441 matches
-
după vârsta de 50 ani au o evoluție relativ mai benignă. Estrogenii în exces influențează sistemul imun, pe de o parte prin favorizarea proliferării limfocitelor B și a producției de Ac și, pe de altă parte, prin deprimarea limfocitelor T supresor și T helper-1 (Th1) și a producției de IL-2. Dimpotrivă, androgenii inhibă proliferarea celulelor B și Th2 și stimulează populația Th1. Date experimentale și clinice sugerează rolul posibil al altor tulburări hormonale în patogeneza LES, precum hiperprolactinemia, deficitul de gonadotrope-releasing-hormone
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Fagocitoza celulelor apoptotice este diminuată Anomalii ale imunoreglării Epurarea deficitară a complexelor imune și a materialelor apoptotice, din cauza unor defecte calitative sau cantitative ale unor componente ale complementului (C2, C4, C1q), ale Fcγ și ale receptorului celular al C1q Activitatea supresoare a celulelor T și NK este inadecvată Controlul idiotipic al producției de Ac este dereglat 6.1.5. Manifestări clinice Manifestările clinice ale LES sunt de o mare diversitate. Boala este, de obicei, multisistemică. Tabloul clinic este variabil, în raport cu extensia
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
activarea limfocitelor T, ca: fosforilarea tirozinei, calciu-calmodulin kinaza II și transcripția genei IL-2; de asemenea, deprimă sinteza altor citokine secretate de către celulele T: IL-3, -4 și -6 și IFNγ; ca urmare, glucocorticoizii inhibă generarea, proliferarea și funcțiile limfocitelor T helper, supresor și citotoxice; inhibă proliferarea limfocitelor B și, mai ales, a producției de anticorpi, ca urmare a inhibării activității limfocitelor T helper și a citokinelor (IL-1 - 6 și IFNγ). 2. Indicații: Dermatologie: dermatită de contact alergică, dermatită atopică, eczemă, psoriazis, dermatită
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
conectoare și circuitul de alimentare. Utilizarea de componente care să limiteze impulsurile de curent și tensiunile induse ce apar în timpul unei descărcări electrostatice. Aceste componente pot fi pasive (rezistoare serie, condensatoare de decuplare, perle de ferită, varistoare, filtreă sau dispozitive supresoare active ( TVS -Transient Voltage Supressor-, diode, tiristoareă. Alegerea dispozitivului supresor se face în funcție de subcircuitul pe care trebuie să-l protejeze și de nivelul ESD preconizat. Un exemplu de protecție contra descărcărilor electrostatice este prezentat în figura 7.5 ([24]Ă
CONSTRUCŢIA ŞI TEHNOLOGIA SISTEMELOR EMBEDDED by Andrei DRUMEA () [Corola-publishinghouse/Science/674_a_1069]
-
limiteze impulsurile de curent și tensiunile induse ce apar în timpul unei descărcări electrostatice. Aceste componente pot fi pasive (rezistoare serie, condensatoare de decuplare, perle de ferită, varistoare, filtreă sau dispozitive supresoare active ( TVS -Transient Voltage Supressor-, diode, tiristoareă. Alegerea dispozitivului supresor se face în funcție de subcircuitul pe care trebuie să-l protejeze și de nivelul ESD preconizat. Un exemplu de protecție contra descărcărilor electrostatice este prezentat în figura 7.5 ([24]Ă și vizează un modul cu microcontroler alimentat prin cablu, care
CONSTRUCŢIA ŞI TEHNOLOGIA SISTEMELOR EMBEDDED by Andrei DRUMEA () [Corola-publishinghouse/Science/674_a_1069]
-
Inițial s-a arătat implicarea cromozomului 22, cromozom care joaca un rol important în sindromul tumoral ereditar din maladia von Recklinghausen [2]. În consecință, meningioamele spontane pot prezenta mutații de diferite tipuri ale genei NF2 de pe cromozomul 22q cu acțiune supresoare [3]. Mai multe alte modificări genetice au fost descrise în meningioame fără a exista indicii de creștere a malignității. Astfel, evoluția spre o malignitate crescută este corelată cu o agresivitate crescută la nivel molecular. O schemă a acestei evoluții este
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
11]. Unele dintre cele mai des întâlnite anomalii genetice sunt următoarele: Pierderea heterozigoției la nivelul cromozomului 10q este modificarea genetica cel mai des întâlnită în glioblastoamele primare și secundare. Se găsește în 60-90% din cazuri. Mutațiile la nivelul genei tumorale supresoare p53 au fost printre primele modificări genetice identificate în tumorile cerebrale astrocitare. Deleții sau alterari ale acestei gene se întâlnesc în 25-40% din cazuri, mai frecvent în glioblastoamele secundare [12-16]. Gena EGFR este implicată în controlul proliferarii celulare. Supraexpresia sau
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
adesea cromozomul grupei G-22 (50% din meningioamele sporadice grad I OMS prezintă monosomia cromozomului 22) și cromozomul Y la pacienții de sex masculin [16-19]. În 1993, odată cu identificarea genei NF2 (localizată pe 22q12.1 și care codifică merlina) ca genă supresoare tumorală în meningioame, au fost detectate mutații (inserții, deleții sau mutații nonsens) ale acestei gene în 60% din meningioamele sporadice, procent ce variază în funcție de tipul histologic (>50% din meningioamele fibroblastice și tranziționale și 18-25% din cele meningoteliale) [20-23]. Deoarece aproximativ
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
noastră am întâlnit și un caz la vârstă pediatrică, fără să fie în contextul bolii von Hippel-Lindau. Deși etiologia tumorii este obscură, apariția în contextul unor facomatoze sugerează un anumit determinism genetic, markerul genetic al hemangioblastomului fiind pierderea funcției proteinei supresoare tumorale von Hippel Lindau [4]. Histopatologie. Macroscopic 70% din leziunile cerebeloase sunt chistice cu un nodul mural foarte vascular, roșietic, localizat subpial și cu un conținut lichidian xantocrom proteinaceu. Celelalte 30% sunt reprezentate de tumori solide, intens vascularizate, cu aspect
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
apar sporadic (95% din cazuri), [3] - și neurinoamele bilaterale, care se întâlnesc la pacienții cu neurofibromatoză tip 2. Unii dintre pacienții cu neurofibromatoză tip 2 pot prezenta și alte tumori cerebrale și/sau spinale. Apar ca urmare a deletării genei supresoare tumorale de pe brațul lung al cromozomului 22. Din punct de vedere al ritmului de creștere, 40% dintre neurinoamele diagnosticate imagistic nu prezintă semne de creștere, în timp ce la restul se constată o creștere cu un ritm mediu anual de sub 2 mm
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
aranjat în formă de tubuli sau papile [43]. RETINOBLASTOMUL Retinoblastomul, cea mai frecventă tumoră intra-orbitală la vârsta pediatrică, este singura tumora embrională a cărei geneză neoplazică este bine înțeleasă: transformarea neoplazică debutează în momentul în care ambele gene alele supresoare Rb sunt inactivate într-o singură celulă la nivelul retinei imature a copilului [48]. În rarele cazuri de sindrom Li-Fraumeni, inhibiția acestei gene poate duce și la apariția altor glioame cerebrale. Histopatologic, aceste tumori sunt formate din câmpuri de celule
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
conectoare și circuitul de alimentare. Utilizarea de componente care să limiteze impulsurile de curent și tensiunile induse ce apar în timpul unei descărcări electrostatice. Aceste componente pot fi pasive (rezistoare serie, condensatoare de decuplare, perle de ferită, varistoare, filtreă sau dispozitive supresoare active ( TVS -Transient Voltage Supressor-, diode, tiristoareă. Alegerea dispozitivului supresor se face în funcție de subcircuitul pe care trebuie să-l protejeze și de nivelul ESD preconizat. Un exemplu de protecție contra descărcărilor electrostatice este prezentat în figura 7.5 ([24]Ă
CONSTRUCŢIA ŞI TEHNOLOGIA SISTEMELOR EMBEDDED by Andrei DRUMEA () [Corola-publishinghouse/Science/674_a_1090]
-
limiteze impulsurile de curent și tensiunile induse ce apar în timpul unei descărcări electrostatice. Aceste componente pot fi pasive (rezistoare serie, condensatoare de decuplare, perle de ferită, varistoare, filtreă sau dispozitive supresoare active ( TVS -Transient Voltage Supressor-, diode, tiristoareă. Alegerea dispozitivului supresor se face în funcție de subcircuitul pe care trebuie să-l protejeze și de nivelul ESD preconizat. Un exemplu de protecție contra descărcărilor electrostatice este prezentat în figura 7.5 ([24]Ă și vizează un modul cu microcontroler alimentat prin cablu, care
CONSTRUCŢIA ŞI TEHNOLOGIA SISTEMELOR EMBEDDED by Andrei DRUMEA () [Corola-publishinghouse/Science/674_a_1090]
-
au încercat identificarea lor pe baza unor aspecte morfologice sau prin detectarea unor markeri moleculari în sucul pancreatic. Anomaliile genetice incipiente frecvent identificate în leziunile PanIN de grad redus sunt anomalii ale lungimii telomerelor, activarea genei K-RAS și inactivarea genei supresoare tumorale CDKN2A/p16. Studiile genetice au arătat că virtual toate leziunile PanIN de grad redus conțin mutații KRAS, CDKN2A/p16 sau BRAF prezente inițial la nivelul unui grup restrâns de celule, ulterior având loc o expansiune graduală a clonei mutante
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
întâlnite cu o frecvență de 36% în leziunile precursoare PanIN1A, 44% în leziunile PanIN-1B și 87% în leziunile PanIN 2/3 [7]. În stadiul tardiv al neoplaziei pancreatice, după acumularea mutațiilor K-RAS, în leziunile PanIN-2 a fost descrisă inactivarea genei supresoare tumorale CDKN2A/INK4A care codifică o proteină inhibitoare Cki (Cdk inhibitors), cu rol în controlul progresiei prin ciclul celular, eveniment care duce la dezvoltarea rapidă a ADP [8]. Mutațiile genelor TP53, BRCA2 și SMAD4/DPC4 sunt anomalii tipice care apar
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
celulară (displazia de grad redus → displazia de grad înalt) și cu apariția componentei invazive se acumulează tot mai multe anomalii genetice, activarea genei K-RAS prin mutații (codonul 12) fiind considerată eveniment genetic incipient. Apariția unei proteine p53 anormale, inactivarea genelor supresoare tumorale SMAD4/DPC4 și CDKN2A/INK4A sunt considerate evenimente tardive implicate în progresia tumorală de la forma non-invazivă la cea invazivă [33, 34]. Dintre evenimentele epigenetice, hipermetilarea regiunii promotoare a genei CDKN2A a fost raportată cu o frecvență de aproximativ 15
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
diferențial între NMC și adenomul seros microchistic pancreatic [35]. ANOMALII GENETICE ÎN ADENOCARCINOMUL DUCTAL PANCREATIC Analiza profilului genetic al ADP relevă ca și în cazul altor cancere solide o serie de anomalii ale principalelor categorii de gene - oncogenele și genele supresoare tumorale. Anomaliile căilor de semnalizare celulară și ale componentelor lor ocupă un loc central în cadrul tumorigenezei pancreatice. ONCOGENELE ȘI CĂILE DE SEMNALIZARE CELULARĂ K-RAS Membru al familiei RAS, K(Kirsten)-RAS (12p12.1) este considerată oncogena cu cel mai important
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
implicate în progresia și dezvoltarea cancerului pancreatic. Membrii familiei Notch au rol în morfogeneză, iar calea Notch are rol reglator în dezvoltarea, diferențierea și funcționarea sistemului limfoid. Membrii familiei Notch pot avea în tumorigeneză fie funcție de oncogenă, fie acționează ca supresori tumorali în funcție de contextul celular. Funcția oncogenică a fost evidențiată în câteva tipuri de cancere umane incluzând și cancerul pancreatic, iar cea oncosupresivă în cancerul hepatic, de piele și pulmonar tipul small-cell. Receptorii Notch codificați de patru gene Notch sunt proteine
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
MYC, componente ale căii EGF, componente ale angiogenezei PDGF, VEGF. Importanța căii Hh în carcinogeneză este relevată de faptul că multe din genele implicate în semnalizarea Hh sunt oncogene incluzând Smo, Shh, Gli1 și Gli2, iar Ptch poate funcționa ca supresoare tumorală. Activarea căii Hh poate avea loc atât prin mutații la nivelul componentelor căii cum sunt de exemplu mutațiile germinale ale Ptch în sindromul Gorlin (sindromul carcinoamelor bazocelulare nevoide) sau printr-un nivel crescut al expresiei liganzilor. Cercetări recente au
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
HGF/c-MET și unii parametrii clinico-patologici. Astfel, în condiții de hipoxie interacțiunile paracrine dintre celulele tumorale pancreatice și cele stromale adiacente au un rol esențial în creșterea capacității tumorale invazive și metastazante prin activarea căii HGF/C-MET. GENELE SUPRESOARE TUMORALE CDKN2A/INK4A/Rb La nivelul cromozomului 9p21 este localizată gena CDKN2A (numită și INK4A) care codifică o proteină CKI numită p16INK4A . Inactivarea genei CDKN2A întâlnită în aproximativ 90% dintre cancerele pancreatice este realizată prin mai multe mecanisme:în 40
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
în alte 40% dintre cazuri apare mutația intragenică cuplată cu pierderea celeilalte alele;în 15% dintre cazuri se realizează prin mecanisme epigenetice (hipermetilarea regiunii promotoare a genei) [54, 55]. Analizarea locusului care codifică proteina p16INK4A a relevat o nouă genă supresoare tumorală ARF și o organizare genomică particulară. Gena ARF este o genă sudată alternativ cu CDKN2A și codifică proteina p19ARF. Astfel, un singur locus genetic codifică două proteine care au ca ținte doi reglatori diferiți ai ciclului celular: p16INK4A care
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
prin inhibarea proteolizei dependentă de MDM2. O leziune genetică poate determina pierderea ambelor activități, ceea ce explică și frecvența crescută a delețiilor homozigote la nivelul 9p21 în aproximativ 40% dintre tumori, în care sunt incluse și cancerele pancreatice. Rolul de genă supresoare tumorală implicată în patogeneza ADP a fost demonstrat mai ales pentru gena CDKN2A, fiind descrise mutații somatice și germinale, însă acestea sunt mai rar descrise în cazul genei ARF [40]. Studii imunohistochimice au identificat o pierdere a expresiei proteinei p16INK4A
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
Studii imunohistochimice au identificat o pierdere a expresiei proteinei p16INK4A în 30% dintre leziunile PanIN-1A, în 55% dintre leziunile PanIN-1B și PanIN-2, în 71% dintre PanIN-3 și în toate cazurile de ADP (100%)[55, 56]. TP53 TP53 este o genă supresoare tumorală localizată pe cromozomul 17p, inactivată în ADP prin mutații intragenice combinate cu pierderea alelei rămase (LOH). Mutațiile genei TP53 au fost identificate în ADP cu o frecvență cuprinsă între 50-75%, similară celorlalte cancere umane, fiind raportate însă numeroase microdeleții
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
reparării rupturilor dublu-catenare ale ADN. Studiile realizate au găsit o genă BRCA2 inactivă în aproximativ 7% dintre ADP, iar în toate cazurile una dintre alele a fost inactivată printr-o mutație germinală [61, 62]. Au fost descrise și alte gene supresoare tumorale inactivate ocazional în ADP cum sunt:gena MAP2K4(MKK4) localizată pe cromozomul 17p, inactivată prin deleții homozigote (4%), LOH și mutații intragenice;gena STK11/LKB1 localizată pe cromozomul 19p, inactivată în 5% dintre cazuri prin mutații intragenice și LOH
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
CARCINOGENEZA PANCREATICĂ Eficiența terapiilor moleculare în patologia hematologică a determinat în ultima vreme o creștere a interesului din partea cercetătorilor și clinicienilor pentru anomaliile epigenetice care apar în cancerul pancreatic. Hipermetilarea ADN Reprezintă principalul mecanism epigenetic prin care sunt inactivate genele supresoare tumorale, cu efecte importante asupra reglării ciclului celular și proliferării și se realizează prin metilarea aberantă a insulelor CpG din regiunea promotoare a genelor cauzând represarea transcripției. De asemenea, hipometilarea genomică globală asociată cu creșterea nivelului expresiei oncogenelor este implicată
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]