517 matches
-
formă umană stă culcată pe dolmen și urlă... Poate că e un sacrificiu. - Oamenii dumitale păzesc situl, nu e așa? Să meargă să vadă! Morineau Începu să se fîțÎie, stingherit. - Vedeți că... E aproape beznă, Îngăimă el jalnic. Băieții sînt superstițioși, așa că poveștile cu menhirii din care picură sînge... Îi Înspăimîntă, ce mai. Lucas trînti o Înjurătură pricepînd că situl rămăsese nesupravegheat. Își Înșfăcă tocul armei atîrnat În cuier și părăsi biroul, cu plicul În mînă. Tocmai o ruga pe Annick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de roluri, ai auzit ultima veste? Violeta 1 noastră, nici pe departe atât de fragilă pe cât se pare, a primit rolul Norei din Casa păpușilor. La teatrul Cross. În ciuda cadavrelor de la subsol. Nu cred că ar fi într-atât de superstițioasă încât să refuze rolul, ce zici? Și asta nu e tot - ia ghici cine o joacă pe Christina? — Hazel, zisei eu; punct ochit, punct lovit. Hugo păru dezamăgit. — Știai deja? Nu, dar l-am auzit pe Ben vorbind de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vreo trei kilometri distanță, imediat după ce treceai de benzinărie. Regretă că nu luase căștile cu el și telefonul mobil în care păstra melodiile preferate. Dar acum era prea târziu, nu mai avea nicun chef să se întoarcă acasă. Nu era superstițios, râdea de toți cei care scuipau în sân sau erau apucați de friguri atunci când vreo pisică neagră le tăia calea. Dar acasă era laptopul. Tot acasă erau toate personajele evadate din word. Agentul imobiliar, Detectivul, Omul cu Tatuaj, Huiduma, Lucia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se mai auzi o dată strigând din copacul din fața ferestrei. De astă dată, strigătul ei sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. - Du-te pe pustie!... murmură el, prin minte trecându-i gânduri superstițioase... cutremurându-l. ” - Las-o, omule, las-o... își cheamă perechea!” îi șopti rar gândul. O neliniște nestăpânită plutea în aer. O pasăre de noapte foșni plutind ca o umbră pe deasupra. Sus pe cer, luna argintie apăru printre nori, ca un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iorgu. Deodată, pe fereastra deschisă larg, intră o rândunică ciripind... ”tivit-tivit”. Bătrânul tresări. Urmări nedumerit păsărica, cum făcea roate prin cameră cu o iuțeală, că abia o prindea ochiul, gândindu- se... - Dacă-i un semn, de la Dumnezeu!” si un gând superstițios puse stăpânire pe sufletul lui; si, tot el îsi răspunse: Da, dar rândunelele aduc noroc în casa omului!”, asa auzise el din bătrâni. - Dar mie, mie... ce noroc să-mi mai aducă! Murmură el cu tristețe în glas. După câteva
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să-i țiuie, la început mai tare și prelung, continuând mai încet, tot mai încet până se stinse. - Vasilica spunea că ăsta-i semn rău... Veste rea! murmură el și superstiția puse gheara pe sufletul lui. El fiind, din fire, superstițios intră într-o stare de neliniște și îngrijorare. De când Vasilica la părăsit pentru totdeauna, în ziua aceea de Sânzâiene, Iorgu a avuto viață plină de frământări și neliniști, cu vise-coșmar în fiecare noapte. În ultimele săptămâni, nopțile i-au fost
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și se apropie de fereastră. Uitându-se afară în noapte, simți o trăire ciudată. Peste oraș se lăsase cea mai scurtă noapte a anului... Vara era la solstițiu. O cucuvea huruia monoton în copacul din fața ferestrei. Iorgu avu o tresărire superstițioasă... Cucuveaua se mai auzi o dată prelung, și, cu bătăi de aripi grele, cu un fâșâit lung, zbură pe deasupra printre blocuri. -Hm?!.. făcu el și se așeză în pat. Și, ca doborât de gânduri, fără putință de a se împotrivi, pleoapele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
strigătul cucuvelei... Cucuveaua se mai auzi o dată strigând. De astă dată, strigătul ei, mai prelung, sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. -Du-te pe pustie!.. mumură el, prin minte trecându- i gânduri superstițioase... O neliniște nestăpânită plutea în aer. O pasăre de noapte foșni plutind ca o umbră pe deasupra. Sus pe cer, luna argintie apăru printre nori ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate pe fereastră, Iorgu veghea obraz în obraz
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ori s-a văzut o eroare mai nefastă. Și ce ne spune înflăcăratul transformism despre păsărica de hârtie? Am putea crede că o atât de perfectă ființă se generează în mod evolutiv și că nu apare dintr-o dată în mod superstițios cu toate perfecțiunile pe care le are. Presupun că ne va vedea zicând că, dat fiind un pătrat perfect de hârtie și îndoindu-l cu precizie, nu se pot zămisli decât figuri regulate, că, îndoind cu forță un pătrat pe
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
mele au căutat instinctiv respectivele litere și am scris „zăpadă”. era Domnișoara ri capricioasă ? sau imprevizibilă ? Greu de spus. Ființa ei avea nevoie în același timp de noutate și de repere solide. Domnișoara ri mă asigura că era teribil de superstițioasă, dar superstițiile ei rămîneau de neînțeles pentru mine. De ce, de exemplu, nu trebuia niciodată să ne privim în ochi în diminețile de luni ? sau de ce refuza să o văd goala în nopțile cu lună plină ? Uneori, cînd avea ea chef
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Domnule Felix, dacă ai vrea să-mi faci un serviciu, ți-aș mulțumi ca la un frate. Noi am vârât capital mare în afacerea asta și nu zic că nu merge, nu vreau să supăr pe Dumnezeu (Iorgu se închină superstițios), dar e negoț delicat, din orice se strică. Aici totul e să ai vad, să știe lumea de unde să te ia. Dacă mă mut, sunt un om pierdut. Domnul Giurgiuveanu e proprietarul localului, cum știi și dumneata, și nu pot
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tăciune la față, e de nerecunoscut. Spune nevastă-sa că s-a luptat trei zile cu moartea. Moș Costache făcea sforțări să scape de evocările lui Stănică, dar acesta le dădea drumul cu o viteză satanică. Bătrânul începu să fie superstițios și hipocondru, să se vaiete de dureri adevărate sau închipuite. I se părea că-i pocnesc urechile, că nu mai are stomac bun, că inima i se oprește deodată, fiindcă el n-o mai aude. Luă purgativele cele mai respingătoare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aurelian! s-a auzit o voce de damă. Aurelian! a îngăimat cald și înlăcrimat o voce de damă. Nimeni nu îndrăznise să mi se adreseze cu numele acesta atât de stupid. M-am simțit răscolit, mi-am făcut o cruce, superstițioasă, mentală și, trântind receptorul, n-am mai lăsat-o să-mi zică Aurelian. A sunat din nou, de data aceasta folosind o pauză lungă ca să pricep cam ce mesaj important se găsise să-mi transmită ea. - Aurelian... să mă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bâlbâit. O coregrafie, fluturând din brațe, cam la aceleași pasaje. Atâta doar că, spre final, din mijlocul seninului pasaj destinat tradițional siderurgiei, Brav Conducătorul își zburli părul de pe spinare și sări direct la gâtul "celor ce continuau să încurajeze manifestările superstițioase, înapoiate, obscurantiste". Într-o clipă, se dezlănțui în cel mai plin de pucioasă și de trăsnete discurs pe care îl fulgerase vreodată împotriva religiei. Optsprezece activiști în etate se prăbușiră pe podeaua mochetată, ușor înclinată, a Sălii Palatului, prelingîndu-se fiecare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atât de visătoare. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet - e minune oare ca pentru el visul era o viață și viața un vis? Era minune că devenea superstițios? Adesa își închipuise el însuși cât de triști, cât de lungi, cât de monotoni vor trece anii vieții lui - o frunză pe apă. Lipsit de iubire - căci n-avea pe nimeni în lume, iubitor de singurătate, în neputință sufletească de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
femeiește - mică, părul undoind, cam pre lung - te-ar fi făcut a crede că e chipul unei femei travestite Visătorul Dionis se opri în dreptul acelui portret care sub lumina plină a lunei părea viu, ochii lui erau plini de o superstițioasă nerozie, el șopti încet și cu glasul înecat de lacrimi: "Bună sară, papa! ", umbra părea că-i surâde din cadrul ei de lemn - el s-apropie și sărută mâinile portretului, apoi fața, gura, ochii cei de foc vânăt. Înecat de iubire
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era vesel fără să știe de ce. La căpițelul de lumânare ce sta în gâtul garafei cu ochiul roș și bolnav, el deschise o carte veche legată cu piele și roasă de molii - un manuscript de zodii. El era un ateist superstițios - și Sunt mulți de aceștia. Inițialele acestei cărți cu buchii erau scrise ciudat cu cerneală roșie ca sângele, caractere slave de o evlavioasă, gheboasă, fantastică arătare. O astrologie mai mult de origine bizantină, bazată pe sistemul geocentrist, sistem care admite
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
diesque, qui sistit fixas horas terrigenae. " Constelațiuni zugrăvite cu roș, calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă, în urmă multe tâlcuiri de visuri, coordonate alfabetic - o carte care nu lasa nimic de dorit pentru a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană. La sfârșitul cărții era zugrăvit Sf. Gheorghie în lupta cu balaurul - dragă doamne simbol ce înfățișa adevărul nimicind neștiința. Aurul de pe spata legăturei de piele se ștersese pe alocurea și licurea pe la altele ca stropit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fel? - Ah! princesă, zise bătrânul... cum poate cineva cu spiritul vostru să se-namoreze de un om fără inimă, care desprețuia femeile, căruia moartea-i părea o mântuire... O femeie, doamnă, n-ar fi putut să cuprindă inima acestui om superstițios, mândru, sărac... al acestui nebun, c-un cuvânt... - Pentru că inima virgină nu cunoaște amorul... Ea ridică colțul lințoliul [ui ] și descoperi un frumos cap de marmură-nvinețită, un surâs de o nespusă beatitudine era pe buzele [lui]... - O, Angelo! zise încet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu doară, să te fac să-ngenunchi și să-mpletești colțuni? Aș face-o, dar nu e un rol de tine... să-ți spun drept... dar drept, soarta ta cum o prevăd eu... - Spune, doamnă, zise el încet, știi că sunt superstițios... O femeie ca d-ta, c-o minte atât de clară, îmi va spune adevărul... Afară de aceea, ești amica mea... Și singura mea amică, căreia îmi place să[-i] comunic toate neroziile, toate durerile mele, pe care le numești imaginare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
putea spune ceea ce Jacques Rivière nota despre Marcel Proust: "Proust abordează viața fără cel mai mic interes metafizic, fără cea mai măruntă predispoziție metafizică, fără nici o înclinație consolatoare". Ar face bine ei să își amintească și că un singur filistin superstițios este convins că e suficient să închizi ochii asupra realităților lumii pentru ca aceasta să meargă mai bine. Politica struțului nu putea fi aceea a lui Freud, și nici optica lui nu putea fi alta decît cea care a fost. În
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de-a lungul istoriei. Aproape deja de noi prin Marx, scriind unuia dintre tovarășii săi: Cînd eu și cu Engels am aderat la societatea comuniștilor a fost cu condiția proscrierii prin statuetele acesteia a tot ceea ce are legătură cu închinarea superstițioasă la autoritate". Dimpotrivă, conducătorii totemici fac totul pentru a încuraja cultul personalității lor. Ei caută întotdeauna să creeze în jurul lor și a ideii pe care se sprijină o legendă ilustrată, încărcată de metafore. Izvorul lor este, pentru comoditate, în datini
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
crieri, traducîndu-se prin junghiuri și gutunariuri lung strănutătoare.” Nu știm dacă amicul Ollănescu Își face o idee În această privință, Însă, cu siguranță, Închipuirea poetului merge, cînd e vorba de timp, spre laturile Întunecate ale lucrurilor. Veselul Alecsandri devine sumbru, superstițios, În plin sezon canicular se plînge de nestatornicia universului, o ploaie mai răcoroasă Îl scoate din fire, un vînt puternic Îl face să se gîndească la reaua alcătuire a lumii. Jurnalul de călătorie În Italia, superb roman de dragoste romantică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o vineri, Demirgian se fâstâci și se scuză că nu-l poate preda în acea zi. Arătă un carton pe care scria "reținut de doamna ministru Pomponescu", dovadă că nu era vorba de o schimbare de intenție. Era altceva. Sultana, superstițioasă, nu încheia vineri afaceri importante, avea convingerea că banii luați nu-i vor aduce noroc. A doua zi, sâmbătă dimineața în zori, tabloul fu adus acasă la madam Pomponescu. . - Nu mi-am închipuit că e așa de superstițioasă, zisemadam Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
altceva. Sultana, superstițioasă, nu încheia vineri afaceri importante, avea convingerea că banii luați nu-i vor aduce noroc. A doua zi, sâmbătă dimineața în zori, tabloul fu adus acasă la madam Pomponescu. . - Nu mi-am închipuit că e așa de superstițioasă, zisemadam Pomponescu despre Sultana. O femeie atât de tânără și de modernă! . Ciudat, când Pomponescu zări peisajul presupus de Salvator Rosa, încreți din sprâncene. Visase cu câteva zile înainte că intra într-un golf asemenea aceluia din peisaj, cu multe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]