5,627 matches
-
de azi, dezinvolt, ușuratic, sceptic, cu capul în nori, se uită cu aceeași invidie la cuplul, real sau mitic, care a trăit sau trăiește o dragoste unică, o dragoste absolută" (Jacqueline Raoul-Duval: Farmecul discret al adulterului: scenariile infidelității). Acești libertini sui generis au încercat a nega natura mitică a Pieței Universității, dar, fără voia lor, i-au relevat tocmai această natură, menită a se înscrie în conștiință ca un izvor al unei istorii neîntîmplate. Al unei istorii blocate în potențial. Un
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
lui Mircea Zaciu, constantăm, pe lîngă numitorul comun al unor subiecte și stări de spirit, semnificative deosebiri. Ultimul e o operă de moralist penetrant și malițios, bizuit pe materiale eterogene, nedisprețuind zvonul, știrea neconfirmată, comerajul. Efectul e de "comedie umană" sui generis, spectacol de psihologii și de fapte pe care le străbate sancțiunea etică nedisimulată. În schimb Jurnalul lui Radu Petrescu e o operă de estet întemeiat pe emoții literare, plastice, muzicale, în speță pe cele plastice, cărora le dă replică
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
străini de literatură română, m-am întîlnit cu Laurențiu Ulici, care mi-a spus următorul: un vietnamez a citit versiunea japoneză a cărții mele și a "întrebat" de mine! Versiunea japoneză, făcută după versiunea franceză. Îți dai seama ce traseu sui generis, original, exotic și neobișnuit: România-Franța-Japonia-Vietnam. Deci eu am în același timp sentimentul unei avangarde intelectuale, al pionieratului". Hermeneutul - semnal al importanței - este excedat de solicitări: "Sînt în situația tristă de a refuza zeci de colaborări. Uite, acum trebuie iarăși
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
făcut drepți înaintea Tatălui ceresc, și am fi strigat într-un glas: "Dă-ne, Doamne, Finlanda. Că și Ție îți place, fiind culcușul Tău divin". Bineînțeles, am fi devenit amândoi finlandezi, fără șovăire. Ce te faci, însă, dacă soarta te suie în tren, arătând ca țintă ul de Est. Cei dintâi călători pe care i-am văzut în holul spațios al gării berlineze de răsărit au fost doi inși, doi bărbați, în pustiul stației, care, din niște farfurii de tablă așezate
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
al modernității și anume autonomia artei (care poate fi privită în paralel cu cea a oricărui alt sistem de semne, inclusiv știința ce devine în era pozitivistă un soi de joc matematic, străin de orice obiect al intuiției, un estetism sui generis!). O schemă utilă a subiectului post-kantian, diferențiat de cel romantic sau realist, care se legăna în ideea că ar putea imita Creatorul, cuprinde trei ipostaze: 1) spiritul autonom față de realitate, care-și elaborează propriile construcții ideale, înfăptuind o armonizare
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
mai pot pune-n cîrcă. Să recomanzi și alți autori români? Dar, în primul rînd, nu ajungi niciodată să discuți cu un editor în străinătate. Cu toate cărțile care mi s-au tradus pînă acum, n-am ajuns niciodată să sui treptele unei edituri străine! Nu m-a-ntrebat nimeni nici măcar despre mine, darmite despre alții. Autorii români depind în întregime de traducători, care le sînt și un fel de agenți. Iar traducătorii se luptă uneori, cu anii, să facă un manuscris al
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
ar întâmpla prin preajmă. Mai cu seamă că în evuri de ciumă sau de tranziție se propun ocazii de o specială adecvare spre a sări din rând. Se elimină atunci de la sine din calculație pionierii îmbogățirii peste noapte, cutezătorii ce suie pe stâlpii de înaltă tensiune, spre a-și făuri rapid norocul, care scot piese din calea ferată, dau cep conductelor de păcură - de negăsit, căci conductele-s lungi -, duc la capăt inginerii financiare ce pun pe umerii vânjoși ai contribuabilului
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
pe genunchi pe dona juana și încep să mușc din ea ca dintr-o felie de pepene roșu/ după ce o sărut pe părul ei lung și încep ca un imperiu de furnici să-i mănînc părul și unghiile/ după ce mă sui pe cocoașa lui dumnezeu și-ncep în loc s-alerg călare pe el ca pe-o cămilă infatigabilă nemuritoare să mănînc tăbăcita cocoașa-a lui dumnezeu/ mă așez în fața oglinzii mă privesc cu multă admirație și pornesc încet încet să-mi
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
tencuit cu concepte răsucite întru pozitivism pretinde să renunțăm la ,,senzualitatea" contactului nemijlocit cu opera, un ,,terorism al metodei" (expresia e a lui Jean Paulhan) ne somează să ne amintim că, întemeind critica noastră modernă în calitatea sa de artă sui generis, care se sprijină nu numai pe idee, ci și pe emoție, intuiție, gust, stil, patronul Sburătorului indica o ,,metodă" a sa inalienabilă, de care disciplina în cauză, oricît de abstrasă și de disponibilă colaborării cu domeniile mai mult ori
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
făcut povestiri după o carte a lui Hegel", că filonul dezamăgitor al culturii noastre ar fi setea de-a spune "povești și poezii", deși tare ni-e teamă că "biografia ideii de literatură" nu e decît o "poveste", o halima sui generis!), dl Marino nu trage decît consecințele raționalismului d-sale de tip iluminist, liniar și uscat, ale inaptitudinii d-sale de-a percepe transcendența. Dezgustul d-sale suveran pentru literatură (și ea, la rigoare, o formă de transcendență) vine din
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
săptămînă, aidoma ziariștilor în criză de subiect. Dau amenzi, arestează mărfuri și cîntare, se ceartă cu cîte un patron mai căpățînos și, cum s-a întîmplat mai deunăzi, prefectul Capitalei o încasează de la unul dintre acești patroni. Li s-a suit la cap patronilor? Dacă ne amintim cîte buticuri a pus la pămînt, în toate cartierele, primarul Băsescu, parcă nu ne vine să credem. Acești buticari de piețe care sar la bătaie sînt, cel mai adesea oameni care au plătit și
Violența și autoritățile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16152_a_17477]
-
rusă. I-au dăruit venerația și entuziasmul lor multe spirite foarte îndepărtate de concepțiile și viziunea sa". "Aderența sufletească", "o stare de fericită, plurivalentă și ingenuă perplexitate", "iscusința iubitoare" sînt sintagmele caracteristice ale unui asediu intens-sentimental, ale unui discurs amoros sui generis. Nicolae Steinhardt e un "vitalist" care nu ezită a introduce în comentariu normele "metodei" sale: "recîștigînd sensul, vom redobîndi și mai multă dragoste de viață. Căci moartea se cuvine să o înfruntăm, iar viața trebuie să o iubim". Sau
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
blocuri de locuințe, restaurante, piețe publice din diferite orașe ale lumii. Din realitatea vieții de fiecare zi se alunecă aproape pe neobservate în fantastic. În Călătorie fantastică în vreme de eclipsă, doi dintre eroii-copii ai cărții, Alexis și Alexandra, se suie într-un balon ne-destinat zborului, folosit doar ca element de atracție de organizatorii unui târg anual. În mod neașteptat, balonul se desprinde totuși din legături și se ridică în înaltul cerului, cu cei doi copii în nacelă. Astfel începe
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
Intercomunicarea prin C mai implică șí o altă fațetă, ale cărei particularități aș vrea să le semnalez. Și anume, emiterea (redactarea) prin mijlocirea C și receptarea (citirea) unor mesaje (texte) lungi pe ecran. Aceste activități sunt realizate prin procese psihice sui generis, adică pe de o parte printr-o redactare (scriere) relativ asemănătoare dactilografierii, cu posibilitatea corijării imediate (fără ștersături, ca în cazul hârtiei ca suport), dar șí al dificultății de a reveni rapid sau simultan asupra mai multor pagini anterioare
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
Anis 1998, 266) sau "călătorii virtuale" și chiar "virtual sex" (cf. N. Deuel, în Herring ed. 1996, 129) și "magazine virtuale"", se face "comerț electronic" sau "virtual" etc. Atâtea cuvinte care mă trimit tot la o limbă de lemn, dar sui generis, cu efect manipulator de care puțini își dau seama, deși în fond, când achită nota de plată emisă de aceste "magazine virtuale", facturile sunt cât se poate de concrete și ies din visul "virtual" (încă mai periculos este acest
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
de 171 și înălțimea de 18 stânjeni. El datează de la 1775 și se numește Glorieta (La Gloriette). D-aici se destinde înaintea privitorului o panoramă sau mai bine o perspectivă admirabilă, dar ca să guste această plăcere, el cată să se suie dasupra Glorietei și, ca să facă aceasta, cată să plătească un douăzecer guardianului." Un moment "de trecere" în istoria interpretării peisajului ordonat îl constituie pentru literatura română proza lui Costache Negruzzi. Poate nu degeaba scria, chiar dacă ironic, în Scrisoarea VIII (Pentru
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
a Editurii Univers. Traducerea romanului său în limba română poate fi socotită, fără riscul de a exagera, un eveniment editorial. Și asta nu numai fiindcă Valea Issei oferă o lectură agreabilă, a cărei savoare o transformă într-o cronică privată sui generis, ci mai ales pentru că ea constituie, în egală măsură, un prilej de reflecție pentru orice cititor lucid, mai cu seamă atunci cînd luciditatea este dublată de complicate resorturi afective. Într-un cuvînt, avem de-a face cu unul dintre
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
mic cotlon. Ironie, autoironie, poante, ludic, rîsu'-plînsu', iritare, gesturi de artiști, gesturi de bețivi, nostalgie, sentimentul devastator al inutilității ca artist și om, iluzia că fără Svetlovidovi teatrul moare. Dispare. O iluzie însă, fără de care actorul nu se poate sui pe scenă. Nu poate juca. Cu cît bea mai mult, cu atît protagonistul pare că devine din ce în ce mai treaz. Cei doi deschid o trapă. Scormonesc în măruntaiele scenei și, totodată în măruntaiele lor, ale trecutului lui Svetlovidov. Scot ca din jobenul
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
mea mai mare dacă fac bine mergând cu bătrânul... și nu am știut repeta cuvântul acela folosit de ea cu puțin timp în urmă, ea mi-a zis du-te liniștită, dar să ai grijă să nu cazi! M-a suit în spatele lui. Mușamaua încinsă îmi ardea picioarele și bucuțele, fustița scurtă sa ridicat fără s-o pot așeza să mă protejeze, am văzut că el nu simțea fierbințeala prin pantaloni, apoi mi-am amintit că cei în vârstă au pielea
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
unui orologiu, ne indică ora exactă, fără însă a ne lămuri dacă afară este zi sau e noapte, dacă e frig sau cald. Cu cît marcarea timpului este mai precisă, cu atît aprecierea vremii este mai relativă. Cu cît compozitorul suie panta certitudinilor abstracte, cu atît el coboară rampa ezitărilor concrete. Priviți paloarea celor mai multe dintre noile muzici! E ca și cum am inventaria lumina cea albă a morții ori cum marea muzică a veacurilor trecute cuprinde în veșminte de doliu muzica de astăzi
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
Gheorghe Grigurcu În planul identității literare, o antologie constituie o operă critică sui generis. Ea implică nu doar gustul, reacția emoțională, ci și judecata de valoare, structurarea tabloului, o ierarhie în cîmpul acestuia și, desigur, caracterizarea (autocaracterizarea), prin mijlocirea discursului propriu, a autorilor selectați. La care se adaugă, în cazul de față, cuprinzătoarea
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
ușii din lemn masiv. Urmează să particip, alături de ceilalți membri ai Consiliului de Administrație ai TVR, la prezentarea raportului de activitate al TVR pe anul 2000. Apare și Gálfálvi Zsolt, dornic ca și mine să nu întârzie. Luăm liftul care suie neverosimil de lent până la P1 și intrăm în sala unde va avea loc întâlnirea cu cele două comisii de cultură ale Parlamentului. încet-încet, sala se umple. în rândul de scaune rezervat Consiliului de Administrație al TVR, un fel de bancă
Convocare la Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16093_a_17418]
-
meu mi-a spus: “Vezi că, vreo două zile, n-o s-o vezi. Până se va obișnui cu noua ei casă, o să stea ascunsă”. Două zile au trecut în vreo... patru-cinci minute. Odată obișnuită cu “noua ei casă”, s-a suit direct pe noul ei laptop, la care eu încercam să lucrez ceva urgent, și mi-a smuls cu ghearele două taste. Aș fi vrut să-mi petrec următoarele două ore încercând să pun tastele alea la loc, dar nu s-
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
să mai lucrez și am ascuns laptopul într-un seif cu cifru și scanner de pupilă, ca să fiu sigură că nu mi-l mai călărește, mi le-am ocupat dând pisica jos de pe mine. Eu o dădeam jos, ea se suia la loc. Adevărata dovadă că e complet plecată cu sorcova mi-a dat-o însă, seara, la culcare, când, timp de vreo două ore, a încercat să-mi bage capul în gură. Pe bune, nu glumesc! Nu știu dacă era
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
Pentru că ți-am zis eu să nu mai apari, de-aia... Hăhăhă... - A, daa? Păi, și ți se pare normal, Traiane? Ți se pare normal? Cât timp crezi că mai pot să trăiesc așa? Mai am un pic și mă sui pe pereți. Asta nu e viață, Traiane, e tortură, să știi! Dă să plângă. - Hăhăhăhă. Ești puternică, păsărică, o să reziști. - Traiane, vorbesc serios. Nu mai rezist. Am dat o tonă de bani pe Vuittoane și țoale de firmă degeaba, în
Bombă de presă! Elena Udrea se întoarce la munca de jos! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19975_a_21300]