444 matches
-
al mai multor mutații ale genomului. Astfel, controlul creșterii celulare devine mai puțin strict, iar celulele prezintă o mai mare probabilitate de a acumula modificări suplimentare ale genomului, sub formă de mutații ale oncogenelor și deleții sau inactivări ale genelor supresoare [9,82,205,286,313,407,432,440,]. Creșterea expresiei oncogenelor simultan cu pierderea funcțiilor inhibitorii de reglare, conduce celula spre defecte din ce în ce mai mari ale controlului ciclului celular la nivel molecular, iar pe plan morfologic la dezvoltarea unui fenotip tot
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
ireversibile ale ADN. În cancerul glandei mamare cele mai frecvente anomalii genetice sunt amplificările ADN, în special la nivelul protooncogenelor (c-myc, c-erbB 2/neu, int2-bcl, 1/PRAD, 1/CYCD, 1-HST) și mutațiile sau pierderile heterozigoției, ce pot inactiva genele supresoare ale cancerului (p53) [37, 298, 464]. Genele implicate în cancerogeneza mamară nu sunt clar definite, cu excepția celor implicate în formele ereditare. Identificarea receptorului ERβ 1 , a cărui genă este localizată 14q22-24, a permis o nouă înțelegere a unor mecanisme ale
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
cromosomul 17q21 și determină suprimarea capacității de metastazare a celulelor mamare canceroase [244]. Gena PTEN prezintă adesea forme mutante în tumorile primare, dar rata scăzută de mutații somatice PTEN în cancerul glandei mamare a dus la discuții privind rolul său supresor [347]. Mutațiile PTEN în liniile germinale în boala Cowden predispun la cancer mamar, pierderea frecventă a heterozigoției la nivelul locilor PTEN, reducerea nivelelor proteinei PTEN în cancerele mamare sporadice. Modelul carinogenezei mamare subliniază interacțiunile potențiale între trei sisteme de control
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
modificări sunt nespecifice (întâlnite la diverse tipuri histologice), iar altele sunt specifice (proprii anumitor tumori) [84]. Dintre modificările nespecifice fac parte: hipometilarea, aneuploidia, alte forme de instabilitate cariotipică (microsateliți, cromosomi minusculi dubli) [128,160]. Modificările specifice interesează oncogene și gene supresoare. În cancerul mamar apar mutația și deleția p53, amplificarea genei erbB2 [8,45,239] pe CRS17q și deleții pe 1q, 3p, 6q, 17q, 18q [452]. Există o anumită specificitate pentru stadiul cancerogenezei, o secvențialitate în producerea alterărilor genetice precum și o
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
catepsinei D) reprezintă un important element de prognostic [18,329]. Proteinele cu activitate inhibitorie a proteinazelor, cum sunt inhibitorii tisulari ai metaloproteinazelor (TIMP-Tissue Inhibitor Metallo Proteinases) sau inhibitorul activatorului plasminogenului (PAI - Plasminogen Activator Inhibitor) pot funcționa ca proteine cu rol supresor asupra metastazării [222,24,126,381]. 3. Locomoția celulelor tumorale prin regiunea matricei, modificată în urma proteolizei, se realizează prin aderări și detașări succesive față de celulele învecinate sau față de matrice, rezultând tracțiuni sau propulsări. În procesul de migrare intervin ca receptori
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
etapă: inhibitori ai integrinelor și ai CD44, ai proteolizei, ai angiogenezei sau ai proliferării în organul țintă (TGF,TNF) [12,28,108,276,453]. S-a descris un sistem specific reprezentat de genele nm23 și WDNM-1 și -2, cu rol supresor [390]. Acțiunea lor se realizează prin intermediul unor nucleotid-difosfatkinaze ce participă la transmiterea semnalului prin proteinele G și intervin în asamblarea și separarea microtubulilor, respectiv la formarea fusului mitotic și în locomoția celulară [106,263]. Cancerogeneza și progresia tumorală apar astfel
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
în expresia genei (mutații nule, knock-out, inhibiția antisens); nu există o secvență genică redundantă care să completeze această pierdere. În majoritatea cazurilor, blocarea unor astfel de gene esențiale salvează viața unei celule altminteri condamnată. În această clasă sunt incluse gena supresoare a creșterii tumorale p53 și protooncogena c-myc, amândouă esențiale pentru anumite forme de moarte celulară [462,475]. O altă clasă de gene oferă protecție față de moarteaa ce apare în mod natural. Mutațiile nule ale acestor gene vor conduce la amplificarea
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
are un rol important în menținerea integrității genomice, determinând oprirea celulelor în G1/S pentru repararea leziunilor ADN. Dacă acest lucru nu este posibil, proteina p53 induce procesul de apoptoză. Prin medierea directă a acestui proces, p53 este prima genă supresoare a tumorii. Este acceptată constatarea că alterările p53 pot oferi informații despre multe aspecte ale cancerului mamar. Este evident acum că o creștere a expresiei p53 poate apărea ca răspuns la alterările ADN și poate fi detectată prin imunohistochimie [137
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
are un rol important în menținerea integrității genomice, determinând oprirea celulelor în G1/S pentru repararea leziunilor ADN. Dacă acest lucru nu este posibil, proteina p53 induce procesul de apoptoză. Prin medierea directă a acestui proces, p53 este prima genă supresoare a tumorii. Alterările p53 pot oferi informații despre multe aspecte ale cancerului mamar. Există o corelație între prezența mutațiilor și elementele de agresivitate (absența receptorilor estrogenici,indexul crescut de fază S). Expresia p53 reprezintă un factor de prognostic nefavorabil, asociat
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
studiată. Rezultatele demonstrează rolul de factori predictivi și prognostici pentru acești receptori [135,136]. Studiul efectuat a relevat pozitivitatea pentru cele două tipuri de receptori hormonali în cazul tumorilor cu un prognostic mai bun din punct de vedere histologic. Efectul supresor asupra proliferării celulare, indus de Tamoxifen, se datorează blocării ciclului celular în G0/G1, ceea ce duce la scăderea ratei de proliferare, evidențiată prin reducerea nivelelor celulare ale antigenului nuclear de proliferare Ki-67. Mai recent s-a demonstrat că efectul antiproliferativ
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
supraexpresia c-erbB-2 este asociată cu forme agresive de cancer mamar: relație directă cu tipul histologic și cu gradul de diferențiere și relație inversă cu statusul receptorilor hormonali. Proteina p53 are un rol important în menținerea integrității geno-mice, fiind prima genă supresoare a tumorii. Expresia p53 reprezintă un factor de prognostic nefavorabil, asociat cu o rată de proliferare tumorală crescută, cu grad nuclear și grad histologic crescute, elemente care contribuie la formarea fenotipului tumoral agresiv. Este un marker de prognostic independent și
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
Inițial s-a arătat implicarea cromozomului 22, cromozom care joaca un rol important în sindromul tumoral ereditar din maladia von Recklinghausen [2]. În consecință, meningioamele spontane pot prezenta mutații de diferite tipuri ale genei NF2 de pe cromozomul 22q cu acțiune supresoare [3]. Mai multe alte modificări genetice au fost descrise în meningioame fără a exista indicii de creștere a malignității. Astfel, evoluția spre o malignitate crescută este corelată cu o agresivitate crescută la nivel molecular. O schemă a acestei evoluții este
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
11]. Unele dintre cele mai des întâlnite anomalii genetice sunt următoarele: Pierderea heterozigoției la nivelul cromozomului 10q este modificarea genetica cel mai des întâlnită în glioblastoamele primare și secundare. Se găsește în 60-90% din cazuri. Mutațiile la nivelul genei tumorale supresoare p53 au fost printre primele modificări genetice identificate în tumorile cerebrale astrocitare. Deleții sau alterari ale acestei gene se întâlnesc în 25-40% din cazuri, mai frecvent în glioblastoamele secundare [12-16]. Gena EGFR este implicată în controlul proliferarii celulare. Supraexpresia sau
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
adesea cromozomul grupei G-22 (50% din meningioamele sporadice grad I OMS prezintă monosomia cromozomului 22) și cromozomul Y la pacienții de sex masculin [16-19]. În 1993, odată cu identificarea genei NF2 (localizată pe 22q12.1 și care codifică merlina) ca genă supresoare tumorală în meningioame, au fost detectate mutații (inserții, deleții sau mutații nonsens) ale acestei gene în 60% din meningioamele sporadice, procent ce variază în funcție de tipul histologic (>50% din meningioamele fibroblastice și tranziționale și 18-25% din cele meningoteliale) [20-23]. Deoarece aproximativ
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
noastră am întâlnit și un caz la vârstă pediatrică, fără să fie în contextul bolii von Hippel-Lindau. Deși etiologia tumorii este obscură, apariția în contextul unor facomatoze sugerează un anumit determinism genetic, markerul genetic al hemangioblastomului fiind pierderea funcției proteinei supresoare tumorale von Hippel Lindau [4]. Histopatologie. Macroscopic 70% din leziunile cerebeloase sunt chistice cu un nodul mural foarte vascular, roșietic, localizat subpial și cu un conținut lichidian xantocrom proteinaceu. Celelalte 30% sunt reprezentate de tumori solide, intens vascularizate, cu aspect
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
apar sporadic (95% din cazuri), [3] - și neurinoamele bilaterale, care se întâlnesc la pacienții cu neurofibromatoză tip 2. Unii dintre pacienții cu neurofibromatoză tip 2 pot prezenta și alte tumori cerebrale și/sau spinale. Apar ca urmare a deletării genei supresoare tumorale de pe brațul lung al cromozomului 22. Din punct de vedere al ritmului de creștere, 40% dintre neurinoamele diagnosticate imagistic nu prezintă semne de creștere, în timp ce la restul se constată o creștere cu un ritm mediu anual de sub 2 mm
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
aranjat în formă de tubuli sau papile [43]. RETINOBLASTOMUL Retinoblastomul, cea mai frecventă tumoră intra-orbitală la vârsta pediatrică, este singura tumora embrională a cărei geneză neoplazică este bine înțeleasă: transformarea neoplazică debutează în momentul în care ambele gene alele supresoare Rb sunt inactivate într-o singură celulă la nivelul retinei imature a copilului [48]. În rarele cazuri de sindrom Li-Fraumeni, inhibiția acestei gene poate duce și la apariția altor glioame cerebrale. Histopatologic, aceste tumori sunt formate din câmpuri de celule
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
distruge molecule "țintă" diverse prin procesul de fagocitare (înglobarea moleculei și distrugerea sa prin eliberarea unui material enzimatic). Eozinofilele și bazofilele participă în procesele de inflamație și reacții de hipersensibilizare. 2. seria limfocitară este reprezentată de limfocitele T (auxiliare, citotoxice, supresoare) și B, celule cu activitate complexă, care prezintă markeri de suprafață specifici și intervin în procesele imune de tip umoral (limfocitul B) și celular (limfocitul T). Limfocitul B activat duce la formarea de imunoglobuline - anticorpi orientați împotriva unor antigene specifice
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
este permanent exprimat și stocat în veziculele intracelulare și nu are nevoie de sinteza de novo pentru secreția lui. El antagonizează glucocorticoizii ce sunt produși în cantitate crescută în stările de stress, traumatisme sau infecții severe și determină numeroase efecte supresoare. Factorul inhibitor al migrației macrofagelor păstrează răspunsul inflamator și crește producerea de citokine, oxid nitric, metaloproteinaze și prostaglandine. Efectul asupra supresiei sistemului imun se desfășoară printrun factor de transcriere. Factorul de mobilitate înaltă 1 este exprimat de celulele nucleate și
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
virusuri cu transmitere sexuală (HIV, virusul herpes simplex tip 2, virusul citomegalic, herpesvirusul uman 6 și 7 etc.), - imunosupresia gazdei,- utilizarea pe perioade lungi de timp a contraceptivelor orale (regiunea reglatorie a HPV conține secvențe activate de hormonii steroizi), - fumatul (supresor al imunității locale) și activitatea mutagenică a compușilor din țigări, care pot contribui atât la persistența virală cât și la transformare,- consumul de alcool și alți factori comportamentali. CLASIFICAREA HPV Detecția papilomavirusurilor umane (HPV) poate avea implicații în diagnosticul, prognosticul
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
replicarea genomului HPV; E2 - reglează transcrierea și replicarea genelor HPV; E4 - pare a fi implicată în maturarea și eliberarea particulelor virale; E5 - este implicată în obstrucția mecanismelor de supresie a diviziunii celulare; E6 - contribuie la transformarea celulelor gazdă prin legarea supresorului tumoral p53; E7 - induce proliferarea celulară, imortalizarea și transformarea prin cuplarea cu antioncogena celulară pRb; L1 - proteina capsidară majoră, autoagregă formând particule virus like (VLP); L2 - proteina capsidară minoră: este probabil implicată în împachetarea ADN și posedă epitopi comuni între
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
virusuri cu transmitere sexuală (HIV, virusul herpes simplex tip 2, virusul citomegalic, herpesvirusul uman 6 și 7 etc.), - imunosupresia gazdei,- utilizarea pe perioade lungi de timp a contraceptivelor orale (regiunea reglatorie a HPV conține secvențe activate de hormonii steroizi), - fumatul (supresor al imunității locale) și activitatea mutagenică a compușilor din țigări, care pot contribui atât la persistența virală cât și la transformare,- consumul de alcool și alți factori comportamentali. CLASIFICAREA HPV Detecția papilomavirusurilor umane (HPV) poate avea implicații în diagnosticul, prognosticul
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
replicarea genomului HPV; E2 - reglează transcrierea și replicarea genelor HPV; E4 - pare a fi implicată în maturarea și eliberarea particulelor virale; E5 - este implicată în obstrucția mecanismelor de supresie a diviziunii celulare; E6 - contribuie la transformarea celulelor gazdă prin legarea supresorului tumoral p53; E7 - induce proliferarea celulară, imortalizarea și transformarea prin cuplarea cu antioncogena celulară pRb; L1 - proteina capsidară majoră, autoagregă formând particule virus like (VLP); L2 - proteina capsidară minoră: este probabil implicată în împachetarea ADN și posedă epitopi comuni între
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
fi justificat utilizarea termenului de antigene . S-ar evita astfel și orice referință (confuzie) la (cu) unitățile eredității - gene, chiar dacă termenul se construiește cu prefixul anti -. Și în Oncogenetică s -a utilizat termenul de antioncogenă - antioncogene ca sinonim pentru genele supresoare de tumori, dar acest termen nu se mai utilizează din motiv că este generator de confuzii. Totuși, în Imunologia românească termenul „antigene” este deja generalizat, și, în consecință, ne vedem nevoiți să îl adoptăm și în această lucrare. În anul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
T:- limfocite Tc (Tcl, citotoxice sau citolitice): exprimă pe suprafața lor markerul T8 (CD8);- limfocite Th (helper): au pe suprafață markerul CD4 și sunt cele mai numeroase, reprezentând 60-65% din numărul total de limfocite T ale organismului uman;- limfocite Ts (supresoare), purtătoare ale markerului CD4;- limfocite TD sau TDH (de la delayed hypersensitivity): exprimă markerul CD8. Funcțiile limfocitelor Th se realizează prin intermediul limfokinelor secretate. In funcție de limfokinele pe care le sintetizează, limfocitele Th se clasifică în două subseturi:Th-1 și Th-2. Celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]