495 matches
-
intrase în pori ca praful de marmură în pielea sculptorilor. Erau momente când ar fi dorit, cu siguranță, pentru ei înșiși, numai pentru ei înșiși, să știe exact ce au fost, dincolo de întâmplările care se umflaseră în timp, cu sângele supt, ca niște lipitori crescute pe trupul realității. Uneori, seara, când coridoarele se goleau de lume, îl vedeam pe câte unul dând târcoale prin apropierea arhivei, singur, tăcut, cu gulerul la halat ridicat ca să nu fie recunoscut, de parcă adevărul aflat înlăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
seama că în cursul nopții se petrecuseră lucruri grave. Întâi am aflat că murise Tuberculosul. M-am dus să-l văd și a fost prima oară când un cadavru mi s-a părut mai misterios decât moartea. Pieptul scobit, obrajii supți aparțineau unui om despre care nu știam aproape nimic și alături de care trăisem totuși o vreme; un bătrân, bolnav de plămâni, pe care nimeni nu-l iubise și care se prăpădise în timp ce eu mă culcam cu Marta, pentru că așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu?“ Foarte ușor. Numai că Belbo nu mai sunase niciodată nici drepți, nici pe loc repaus. Ținea trompeta cu brațul drept Îndoit, pe lângă coaste, cu capătul ușor Îndreptat În jos, cum ții o carabină, și așteptase, cu capul sus, pântecul supt și pieptul În afară. Terzi tocmai rostea un discurs sec, cu fraze foarte scurte. Jacopo credea că pentru a emite sunetul trebuia să Înalțe ochii la cer și soarele avea să-l orbească. Dar așa moare un trompetist și, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nobile. Acești oameni plictisiți și Înspăimîntați vor ca banii să se reproducă, pur și simplu, să se repete pe ei Înșiși. Această activitate de repetiție lipsită de imaginație le absoarbe toată atenția și intenția și Îi lasă pe acești oameni supți și goi și face ca banii să rămînă prozaici. Dacă nu-i poți folosi cu imaginație, mai bine să lași banii să-și facă singuri treaba. Banii devin din ce În ce mai imaginari: acordurile migălite și ostenitoare care le stabilesc valoarea se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un urît ce te topea pe picioare. Fondane cita adesea versuri din Bacovia, poetul plictisului moldav, plictis mai puțin rafinat, dar mai coroziv decît spleen-ul. (...) Experiența „abisului” are, precum se vede, izvoare îndepărtate”. (Fața cea mai brăzdată, cea mai suptă din cîte s-ar putea imagina..., în vol. Exerciții de admirație, traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, ediția a II-a, revăzută, București, 1997, p. 167). Pentru Cioran, ca și pentru tînărul Mircea Eliade, Moldova este însuși spectrul obsedant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parc-ar zice că ea știe ceva, ce noi nu știm, ce nimenea nu știe, nici Dumnezeu chiar. PLUGURI Prietene crescut la oraș fără milă, ca florile în fereastră, prietene care niciodată încă n-ai văzut câmp și soare jucând supt peri înfloriți, vreau să te iau de mână, vino, să-ți arăt brăzdarele veacului. Pe dealuri, unde te întorci, cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos sunt pluguri, nenumărate pluguri: mari păsări negre ce-au coborât din cer pe pământ. Ca să
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-n osia planetei iți scoți gălețile de foc. Nu te cunosc, nu mă cunoști, dar o lumină alunecă de pe fața ta pe fața mea, și-o strig în sfintele vânturi. BUNAVESTIRE În noaptea asta lungă, fără sfârșit, o femeie umbla supt cerul apropiat. Ea înțelege mai puțin decât oricine minunea ce s-a întîmplat. Aude sori cântăreți, întreabă, întreabă și nu înțelege. În trupul ei stă închis ca într-o temniță bună un prunc. De nouă ori se-nvîrte discul lunei în jurul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cândva fuseseră dichisite și luxoase. Ținea în mână un toiag noduros. Fața, dacă nu i-ar fi fost mutilată de o plagă ce-i devorase bărbia, ar fi părut a fi a unui bărbat încă în putere, chiar dacă cu chipul supt. Privirea îi era mândră, ai fi zis chiar trufașă. Cam la cinci pași de noi, s-a oprit și, sigur pe el, a întrebat: - Ce vă aduce în aceste locuri? Mi-am scos pălăria și am făcut un pas spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de piatră, luate cine știe de unde. În vatră ardea trosnind o buturugă, și în apropiere, pe o saltea de paie, zăcea prostituata acoperită cu niște zdrențe și piei tocite. Fața, luminată de la foc și de la o candelă, era vânătă și suptă, cu pomeții surpați și cu ochii adânciți în cercuri negre. Respira greu și ne fixa cu o privire sleită și goală. - Ce are? am întrebat. - E pe moarte, a răspuns fără ocolișuri călugărul, din pricina unei boli spurcate. Ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
frigul, terminând cu parcurgerea drumului rămas, fără să cădem pradă descurajării, ne costa nemeritat de mult. După trei zile și trei nopți petrecute astfel, fără să ne-ncrucișăm cu cineva și având norocul să nu plouă, trupurile ne erau zgâriate, supte și sleite. Gaila nu se simțea bine și avea atacuri de febră. În a patra noapte am adormit terminați, până și Rodoald, care trebuia să ne păzească. Am fost treziți de strigătele lui Gumbert. Un lup mare și negru îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
faci să vină mai repede. Marie Își aplecă ușor capul spre maică-sa care, Îngenuncheată la picioarele ei, tocmai trăsese brusc de tivul rochiei ca s-o Îndemne să se potolească odată. Cu părul ei scurt și cărunt, cu chipul supt și prematur ridat al femeilor mult prea adesea expuse stropilor purtați de vînt, Jeanne serbase șaptezeci de ani de viață În anul care trecuse. - A plecat din Saint-Malo În zori. VÎntul Îi e favorabil. Ar trebui să fie deja aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ejacularea. Bruno Începu să facă exerciții; era un țel, merita să i se consacre. La fiecare din ieșirile lor, era uluit să vadă bărbați, uneori mai vârstnici decât el, care penetrau mai multe femei la rând, se lăsau masturbați și supți ore În șir fără să-și piardă erecția. Era de asemeni jenat să constate că majoritatea aveau penisul mult mai mare decât al lui. Christiane Îi repeta că nu conta, că pentru ea nu avea nici o importanță. Bruno o credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În cel de-al doilea inel al toracelui, a doua pereche fiind redusă la o pereche de balanțiere (servind pentru echilibrare În zbor), implantate În cel de-al treilea inel al toracelui; aparatul bucal e specializat pentru dizolvat, Înțepat și supt. În momentul În care musca se aventură pe suprafața ochiului, Michel bănui ceva. Se apropie de Jane, fără totuși s-o atingă. „Cred c-a murit”, spuse el după un timp de gândire. Medicul confirmă rapid acest diagnostic. Îl Însoțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
conduce până la poartă și apoi așteaptă ultimul autobuz. Era timpul să mă apuc de curățat, dar când m-am întors din dreptul ușii ceva m-a lovit în genunchi. Nimerisem peste bătrânul în scaun cu rotile. Avea o față foarte suptă și urdori groase în colțul ochilor. Dă-te din drum, mi-a spus, eu m-am dat, iar el, pompând la roțile lui scârțâitoare, s-a îndepărtat cu viteză pe urmele Magdei și ale lui Andrei. Am rămas blocat, neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și să vadă, stând în fața ei, motivul pentru care venea acolo. Nu numai că Alice nu era pregătită să-l vadă pe Hugo, dar nu era pregătită nici să vadă cum arăta Hugo. Cu ochii injectați, părul ciufulit și obrajii supți ca un tablou de Schiele. Cearcăne întunecate îi încercuiau ochii înroșiți. Un val de tandră îngrijorare a trecut cu putere peste capul lui Alice. Femeia și-a spus că Hugo arăta de parc-ar fi fost torturat. Până și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a adormit plângând, cu gândul la Vasilica. ... A doua zi, de Crăciun, se trezi singur în casă, într-o casă pustie, tristă și rece... Întâlnindu-și chipul în oglindă, tresări... Se privi îndelung; se simți tare îmbătrânit. Cu fața palidă, suptă, sprâncenele răvășite iar semnul posomorârii dintre ele, mult mai adâncit... Aproape că nu se recunoscu. Apoi, murmuă liniștit, de parcă și-ar fi continuat un gând, pipăindu-și obrazul cu degetele. - Ce-a mai rămas din tine, bătrâne!... Ce-a mai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
venisem degeaba. Avocatul nebunului a cerut atunci amânarea procesului. Atunci a venit mama nebunului la mine, să vorbim „ca de la om la om“. Era o femeie ștearsă, micuță și slabă, cu părul aproape În Întregime alb și buzele palide și supte Înăuntru. Ai fi zis că se frânge la fiecare pas și, judecând după privire, nu părea nici ea tocmai zdravănĂ la cap. Vrei bani ? m-a Întrebat femeia cu Înfrigurare. Îți dau bani sau, dacă preferi, Îți dau jumătate din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
venisem degeaba. Avocatul nebunului a cerut atunci amânarea procesului. Atunci a venit mama nebunului la mine, să vorbim „ca de la om la om“. Era o femeie ștearsă, micuță și slabă, cu părul aproape în întregime alb și buzele palide și supte înăuntru. Ai fi zis că se frânge la fiecare pas și, judecând după privire, nu părea nici ea tocmai zdravănă la cap. Vrei bani ? m-a întrebat femeia cu înfrigurare. Îți dau bani sau, dacă preferi, îți dau jumătate din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
barul Banca - Sat, s-a făcut liniște. Cei câțiva vânători și-au apucat paharele În mâini, le-au dus la gură și Înghițea, ce era În pahar, fiecare, după propriul obicei: care mai repegior, care mai pe Îndelete, care mai supt, care mai sorbit, care mai descântat, și, În fine, care mai prelungit și mai savuros. În sfârșit, iată-l și pe Ștefăniță Vintilă. Pe cel de după ușă. Pe patronul vestitului bar de la Banca-Sat, În care se aflau nu mai puțin
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
chiar ieșise să ia puțin aer. Din pragul unui local din josul străzii, o fată Își fluturase spre el mîna. Fiul său ar fi putut să intre și aici, ce l-ar fi oprit ? Un os cu măduvă, trebuia ros, supt. Așa ar fi zis Thomas odinioară; ar fi pășit după fată imediat; altfel, acum, i se părea că ar trebui să Își așeze viața urmașul său madrilen. După cele petrecute la Amsterdam, nimic - atunci cînd era vorba de plăcerile trupești
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
care rămăsesere vii în creierul meu datorită intensității lor, în ciuda faptului că din memoria nopții ni se șterg enorm de multe lucruri... Da, Domnișoara ri avusese acces la o parte din visele mele stranii și împănase cu ele o carte suptă tot din ființa mea. atunci am avut revelația finală, revelația supremă, care m-a făcut să tremur și am simțit cum pielea mi se face ca de găină : da, trăisem cu o nouă specie de vampir. 58. În weekend mă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să aibă optsprezece-nouăsprezece ani. Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri, arăta și mai copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantelă, însă în trupul subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă și pătrată a Aureliei, era o mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie. Moș Costache o sorbea umilit din ochi și râdea din toată fața lui spână când fata îl prindea în brațele ei lungi. Fata avea, era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
când nici Otilia, nici bătrânul nu erau acasă, Aurica răsări în fața lui Felix. - Vrei să vii la noi? întrebă ea pe Felix. La lumina zilei, cu tot părul împletit în jurul capului, i se păru tânărului mai stridentă. Fața palidă și suptă îi era pudrată prea tare, și în toată făptura se recunoștea o intenție de imprudență cu atât mai stângace, cu cât fizicul ei era lipsit de orice atracție feminină. Felix consimți cu capul. Atuncea Aurica îl conduse spre fundul grădinii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apare uneori în visele grele în care adormitul se cufundă mereu în nămoluri universale și nu scapă de ele decât zburând pe deasupra. Un om venea de undeva, de-a lungul bălții, cu o coasă pe umăr. Umbros, deșirat, cu fața suptă, împăroșată și ceroasă, părea însăși moartea. Otilia voia să guste și aici senzațiile apei și se pregătea, spre spaima lui Pascalopol, să-și scoată ciorapii, când un om călare se îndreptă spre grupul celor trei, ridicând furtuni de praf. - Ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sănătatea lui. Simion îl văzu și sări spre el cu agilități de felină. - Ai văzut? zise el, s-a întîmplat o mare minune! Mort amfost și-am înviat. - Într-adevăr, observă Felix, ești foarte bine! În realitate, bătrânul, cu fața suptă și cu părul foarte albit, avea o privire fanatică, de-o fixitate supărătoare. Vorbele părură, totuși, tânărului rezonabile. Dar bătrânul continuă într-un chip cam sibilinic: - Am înviat din nou. Asta nu s-a mai întîmplat de o mie nouăsute
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]