474 matches
-
lîngă lumina tremurătoare care Îi făcea obrazul și mai trandafiriu afundat În steaua umedă a părului. Simțeam cum urcă În noi durerea enormă a sacrificiului (moartea mea!), simțeam că urcasem parcă pe creștetul lumii, chemați să ne asumăm o sarcină supraomenească, Înălțați, Înnobilați fără voia noastră, Încovoiați ca Simon din Cirene sub povara Crucii, făcînd drumul Împreună spre suferință. Niciodată Înainte nu mă mai simțisem astfel, pe drum, desprins de toate, disprețuind totul, ușurat, liber, neexistînd decît pentru acea durere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să mă deranjezi, îndrăznește”. Și mă miram că nu auzeam nici râsul, nici invitația. Inima îmi bătea cu putere, mă întrebam dacă nu făcusem o gafă pătrunzând în sala cu oglinzi fără să fiu chemat și, cu un efort aproape supraomenesc, am deschis ochii murmurând: „Vă rog să mă iertați că am avut îndrăzneala să...” Dar m-am oprit. Bătrânul nu era în sală. Chiar în mijloc existau două fotolii de răchită împletită și o masă rotundă, tot de răchită, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
l-am întrebat nerăbdătoare. E complicat. Se pare că înjunghie oamenii cu o armă necunoscută. Pur și simplu le scoate inima din piept. Nu e nici cuțit, nici pistol, nici șurubelniță. E ca și cum îi înjunghie cu mâna, cu o forță supraomenească. Omoară oriunde și oricum. A omorât un om în miezul zilei, în mijlocul străzii 358, cea mai populată stradă din țară. Cel mai ciudat e că niciun om nu a văzut nimic. Și la accidentul de ieri seară, când doamna aia
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că odată Amundsen a traversat pe schiuri toată Groenlanda, dar la un moment dat s-a rătăcit în ceață, n-a mai găsit cabana prietenului său și, crezând că i s-a stricat busola, a făcut cale-ntoarsă, ajungând cu eforturi supraomenești înapoi de unde plecase, iar peste câteva luni a primit o scrisoare de la prietenul său, care-i scria că în acea zi, la doi metri de casă, descoperise niște urme de schiuri, așa-i deci ceața, înșelătoare și periculoasă. Pe-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
SRPJ, zise ea sec. Apoi se Îmblînzi cînd o recunoscu pe Yvonne. - A, dumneavoastră sînteți, doamnă Le Bihan... E totul bine? Am să sting curînd lumina. - Eu... n-am să stau mult. Marie ar fi vrut să țipe, făcu eforturi supraomenești ca să dea alarma, se cambră, mîinile i se agitară În chingi, dar Yvonne se așezase Între pat și ușa care se Închise În urma uniformei albe. Yvonne bătu ușor perna uitîndu-se la Marie. - Văd că te simți mai bine, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cafea. Mă privește impacientă. Haide ! Sunt total paralizată. Trebuie să vorbesc. Trebuie să le explic. Dar gura nu vrea deloc să mă asculte. Corpul refuză să se miște. — Samantha ? Mă fixează. Ce-i cu tine ? Ridic privirea, cu un efort supraomenesc. — Îhm... doamnă Geiger... Glasul îmi iese nervos și răgușit. Trebuie... să... trebuie să vă... — Melissa ! mă întrerupe Eddie. Intră grăbit în bucătărie, cu un zâmbet radios cât toată fața. Melissa, scumpa mea ! Pe tine te vor ! Pe mine ? Melissa ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cât mai grotesc și mai real cu putință; țipetele, urletele și strigătele personajelor vor fi alese în funcție de imaginația, posibilitățile și temperamentul actorilor; impresia de pericol real, violent și nebănuit va trebui însă cât mai evident sugerată; în sfârșit, cu eforturi supraomenești, BRUNO este scos din groapă; cei patru se prăbușesc pe marginea gropii, ceva mai departe de punctul primejdiei; jumătatea de jos a lui BRUNO este zdrențuită și arsă; personajele se reculeg ca după o mare aventură; unii gâfâie, alții își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Am observat cum i se citește pe față faptul că va trebui să inventeze altceva. În cele din urmă, ieși făcând roaba din nou, dar de data aceasta mișcările lui erau mult prea pământești, pentru că le lipsea acea ușurință aproape supraomenească pe care o aveau înainte să-și piardă încrederea în el. Helen și Bill erau singurii care nu păreau a fi afectați de catastrofă. Cu o foarte bună prezență de spirit, Helen nu făcu nici un efort să-și sucească gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
strâns la piept fiul care de-acum începuse să urle în toată regula, învelindu-l cu sacoul cu care era îmbrăcat încă de dimineață. Și lui îi venea să plângă și-a reușit să se abțină numai printr-un efort supraomenesc. În loc să plângă, Hugo a început să se plimbe în sus și-n jos, luptându-se să-și calmeze revoluția din creier. Știa că ar trebui s-o sune pe Amanda. Era mama lui Theo. Avea dreptul să știe ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
neclintit. Hugo era conștient că, dacă ar fi știut cine era, Jake ar fi închis telefonul instantaneu. Gândul la această posibilitate, cu Theo eventual murind pe fundal, l-a adus pe Hugo în pragul unei agitații criminale. Cu un efort supraomenesc, a încercat să rămână calm. Doar dă-mi-o la telefon, da? E o urgență. A urmat o tăcere neîncrezătoare. Hugo a simțit că era pe punctul să i se taie macaroana. Apoi, în mod miraculos, în fundal a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
deodată țigara și stingând-o cu piciorul pe covorul hotelului. Fiecare zi este un chin. o colecție de ritualuri a căror Îndeplinire perfectă Îmi provoacă satisfacție și, În același timp, o imensă durere. Fiecare gest, fiecare acțiune necesită un efort supraomenesc. Un simplu fapt, care cuiva Îi ia probabil câteva minute, cum ar fi acela de a-ți scoate pijamaua, a o Împături și a o pune la loc, mie Îmi poate lua ore În șir. Totul trebuie să fie perfect
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
asta nu mă sună, iar eu mă gândesc la cai verzi pe pereți. Ar trebui să-mi fie rușine ! Abia spre dimineață, obosită de frământări, am reușit să adorm. Luni m-am trezit târziu și am izbutit, cu un efort supraomenesc, să mă dau jos din pat pe la prânz. Mă aștepta o zi grea, absurdă, în care trebuia să fac tot ce îmi stătea în putință să strâng date pentru articolul despre damele de companie, nu atât pentru că eram șomeră, cât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
deodată țigara și stingând-o cu piciorul pe covorul hotelului. Fiecare zi este un chin. O colecție de ritualuri a căror îndeplinire perfectă îmi provoacă satisfacție și, în același timp, o imensă durere. Fiecare gest, fiecare acțiune necesită un efort supraomenesc. Un simplu fapt, care cuiva îi ia probabil câteva minute, cum ar fi acela de a-ți scoate pijamaua, a o împături și a o pune la loc, mie îmi poate lua ore în șir. Totul trebuie să fie perfect
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
științifică, să contribuie la progresul medicinei. Îi vorbi înflăcărat de datoria generației lui de a face o muncă constructivă, de tristețea în care se află când vede că numele românesc nu răsună nicăieri în cultura universală. Era capabil de sforțări supraomenești. Georgeta îi ținea mâna pe umăr, încîntată că un bărbat o crede, în sfârșit, aptă de convorbiri serioase. Era o fată destul de sprintenă la minte și cu multe lecturi, de un caracter, însă, vag literar și artistic, în limba franceză
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în dormitor? - La-lasă-mă-n pace! Ce vrei? Stănică, netulburat, pipăi mai de aproape salteaua, apoi vîrî brusc mâna sub ea și trase pachetul cu bani. Bătrânul holbă ochii, scăpă gura mare spre a spune ceva, se dădu jos printr-o sforțare supraomenească, pe marginea patului și urlă gutural, plîngător: - Banii, babanii, pu-pungașule! Apoi deodată se prăbuși la pământ. Stănică vîrî bine pachetul sub cămașă, spre pântece, privi pe fereastră și ieși prin salon și prin ușa gotică. În curte nu era nimeni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iar pe dobitoc, adică pe frunte, îi fusese înfundată o scufie. Nu avu timp nici să înjure cumsecade, fiindcă bufni de dușumea. Azvârli tichia, pentru că se împletici și în tichie. Vărsă o porție dublă de înjurături și, c-un efort supraomenesc, suflecîndu-și poalele cămășoaiei de noapte în față, se deplasă cu pași mărunți, de fandosită japoneză, până lângă măsuța joasă, lovită de-o erupție de ceșcuțe, scrumiere, pantofi și farfurioare cu resturi de haleală. Și, lângă acea haioasă și nemaipomenită măsuță
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în acel loc; atunci când am dori „din inim...” s... cump...r...m, de exemplu, ceva și nu ne putem permite, este posibil s... l...s...m o bucat... din energia noastr... sufleteasc... lang... acel obiect. Când facem un efort poate supraomenesc pentru a îndeplini o acțiune, este de asemenea posibil s... pierdem cantit...ți mai mult sau mai putin însemnate din sufletul nostru. Dac... iubim pe cineva și acea persoan... ne p...r...sește sau r...mânem f...r... un prieten
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
lor În timpul torturilor felurite și greu de închipuit la care au fost supuși, creștinii au fost în mod deosebit ușurați de nădejdea răsplății făgăduite și de ajutorul direct al lui Hristos Care era tăria și sprijinul lor. Răbdarea mucenicilor este supraomenească, pentru că mâna nevăzută a Proniei dumnezeiești era cu ei. Tocmai acest lucru înțelegându-l unii din călăi, s-au lepădat de deșarta închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit împărtășirea noii credințe, trecând în tabăra lui
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
a îndrăzni să riște amestecându-se, în acea zi, în mijlocul imensei saturnalii revoluționare. Totuși Bastiat nu avea să ceară favoarea de a trăi pe cheltuiala concetățenilor săi; avea să ceară pur și simplu autorizația de a-i lumina. În ciuda eforturilor supraomenești, Bastiat nu a reușit să străpungă complet zidul gros al solicitanților și Republica franceză a apărut fără autorizație. Bastiat a publicat, în primele numere ale acestei foi, mai multe articole remarcabile asupra chestiunilor momentului: cerea guvernelor străine, și în mod
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
din care este firesc să se răsfrângă sensurile ei cele mai adânci, pe el care se mirase cum de nu a învățat omenirea cultă, de șapte mii de ani încoace, să moară, pe el care mă uimise prin neomenescul sau supraomenescul lui, prin tot ceea ce făcea sau simțea altfel decât se face sau se simte îndeobște, l-am descoperit tremurând, pălăvrăgind, chicotind, amenințând și plângând - bătrânește și omenește deopotrivă. Și se mai ridica acum în el o finală nevoie de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
voi, să fie reformați, se dorea ca toate animalele inferioare să fie civilizate... în chip absurd... la modul propriei bezne. La sfârșit semenii dumitale fac totul praf... și nu pot să aibă vreo valoare. Tot ce ar fi putut fi supraomenesc a fost acoperit într-o latrină, și ce e corect și ce e greșit, firește ce e firesc de-o parte, ce e nefiresc de alta. Căsătoria mea de scurtă durată cu Grollfeuer al meu mi-a permis să recunosc
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lor În timpul torturilor felurite și greu de închipuit la care au fost supuși, creștinii au fost în mod deosebit ușurați de nădejdea răsplății făgăduite și de ajutorul direct al lui Hristos Care era tăria și sprijinul lor. Răbdarea mucenicilor este supraomenească, pentru că mâna nevăzută a Proniei dumnezeiești era cu ei. Tocmai acest lucru înțelegându-l unii din călăi, s-au lepădat de deșarta închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit împărtășirea noii credințe, trecând în tabăra lui
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
de Angus Davidson, Collins, Londra, 1966, ediția a II-a, pp. 41-71. 157 Ilina Gregori remarca, de exemplu, că, la Eminescu, "orice schimb de priviri adevărat sparge închisoarea eului, ca o eliberare-ruptură", pentru care poetul "imploră nu o dată izvorul ascuns, supraomenesc, al milei". Or, "mila și bunătatea, ca forme sublime ale iubirii, întrețin echivocul eului și, implicit, speranța mântuirii". Prin urmare, "dezideratul echilibrului interior, individualist", ilustrat de celebrul vers din Odă (în metru antic) "Pe mine mie redă-mă", nu e
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la înălțimea umărului. El dintr-un salt disperat, scrijelindu-și mâinile și picioarele, s-a urcat pe ea. Trebuia s-o ridice și pe sora lui. O ținea strâns de mână. Era foarte grea. Îl trăgea în jos. Cu eforturi supraomenești a reușit și de data aceasta. Acum erau sus amândoi. Mai aveau de urcat câteva trepte. Dulăii flămânzi, nervoși și nerăbdători se străduiau în urma lor, voiau să facă același lucru hămăind și urlând din ce în ce mai tare, din ce în ce mai amenințător. Nu izbutiseră chiar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bucuriilor minimale, ne-a văduvit de bucuriile simple. Nu luxul ne era interzis, ci firescul, traiul tihnit, noblețea calmă a omenescului. Trebuie să adaug că unul din efectele paradoxale ale penuriei era monumentalizarea bucuriilor minimale. Bucuria achiziției clandestine, a mobilizării supraomenești pentru obținerea unei mese bune ajunsese un adevărat sport național. Una din formele rezistenței la dictatură era „rezistența prin mâncare”. Am sabotat furor-ul comunist al austerității printr-un efort uriaș, organizat și solidar, al cărui rezultat a fost constituirea unei
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]