559 matches
-
în versuri - unele memorabile - cu pasiune, eleganță, inventivitate și umor (Portocala mecanică, O limuzină intelectuală, Adulterinul, Geopoetică ș.a.). Abil este poetul atunci când apelează doar atât cât trebuie la formulele magice ale predecesorilor imprimând versurilor farmecul personal în ciuda evidentelor ecouri din suprarealiști sau din optzeciști pe care, de altfel, și le asumă: "fii mai atent când înoți în cuvinte, îmi spui tu/ curentele literare sunt precum curentele oceanice - calde și reci/ umanismul, gellunaumismul și celelalte curente calde și reci/ au fost deja
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
care depășește descrierea literară propriu-zisă. Nota expresionistă se îmbină aici cu cea suprarealistă, într-o surprinzătoare anticipare, în aceeași scenografie cu tentă de umor care va apărea la Max Ernst, la Magritte și chiar la Victor Brauner. La toți acești suprarealiști, compozițiile au și caracter scenografic, sunt "spectacole". În special la Victor Brauner, în compoziții apar de la un moment dat și elemente de sursă iudaică, hasidică și cabalistică, în versiuni care l-au preocupat intens și pe Kafka. În scrierile lui
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
de o compoziție muzicală. Poezii-paranteze, care reiau câte o temă jurnalistică tratînd-o în cheie proprie și accentuînd latura formală a versificației, creează în ansamblul volumului o variație utilă, evitînd excesul de sordid jurnalistic. în tema jurnalistică se poate recunoaște fascinația suprarealiștilor pentru obiectul efemer și cam vulgar, dar și rezultatul unei experiențe directe și larg împărtășite: ultimul deceniu fiind, la noi, unul de renaștere rapidă și de dezvoltare devorantă a gazetăriei. De altfel, Șerban Foarță e și autorul unui ingenios și
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
sud-african are o imaginație debordantă și adoptă un limbaj stilizat în cuplete care nu știu de ce mi-a amintit de Old Possum's Book of Practical Cats a lui T.S. Eliot. O feerie lettristă care i-ar fi încîntat pe suprarealiști ne oferă și Lesley Barnes cu Herzog and the Monsters (Herzog și monștrii, UK, 2006), o variantă de Alice in Wonderland, numai că aici feeria se consumă într-o bibliotecă, de unde imaginația poate deborda. Povestea sau "pictopoezia" este făcută cu
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
tu cel pe care încă nu te știu, sărman și tainic strîngător de zdrențe, o, ție ți-am dat un nume de faimă și ales, ți-am spus Dostoievski." Talmeș-balmeș cu legende. Ele vor trece, grea moștenire necesară, în detonatorul suprarealiștilor, pe care antologia îi subtitrează, simplu, cu numele lor. În frumoasele traduceri ale lui Tașcu Gheorghiu, poeziile lui Antonin Artaud, de la Verlaine "topit de băutură" (vorba lui Bacovia), la rugăciuni dinamitarde, să fiu un altul, de-ar fi să piară
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări în raport cu imaginea consacrată despre sine. Astfel, titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresioniștii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangarda, Expresioniștii, Abstracțiunea, Dadaiști și suprarealiști și între cele două războaie nu reprezintă doar capitole de istoria artei, ci și, dacă nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-o goană irepresibilă. Cei o sută unu de artiști care se regăsesc aici
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
masca gravă, ușor crispată, de pînă acum, optează pentru un mod ludic și ironic de a explora "fața nevăzută a lucrurilor". În acest scop, poetul regizează veritabile demonstrații de virtuozitate "funambulescă", dialogurile aparent lipsite de sens - alunecînd adesea, ca la suprarealiști, în zona umorului absurd - se desfășoară halucinant, imprevizibil, ca în poemul intitulat Valiza de mînă, după părerea mea unul dintre cele mai izbutite din volum: "Eram numai noi/ și soarele roșu/ ca un pește cu nasturi așezat în fotoliu.// am
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
de la primele lucrări pe care le-am încercat pe cont propriu, dincolo de studiile din Academie. N-am constatat eu, pentru că nu aveam atunci instrumentele necesare, dar oamenii care cunoșteau profund fenomenul mi-au spus: ,,bine, domnule, dar dumneata ești un suprarealist get-beget, născut și nu făcut!" Atenție: nu mă revendic, însă! Vreau să spun că a avea o structură de bun navigator în visul suprarealist nu înseamnă neapărat că-i ești îndatorat în vreun fel. De aceea declar cu tărie, și
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
la regulă, iar acest lucru este greu de conceput la un om liber pînă la boemă, imaginativ și cu un inepuizabil tonus fabulatoriu în tot ceea ce face. Din această pricină te-am întrebat despre relațiile tale cu suprarealismul, pentru că și suprarealiștii au o disciplină a creației aproape academistă, pe fondul unei libertăți maxime, cultivată și întreținută uneori pînă la disoluție. Orice invenție, și acum revin la prestidigitație - îmi cer scuze că sunt obstinat, dar asta e...-, se clădește pe exactitate și
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
pe care Oișteanu nu face nici un efort să-l limpezească. Dincolo de aceste rădăcini îndepărtate, sintagma are, în poezia lui Florin Iaru, câteva interesante vecinătăți: în 1979, poetul apărea într-un Caiet al debutanților 1978 cu un grupaj purtând titlul (bizar, suprarealist) O praștie de aer. Metaforă a evanescenței care se va perpetua în forme diluate și mai târziu, chiar în prima carte, în care, exceptând poemul supus discuției, cuvântul „aer” (ca atare sau în termeni derivați) are nu mai puțin de
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
Contimporanul”. În acești ani, Victor Brauner, după o expoziție personală, mai pronunțat avangardistă, colaborează la organizarea expoziției internaționale din 1924 de la București, momentul de vârf al avangardei românești. Nici printre participanții români, nici printre cei străini nu există însă vreun suprarealist. Orfiști, constructiviști, expresioniști, dadaiști cuminți. Printre expozanții străini se află și Hans Richter, cinefil și cineast, realizator de filme „abstracte”. În același an încep să ruleze și la București filmele mute ale lui Fritz Lang: Nibelungii și Dr. Mabuse, iar
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
apărut în această toamnă la Paris o carte consacrată vieții lui Tristan Tzara. O tipărește, în peste 450 de pagini, editura pariziană Grasset, sub semnătura lui François Buot, autor, până acum, a încă două "vieți", publicate sub aceeași emblemă: a suprarealistului sinucigaș René Crevel (1991) și a prozatorului Hervé Guibert (1999), al cărui sfârșit tragic, ca victimă a virusului SIDA, a făcut vâlvă în urmă cu câțiva ani în lumea literară franceză. Noua carte se vrea, cum o mărturisește autorul în
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
și a primului manifest bretonian al suprarealismului: încheiere și început al unei epoci foarte semnificative, fiindcă permite individualizarea pregnantă a personalității sale. Poetul de origine română știe să păstreze în continuare distanțele, se arată rezervat față de adeziunile politice (temporare) ale suprarealiștilor cu marxismul și comuniștii; printre altele, trimiterea la un interviu acordat lui Ilarie Voronca în revista bucureșteană "Integral" în 1927, înregistrează opiniile unui om conștient de imensa farsă ideologică ce se joacă în URSS. Comunismul nu era atunci pentru el
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
de a semna un text de apărare a autorului. Între adeziuni și rezerve sau refuzuri, este urmărită și viața poetului după venirea la putere a lui Hitler în Germania, cu agitațiile politice care răvășesc și Franța: o nouă ruptură cu suprarealiștii, care luaseră partea lui Troțki în conflictul cu Stalin, susținerea, iarăși, a "lărgirii frontului intelectualilor cu scopul de a sprijini necondiționat afirmativ și fără discuții partidul comunist" (cum sună o notă a lui Tzara din 1934), întrucât "comuniștii germani au
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
să-i luăm în calcul ultimele consecințe) a suspendării conștiinței, a iraționalizării totale, poetul Gellu Naum ni se revelă frecvent acompaniat de un regizor care dă indicații exacte și de un spectator gata a sancționa orice alunecare din decor. Cu toate că suprarealist pînă-n vîrful unghiilor, autorul Copacu-lui-animal face uz de privilegiul stării de veghe, capabilă a adăuga impulsului inițial o "raționalizare" menită a-l exploata cît mai spornic, a-i oferi configurația convenabilă: Paradoxul acestei poezii stă tocmai în simbioza (ce tinde
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări în raport cu imaginea consacrată despre sine. Astfel, titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresionistii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangardă, Expresioniștii, Abstracțiunea, Dadaiști și suprarealiști și Între cele două războaie nu sînt doar capitole de istoria artei, ci și, daca nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-o goana irepresibila. Cei o sută unu de artiști care se regăsesc aici
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
ști că la limba română a rămas repetent” (Grădina publică). Sau se complică printr-un suprarealism pimpant, printr-o emfază a asociației eteroclite, printr-o satisfacție tehnică a unui meșteșugar ștrengar (să notăm că poetul nostru nu putea fi un suprarealist consecvent, deoarece resortul scrisului său nu îl reprezenta dicteul automat, ci impulsul ironic; primul plan e ocupat nu de substanța intersecțiilor imagistic-verbale, ci de jovialitatea auctorială): „puneți doamnă ochelarii de sticlă afumată,/ căci inima mea în fuziune cu un metal
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
sînt, în marea majoritate, simple concesii făcute denumirilor consacrate, conceptul de generație artistică e aproape inexistent. Dicționarul este în același timp o explorare geografică. Ponderea diferită a țărilor ne face să ne privim folosind motivul străinului. îl descoperim pe Brâncuși suprarealist căutîndu-l fără succes pe Naum, vedem că sursa pentru articolul despre onirismul românesc a fost Virgil Tănase, printre contribuțiile noastre la zestrea de curente literare și artistice contemporane mai găsim poporanismul și sămănătorismul, amîndouă integrate pînă la confuzie într-o
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
și notându-le. În Ultimul meu suspin, Buñuel vorbește despre copilăria lui din Calanda, despre adolescența petrecută la Zaragoza în Colegiul Iezuițlor, despre studența petrecută în Reședința studențească din Madrid, alături de Federico García Lorca, Salvador Dalí, Rafael Alberti ș.a., despre suprarealiștii lui André Breton, despre războiul civil din Spania, despre America și Mexic, cele două țări în care a locuit după ce a părăsit Europa. Dar autorul aragonez vorbește mai ales despre filmele sale, despre cât de greu era să debutezi în
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
încît să fie contemporan și cu strada Eminescu și cu intrarea Camil Petrescu), Mihail Sadoveanu (există în schimb strada Baltagului), Ion Barbu (ironia soartei face să fie reprezentat doar un tiz al său, sergent), Cioran și Ionesco, Urmuz, Geo Bogza, suprarealiștii. în schimb, cred că am putea suporta cu bine pierderea din biblioteca pașilor noștri a lui Theodor Neculuță, poet. P.S. Harta pe care am consultat-o e din 1998-99. Eventualele scăpări sau schimbări trebuie puse pe seama ei.
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
ca metodă, vorba Adei Marinescu, biata Ada Marinescu, atunci cînd am citit primul număr din Scînteia, am simțit că-mi crapă mintea, că-mi crapă res cogitans. Erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist, absolut demențial. Asta era Scînteia acelor ani. Pune toate astea la un loc, pentru că vorbim despre fuga mea în străinătate, și vei înțelege că nu aveam de ales. Se adunaseră prea multe. Nimeni nu mai știe astăzi nimic, atotștiutorimea de
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
omului". Viziunea lor e însă, în fond, clasicistă, ilustrînd acel ideal de echilibru lăuntrici și de "sănătate sufletească" ce pare a întrupa o trăsătură intrinsecă a nației, împins pînă la întîlnirea cu descoperirea inconștientului, cu abordarea regiunilor iraționale. Proust, Gide, suprarealiștii produc o "revoluționare fecundă" a spațiului spiritual, dar fără a anula antecedentele raționaliste, trecutul clasicizant care se vădește în stare a se adapta furtunii moderniste, de-a supraviețui acesteia printr-o remarcabilă maleabilitate: "O astfel de tradiție se dezagregă cu
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
din epoca de aur” au fost uzate și abuzate de prozatorii anilor 2000, transformîndu-se cu timpul în rețetă stereotipă. Volumul de față păstrează din realitatea anilor ’80 moravurile și recuzita, valorificîndu-le masiv în vederea unui portret al epocii realizat în registru „suprarealist”. Cam totul derutează aici. Departe de a fi un erou de primplan, „gentleman-ul bolșevic” din titlu - securistul Ion Scutelnicu, un hibrid rural-urban necioplit, crescut la orfelinat - rămîne relativ discret pînă către final, cînd preia inițiativa și se desparte de
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
obținuse pentru întâiul său roman, Albastrele zile de luni (Blauwe maandagen,1994). în Istoria calviției mele, studentul vienez Marek van der Jagt spune povestea încercărilor sale adolescentine de a face cunoștință cu singura formă de iubire pentru care - după exemplul suprarealiștilor - merită să trăiești și să mori: amour fou. Dar chiar în clipa în care acest ideal este pe punctul să se împlinească, o descoperire frustrantă îi transformă viața într-un coșmar. Într-o avalanșă de catastrofe, descrise cu umor negru
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
te îndrăgostești nebunește, nu te gândești neapărat că trebuie să ai copii cu iubita. Îi cânți cu ghitara sub balcon sau îi aduci elogii precum Apollinaire și asta e suficient. Gratuitatea e o descoperire destul de veche, mult înainte de simboliști și suprarealiști. - Probabil că primul om inteligent de pe lumea asta a început să facă și lucruri gratuite. - Sigur. Punându-și în funcțiune mintea, omul a reușit să nu muncească întruna și să mai aibă timp și pentru altceva. A mai avut aliat
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]