glasul, pe un ton conciliant. Știu că ești rănită. Îmi pare rău dacă te-am supărat. — Îți mai trag una. Mă șterg la ochi cu dosul mâinii. Pe bune. Știu că situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și ochii, ca să-l conducă, Într-un cortegiu de zeflemele, până la poarta haremului. Trezit din somn, șeful eunucilor aleargă să-i dea de știre lui Terken despre sosirea lor. Acesteia Îi revine să hotărască soarta rivalului fiului ei, dacă trebuie sugrumat sau doar orbit. Eunucul a dispărut pe lungul coridor, slab luminat, când, dintr-odată, izbucnesc țipete, chemări În ajutor și hohote venite dinăuntru. Intrigați și neliniștiți, ofițerii, care n-au putut să se abțină să nu pătrundă În zona interzisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În palatul acesta, Înconjurată de trupe care-mi sunt credincioase, Într-un oraș care, de-acum Înainte, Îmi aparține, am să lupt până la capăt și, dacă mor, o voi face ca o sultană. — Și cum mor oare sultanele? Otrăvite, Înăbușite, sugrumate! Sau la naștere! Pompa nu te poate scăpa de mizeria omenească. O lungă clipă se privesc În tăcere. Djahane se apropie, așază pe buzele lui Omar un sărut pe care-l dorește arzător, se lasă un moment În brațele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]