575 matches
-
Și am găsit o firimitură!... Însă, una mai moțată Ciripi ușor mirată: -Vaai, eu nu sunt gospodină! Mă invită Vrăb la cină... Nu mă mânjesc pe gheruțe Căutând pe câmp grăunțe. -Cât ești de emancipată! Parcă nu ne-ai fi surată, Dar vezi să nu mori de foame De la atâtea fasoane! Zise o biată vrăbiuță Ce tremura pe crenguță. Bâtrâna vrabie înțeleaptă Ciripi înfrigurată: -Vezi de treaba ta surată, Nu vezi că e nemâncată! Ce să facă? Epatează! Vrabia mălai visează
VRABIA MĂLAI VISEAZĂ… de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377478_a_378807]
-
pe câmp grăunțe. -Cât ești de emancipată! Parcă nu ne-ai fi surată, Dar vezi să nu mori de foame De la atâtea fasoane! Zise o biată vrăbiuță Ce tremura pe crenguță. Bâtrâna vrabie înțeleaptă Ciripi înfrigurată: -Vezi de treaba ta surată, Nu vezi că e nemâncată! Ce să facă? Epatează! Vrabia mălai visează... Referință Bibliografică: Vrabia mălai visează... / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov : Toate Drepturile
VRABIA MĂLAI VISEAZĂ… de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377478_a_378807]
-
a și pus, se așează lângă ea scuturând dintr-o aripă, c-o privire rea, trufașă...cearta iute se-nfiripă... -Pleacă!...este locul meu, eu m-am așezat întâi. De ce cauți acest loc folosind atâtea căi?! Ieri vorbeai cu o surată cum să-mi iei locu-n alun, dacă nu mă lași în pace, te alung din pom, acum. -Vreau să fiu ca tine-n vârf, dau din aripi și nu-mi pasă câte gaițe în drum le cobor din ram pe
LUMEA GAIȚELOR de ANA PODARU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377548_a_378877]
-
pe cea mai frumoasă iadă, Garofița, iar capra, mama ei zbiera din toți rărunchii, cerea ajutor, era îngrozită, îi curgeau lacrimi din ochi, bătea cu picioarele din urmă pământul, alerga înebunită când la deal, când la vale..., rămăsese singură fiindcă suratele ei se speriaseră de gadină și fugiseră pe luncă la vale. Gheorghiță, verișorul meu, copil la cei treisprezece ani ai lui, fiindu-i milă de iediță, fără să gândească ce i se poate întâmpla s-a repezit către lup și
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
grăbit... Aș vrea ca amintirea mea, Atunci când n-oi mai exista, Să însoțească pe cărări De dor, de visuri, călători, Să fiu un jar, într-un ungher, Un astru mic, uitat pe cer, Fără prea mare însemnătate, Față de multele-i surate, Dar care, pentru cineva, Ce-și duce-n lume crucea grea, S-aduc un strop de alinare... Atunci când vrea să mă privească, Să-i dau puteri, să se-ntărească. Mi-aș dori, ca vorba mea, Să nu se stingă-odat cu
MAI AM UN SINGUR DOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380412_a_381741]
-
-n zăvoi, O Broscuță râioasă, Văzând un Bou păscând trifoi, Deveni-ndată geloasă: ‘’Ce n-aș da să fiu și eu Așa mare cat un Bou, Iar ceilalți din neamul meu Să rămână cât un ou.’’ Se întoarse spre-o surată, Gândul de-I mărturisi Și, în mintea ei necoaptă, O idee încolți: -Am să fac ce voi să fac, De am să-l ajung pe Bou, Si, de n-am să-I fiu pe plac, Mă voi micșora din nou
BROASCA CE S-A VRUT CÂT UN BOU de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380454_a_381783]
-
să-l ajung pe Bou, Si, de n-am să-I fiu pe plac, Mă voi micșora din nou. Se-ntinse Broscuța noastră, Din răsputeri se umflă, Și, numai într-o clipă, Cât un cimpoi arătă. -Am ajuns ca el surată? -NU, mai umflă-te o dată! Și-adună toată puterea Și-și întinse iarăși pielea. -Acum sunt cât el, surată? -Nu, încearcă înc-o dată! Într-o ultimă forțare, Se-opinti Broasca, prostuța, De se făcu mare-mare. Dar s-ajungă cât un
BROASCA CE S-A VRUT CÂT UN BOU de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380454_a_381783]
-
Se-ntinse Broscuța noastră, Din răsputeri se umflă, Și, numai într-o clipă, Cât un cimpoi arătă. -Am ajuns ca el surată? -NU, mai umflă-te o dată! Și-adună toată puterea Și-și întinse iarăși pielea. -Acum sunt cât el, surată? -Nu, încearcă înc-o dată! Într-o ultimă forțare, Se-opinti Broasca, prostuța, De se făcu mare-mare. Dar s-ajungă cât un Bou, Se vede, e lucru greu! Se forță Broasca din nou De crescu mereu-mereu... Până când-crac! Deodată Crapă Broasca
BROASCA CE S-A VRUT CÂT UN BOU de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380454_a_381783]
-
decent, de-a fi făr´ de păcat Și țârâi peste iarna veșnic dalbă, Pe sub pământ, trăgând din narghilea, Din inimi inocente tu ai salbă La gât și... asta-i viața ta! Epilog: Pe undeva, într-un palat de vise, Printre surate aprig șușotind, O furnicuță, cald se compromise C-un greieraș, iubire țârâind! Dan Mitrache Referință Bibliografică: Țârâind a greiere / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2317, Anul VII, 05 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dan Mitrache
ŢÂRÂIND A GREIERE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379631_a_380960]
-
vrăjitoare. Vezi, însă, că el nu știa bine! La marginea împărăției tatălui său, într-o pădure de brazi, locuia o vrăjitoare ce prinsese drag de un cărbunar și îl luase de soț, scăpând astfel de pedeapsă. Auzind despre soarta celorlalte surate, vrăjitoarea își tăinui puterile, înțelegându-se cu bărbatul ei să facă în așa fel încât nici copila lor să nu afle ceea ce fusese mama ei. Și aveau vrăjitoarea și cărbunarul o copilă, frumoasă ca o zână, harnică, bună și atât
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
în aceleași costume tradiționale: „În fața cetei, partenerii își zgârâiau brațul stâng cu semnul crucii, până la sângerare, se amesteca sângele suprapunându-se zgârâieturile sângerânde una peste alta și reciproc își sugeau sângele cei înfrățiți. Așa se declarau băieții fârtați și fetele surate. Urmau îmbrățișarea și juruința reciprocă de sinceritate și întrajutorare până la moarte. Când unul dintre cei înfrățiți murea, celălalt trebuia dezlegat, adică desfrățit sau dessurățit la mormântul fratelui decedat și înfrățit cu alt partener, în alt loc, cât mai departe de
MITOLOGIA DACULUI DRAGOBETE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380964_a_382293]
-
de ambele feluri, dar oltean fără dor și drag de Maria Ciobanu e numai acel oltean care e numai trup viu, însă uscat de pe picioare, la suflet! Maria Ciobanu e comoară sufletească, piatra de pe inelul regelui folclor. Cum ciocîrlia farmecă suratele din câmp, văzduh și frunziș, să tacă și să o asculte, și ea, fermecătoarea Maria Ciobanu făgăduiește cu glasul și i se simte adeverirea făgăduinței, că olteanul varsă, la auzirea cântecului, orice rău din inimă, nu fără voia lui, ci
FIZIONOMIA CÂNTĂRILOR PE CARE SE ZIDESC INIMA ŞI DRAGOSTEA OLTENEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374372_a_375701]
-
Încrezute și frumoase, printre ronduri risipite, trei gerbera arătoase, s-au pornit pe turuite: - Ia te uită, ce lalele ! Doar boboci cât degetarul. N-au găsit nimic în ele, viespile căutând nectarul. Panseluțele-s prea mici, ce să mai vorbim, surată ? Poate doar niște pitici le-ar dori pentru o fată. - Nici narcisele nu-mi plac, Prea aruncă-n jur miroznă ! Zise una sub cerdac: - S-o miroși ? Asta da poznă ! - Fetelor, ce ziceți oare ? Trandafirul de-l alegi, sigur, e
ÎNCREZUTE ŞI FRUMOASE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374467_a_375796]
-
ținea gură. Dintre toate fețele , tot viitoarea mea mama se amuză cel mai tare. În prostia ei adolescentina, ea se vroia un fel de lider al grupului . De la ea porneau majoritatea inițiativelor extravaganțe. Să nu rămână cumva mai prejos decât suratele ei, a început imediat să simuleze un atac sexualo- limbistic asupra colegei sale de aventuri Tanya. Mai zăpăcita, aceasta se încovoia în spasmele unor gemete ce imitau plăcerea sexuali sublima , miorlâia că o pisicuța în călduri sufocante, se prăbușea pe
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
blajin că o gașcă în zbor spre pășunile nordice, da, nu respira-blitz ! Loredana se amuză de mama focului bâțiindu-și ochii în fel de fel de nuanțe ale subjugării doar de ea simțite și înțelese, ca restul asistenței, în frunte cu suratele ei își opriseră respirația într un moment de cumpănă al alegerilor, cănd brusc, elementul îi trase un pupic drept în vârful limbii. Intuind însă cataclismele ce aveau să se năpusteacă asupra lui porni urgent într-o nuanță a fugii de la
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
dar străpunsă până-n cambiu dacă facem calambur cu stejarul lemn și aer, cerc pe cerc pe inimă. pe cărare sânziana fir căzut din mândră floare dă să-și sprijine un cot, ia, o frunză dintr-un nod, să ajungă la surate, coroniță de fetiță ce va fi zburată-n șită, căciuliță de noroc, lângă coșul coșar lipsă că e vară și-i potop sau e vară și e smog, fierbințeala frunților de plecarea minților. chin și zbatere șerpească vindecare iască fag
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
nesfârșit, Se desprinde-apoi din ram și-și ia zborul spre câmpie Ca o aripă de înger de păcate răvășit... Vântul face-o reverență acordând ușor vioara, Printre crengi se-aude cântec, altă frunză dă să cadă, Zboară dup-a ei surată fără înapoi să vadă Cum pe creanga părăsită se așează-o biată cioară, Cântul vântului întoarce prima frunză lângă pom Lângă cealaltă surată face scurte piruete... Delicată-n jur valsează altă frunză cu paiete, Bruma fuse generoasă a-mbrăcat-o ca pe-
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
acordând ușor vioara, Printre crengi se-aude cântec, altă frunză dă să cadă, Zboară dup-a ei surată fără înapoi să vadă Cum pe creanga părăsită se așează-o biată cioară, Cântul vântului întoarce prima frunză lângă pom Lângă cealaltă surată face scurte piruete... Delicată-n jur valsează altă frunză cu paiete, Bruma fuse generoasă a-mbrăcat-o ca pe-un gnom, Ramurile se apleacă într-un dans amețitor... Valsul frunzelor cu brumă, un miraj născut de toamnă, După-atâtea roade strânse azi arată
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
izvor de fântână, Cuvântul s-aud susurând! Clipa o văd cum amână Un vers, ce se-așează în rând... Ține-mă, Doamne, de mână! Se roagă poetul în gând! Doar rima, marea stâpână, Îl ceartă amarnic, strigând: - Să-mi cauți surata, plângând! Cerul privind, el îngână: - Ține-mă, Doamne, de mână! Referință Bibliografică: Rondelul poetului / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2301, Anul VII, 19 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
RONDELUL POETULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375334_a_376663]
-
Cu nostalgia revenirii Toamnei soră, la fel de tristă. Culoarea morții-mi lasă pe chip și cu ea îmi scrie bun-rămas. Să o aștept cu-al său anotimp, și-n viața mea să facă popas. Mesaj pun pe frunze ruginii, ca o surată iubitoare. De nu voi mai fi când va veni, să îmi recitească scrisoare. - Iubirea mea s-o iei cu tine, într-o lume nemuritoare! Să-mi duci tristețea din suspine, de dor fără asemănare! Că mi-am brodat înțelepciune pe
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
el bate crângul! se-nciudă vecina, aplecată asupra coșului cu pere strânse spre mulțumirea grabnică a celor doi godaci din coteț. -L-a și botezat popa! lămuri prima. -Așa ceva n-am mai pomenit! Izvor botezat?! se ridică din șale, mirată, surata cu perele. -Da, da... Apa Sâmbetei i-a zis! Că sâmbăta s-a-ntâmplat minunea! -Halal să-i fie! Nu putea găsi nume mai cu noroc?! Sâmbăta se sfârșesc toate... se oțărî cumătra. -S-o fi gândit popa, săracul, să fie
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
vostru. Vă rugăm frumos, ne ajutați? - Și cam ce fel de ajutor doriți voi moși negri și urâți, de la noi? răspunse una din cotane, că dacă sunteți închiși aici, sigur aveți voi, vreo mare greșeală sau mai multe. Auzind răspunsul suratei lor, celelalte începură să fâlfâie și mai tare din aripi, după care începură să râdă. Râsul lor semăna cu niște sughițuri, și amestecate cu fâlfâitul zgomotos de aripi, era o gălăgie de nedescris. Moșii se speriară din nou și nu
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
semăna cu niște sughițuri, și amestecate cu fâlfâitul zgomotos de aripi, era o gălăgie de nedescris. Moșii se speriară din nou și nu mai ziseră nimic, dar cotana care vorbise, își opri o clipă fâlfâitul aripilor și întorcându-se spre suratele sale, spuse: - Gata, fetelor! Să vedem despre ce ajutor este vorba! Și dacă stă în putința noastră să-i ajutăm pe moși, îi vom ajuta. - Daaa, stăpână! Îi vom ajuta, dar merită oare, ajutorul nostru? Nu vezi unde și cum
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
Încrezute și frumoase, printre ronduri risipite, trei gerbera arătoase, s-au pornit pe turuite: - Ia te uită, ce lalele ! Doar boboci cât degetarul. N-au găsit nimic în ele, viespile cătând nectarul. Panseluțele-s prea mici, ce să mai vorbim, surată ? Poate doar niște pitici le-ar dori pentru o fată. - Nici narcisele nu-mi plac, Prea aruncă-n jur miroznă ! Zise una sub cerdac: - S-o miroși ? Asta da poznă ! - Fetelor, ce ziceți oare ? Trandafirul de-l alegi, sigur, e
ÎNCREZUTE ŞI FRUMOASE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372449_a_373778]
-
nemișcat într-o mișcare?! O formulare de context. E un moment pentru schimbare. Prea tristă-i viața doar cu muze Ce se tot plimbă prin castelul De fildeș, unde cerebelul A-nlocuit, ne cerem scuze, Marele creier. Războiul ăsta fratricid Intre suratele selecte Și grupul care stă timid, E necesar ca să îndrepte Ca o mișcare de protest. Nu însă una oarecare Eliberarea din arest A creierului, celui mare. Furnicile încep s-acuze Că e pustiu acum castelul. Unde ne este menestrelul, L-a-nlocuit
RENAȘTERE de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347031_a_348360]