1,489 matches
-
Se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din capitală și, în 1903, trece examenul de licență. Concomitent, urmeză cursurile unei școli „de tir și gimnastică” și pe cele ale Seminarului Pedagogic Universitar din Iași, devenind profesor de gimnastică. Profesor suplinitor mai întâi la gimnaziul din Huși, D. se mută la Dorohoi, apoi la Alexandria. Dar nu pierde contactul cu cercurile literare din București, dând fuga, de câte ori avea prilejul, pentru se întâlni cu Sadoveanu, Al. Antemireanu, I. Adam, Ion Costin ș.a.
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
Regele Mihai I” din București, secția electrotehnică. Urmează doi ani la Politehnică și doi ani la Conservatorul Astra, clasa de vioară, îndrumat de compozitorul Nelu Oancea. Între 1950 și 1955 este student la Facultatea de Litere și Filosofie, apoi profesor suplinitor la Tuzla și colaborator la ziarul „Dobrogea nouă” din Constanța. Încă din facultate lucrează pentru Radio, unde în 1968 devine șeful secției Satiră și umor - Unda veselă, pentru care a scris zeci de scenarii satirico-umoristice. A mai fost redactor la
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
la Școala Medie Tehnică de Drumuri și Poduri din Bacău (1952-1953) și la Centrul Școlar Mediu de Energie Electrică și Electrotehnică „Iosif Rangheț” din București (1953-1955), absolvind în 1956, la Bacău, prin examen de diferență, și liceul. Funcționează ca profesor suplinitor la școala din Luizi-Călugăra (1956-1958) și ca metodist al Casei de Cultură din Târgu Ocna (1958-1960), apoi urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1960-1965), unde rămâne ca preparator. În 1968 e promovat asistent, în 1973
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
trecându-și în 1899 examenul de doctorat cu teza Über die kartographische Induction. Anterior, fusese pentru scurtă vreme profesor de geografie și de limba germană la Liceul Internat și la Seminarul Pedagogic Universitar din Iași. În 1900 este numit profesor suplinitor la Catedra de geografie a Facultății de Filosofie și Litere din București și în 1901 devine profesor agregat definitiv. În 1904 este numit profesor definitiv. În 1905 și 1906 face parte din comitetul de redacție al „Revistei generale a învățământului
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
dezvoltarea învățământului sătesc. Revizor, apoi inspector școlar în mai multe județe, este chemat în 1867, când se organizează Școala Normală de Învățători din București, în fruntea instituției. În 1881 se pensionează și, retras la Roman, continuă să activeze ca profesor suplinitor la gimnaziu. Un frate, Grigore, profesor la Academia din Iași, a scris și el versuri. Preocupările lui M. sunt predominant didactice. El scoate, astfel, în mai multe ediții, o „carte de cetire” (tradusă din F.Ph. Wilmsen), o „carte de
MELIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
Gustave Fougères. În octombrie 1910 se transferă la Liceul „Matei Basarab” din București, predând și ore de istorie la Liceul „Spiru Haret”. Docent la Facultatea de Litere din București, ține aici un curs despre Costache Negruzzi. În 1911-1912 este profesor suplinitor la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași. Drumul titularizării la Universitate fiindu-i barat - la concurs este preferat G. Ibrăileanu -, L. rămâne profesor la Liceul „Matei Basarab” și, din 1928, la Liceul „Mihai Viteazul” din București, de unde în 1938
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
liceul la Brașov (1895-1903). Între 1904 și 1908 este student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (licențiat în 1909) și își va susține doctoratul în litere la Universitatea din Cluj (1920). Funcționează între timp ca profesor suplinitor de limba și literatura română la Târgoviște (1910-1913). Își continuă studiile în Franța, la Sorbona, fiind concomitent lector de limba română la Catedra profesorului Mario Roques. Revenit în țară, este numit profesor la Liceul „N. Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Participă
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
la Sorbona, fiind concomitent lector de limba română la Catedra profesorului Mario Roques. Revenit în țară, este numit profesor la Liceul „N. Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Participă ca voluntar în războiul din 1916-1918, funcționează, scurt timp după aceea, ca profesor suplinitor la Galați (1918), apoi este profesor de filologie romanică (1919-1947) la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, unde, în 1929 și 1930, a fost și decan, iar în 1931 și 1932, prodecan. În 1936 este ales membru
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
pentru titularizarea la Catedra de istorie medie, modernă și contemporană de la Universitatea din București, cu un rezultat insuficient de probant, fapt care face necesară deschiderea unui nou concurs în 1895, pe acesta câștigându-l fără echivoc. În interval funcționează ca suplinitor. I. a predat istoria și, temporar, istoria literaturii române și la Școala Superioară de Război (din 1911), iar în răstimpul interbelic, la Academia Comercială. În perioada refugiului din timpul primului război mondial a ținut cursuri la Iași, în anii imediat
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
ROMAN, Radu Anton (19.VIII.1948, Făgăraș - 29.VIII.2005, București), poet, prozator și publicist. Urmează liceul în orașul natal, terminat în 1966, și doi ani de studii juridice (1968-1970), fiind apoi învățător suplinitor și pedagog. Este absolvent al Facultății de Ziaristică la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Inițiator al cenaclului literar Atlantida, va publica, mai ales în anii ’70-’80, reportaje, romane, poezii. Devine cunoscut după 2000, prin televiziune, cu o emisiune
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
din Leipzig, în urma referatelor favorabile date de slavistul August Leskien și de Gustav Weigand, directorul Institutului de Limba Română. După un scurt stagiu ca asistent de limba bulgară pe lângă Weigand, revine în țară, unde este numit docent (1909), apoi profesor suplinitor (1915) și titular (1922) de etnografie bulgară și slavă la Universitatea din Sofia. Mai târziu va preda lingvistica și etnografia slavă, până în 1947. Unele lucrări istorico-etnografice referitoare la raporturile bulgaro-române scrise în această perioadă sunt grevate în parte de tendințele
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
Pădure, j. Mureș), istoric literar și publicist. Este fiul Floarei (n. Stoica) și al lui Ioan Șandru, țărani. Frecventează școala primară în localitatea natală, iar din 1946 Liceul „Petru Maior”, apoi Școala Pedagogică din Reghin (1949-1953). Învățător (1953-1955) și profesor suplinitor (1957-1961) în comuna Bilbor, județul Harghita, va fi director al Casei Raionale de Cultură Toplița și profesor (1968-1978) la liceul din aceeași localitate, unde se va ocupa de îndrumarea revistei „Cântecul vârstelor”. Își completase, între 1960 și 1965, studiile la
SANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
în 1915. Între 1915 și 1919 va fi student la Facultatea de Drept și la Facultatea de Teologie din același oraș, susținându-și doctorate în ambele discipline (1920 și 1921) la București. Funcționează o vreme (1919-1922) ca diacon și profesor suplinitor de limba latină la Liceul „Ferdinand I” și la Școala Normală „Ștefan cel Mare” din Bacău. Între 1922 și 1948 este pofesor de religie la Școala Normală de Învățătoare, iar din 1948 până în 1952 predă limba română la o școală
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
Universitas și Cenaclul de Luni. Redactor la revista „Universitas”, colaborează și la „Dialog”, „Opinia studențească”, ca și la cele mai importante publicații culturale din țară. Obține premii ale revistelor „Tribuna” (1972), „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1977). După absolvire este profesor suplinitor la câteva licee bucureștene și instructor la Casa de Cultură a Studenților. Debutează editorial în 1984, cu volumul de versuri Exerciții de apărare pasivă. În 1987 depune actele pentru a pleca în Statele Unite ale Americii. În 1989 își exprimă adeziunea
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
1945, Constanța), traducătoare. Este fiica Ioanei (n. Borșan) și a lui Constantin Titu, tehnician medical. Învață la București, unde urmează Liceul „Tudor Vladimirescu” și Facultatea de Limba și Literatura Română, cu specializare secundară în limba franceză (1964-1969). Va fi profesor suplinitor (1969-1971) și redactor la Biblioteca Centrală de Stat (1971-1992), cu o întrerupere de doi ani, interval în care își urmează soțul la Belgrad, prilej folosit pentru a-și însuși limba sârbă. Din 1995 este bibliotecară la Uniunea Scriitorilor. Colaborează la
STEFANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289907_a_291236]
-
din Cluj. Instalarea comunismului va aduce prima fractură în biografia fostului ilegalist: S. este exclus din învățământul universitar în decembrie 1949, odată cu Lucian Blaga, Liviu Rusu, D. D. Roșca, acuzați de „orientare idealistă”. Își va câștiga existența lucrând ca profesor suplinitor la Școala Medie din Baia de Arieș (1950) și la mai multe licee din Cluj (1950-1955). În 1955 devine secretar de redacție la „Revista de pedagogie” din București, iar în 1956 e redactor și cronicar dramatic la revista „Teatru”. Vine
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
câteva stagii și călătorii de specializare (avându-l ca inițiator și susținător pe același mitropolit Nicolae Bălan), ce urmăreau perfecționarea sa în teologia dogmatică și în istoria bisericească, la München, Berlin, Paris și Belgrad (1928-1929). Revenit la Sibiu, devine profesor suplinitor, profesor provizoriu și, în 1935, profesor titular la Academia Teologică. Predă, până în 1946, teologia dogmatică, istoria Bisericii universale, limba greacă, apologetica, pastorala. Între 1936 și 1946 va fi rector al Academiei Teologice și va lucra ca redactor la „Telegraful român
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
minuni a Fecioarei, apărută pe fereastra unei maghernițe, unde un tânăr din asistență, Miron Goia, recent bacalaureat, nu vede decât o pată de mucegai. În bună parte autobiografic, romanul narează viața acestui tânăr care, în cele din urmă, ajunge profesor suplinitor la țară. După un timp va fi promovat inspector școlar-șef. În ultima vară a regimului ceaușist se vede trimis, ca împuternicit al partidului, în campania de recoltare: prilej de a descoperi indolența, parazitismul și matrapazlâcurile dregătorilor locali. Biografia lui
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
și-l venerau, deopotrivă, pe maestrul lor spiritual Nae Ionescu. Eliade i-a fost chiar student (Sebastian, ca student la drept, nu, dar îi frecventa, adesea, cursurile). Eliade i-a fost, mai tîrziu, după reîntoarcerea din India, asistent și chiar suplinitor lui Nae Ionescu la catedra (de fapt, conferenția) ilustrului profesor. Dar, repet, cei doi tineri erau buni, intimi prieteni. Și-au recenzat, în presă, unul cărțile celuilalt și se stimau, ca scriitori, reciproc. Cînd, în 1934, se produce scandalul iscat
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
Gheorgachi. 1762, documentată privire asupra ceremonialului aulic din epoca bizantină până la textele care au urmat Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. Din 1939 ține cursuri la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie din București. Numit în 1941 profesor suplinitor la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, după un an era profesor titular. Din 1947 este director la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” din București (unde mai predase între 1935 și 1938) și, fără a-și întrerupe
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
elementară în satul Drehuța, din Vânători, județul Neamț, absolvită în 1965. Începe cursurile liceale la Târgu Neamț, pe care le întrerupe pentru a se angaja hamal în portul Constanța, reia apoi studiile și le finalizează tot la Constanța. Este profesor suplinitor, după care se califică tehnician auto. Lucrează douăzeci de ani la Autobaza Târgu Neamț (ca taxator, impiegat, șef de autogară, tehnician personal-salarizare). Face parte din gruparea literară polarizată de „Caietele de la Durău” (1995-1998). Ajunge redactor la ziarul „Ceahlăul” (Piatra Neamț). Debutează
SAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
la Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești, dar dificultățile materiale îl obligă să renunțe la studii și să lucreze ca ucenic mecanic, apoi ca hamal. Le va continua mai târziu, în particular, la București, ocupând, concomitent, diverse posturi: învățător suplinitor, salariat la Pirotehnia Armatei ș.a. În 1930 redactează, împreună cu I. N. Copoiu, Virgil Carianopol ș.a., revista „Vraja”, în care debutează cu versuri, iar în 1931 îi apare prima plachetă, Artificii. În 1936 devine membru al Societății Scriitorilor Români, organizând, un
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
fi exmatriculat și trimis laborant în betoane pentru construcții hidrotehnice și merceolog la Corbeni, județul Argeș (1963-1964). Își va echivala studiile și în 1971 va absolvi, la cursuri fără frecvență, Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Iași. E profesor suplinitor la Viforeni, județul Bacău (1964-1965) și Dragomirești, județul Vaslui (1965-1966), bibliotecar la Biblioteca Regională Bacău (1967), director la căminele culturale din Filipeni (1968-1969) și Răchitoasa (1970-1971) din județul Bacău, director al Casei de Cultură și al Teatrului Popular din Slănic
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
ai preotului Ioan Artimescu. Urmează la Iași cursurile Gimnaziului Vasilian și ale Academiei Mihăilene (1835-1837), unde îi are ca profesori pe Vasile Fabian-Bob (care îi dă numele Scriban), pe Eftimie Murgu și pe Christian Flechtenmacher. Ajunge curând, elev încă, profesor suplinitor la Școala Normală de la Trei Ierarhi (1834) și la Academia Mihăileană (1837), unde predă retorica, poezia, mitologia și apoi istoria, pe lângă Gh. Săulescu. Trimis în 1839 de mitropolitul Veniamin Costache să studieze la Academia Teologică din Kiev, cunoaște aici teologi
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
al lui Friedrich Wilhelm Schenk, economist, un timp director de mină. Face cursul primar la Vulcan, apoi învață la Codlea, luându-și bacalaureatul târziu, în 1973. Lucrează în răstimp ca operator la Buftea, țesător la Codlea etc. Ulterior e profesor suplinitor în Vulcan, primitor-distribuitor la un atelier mecanic din Codlea. Atras de poezie, se formează îndeosebi prin lecturi în limba română. „Pentru mine - declară S. într-un interviu - limba română însemnează, în primul rând, limba formării mele poetice, posibilitatea exactității exprimării
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]