285 matches
-
îndemna s-o operăm. Se întindea, goală-pușcă, pe spate, pe piatra fierbinte de soarele arzător, căci aveam grijă să dăm la o parte vegetația nebună. Ne înghesuiam în jurul mesei vreo șase șapte țânci cu rol de doctori, în mână cu surcele adunate de pe jos, pe care - așa cum ne învățase în prealabil pacienta - i le îndesam în vulva încă ferită de orice pilozitate, oferită nouă cu cea mai nevinovată impudoare: dacă ar fi fost o fecioară cu sex pilos, poate ne-am
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
împart în amintirea scutecelor Mântuitorului. Dacă se naște un copil în Ajunul Crăciunului, va fi norocos. Cine vrea să aibă noroc și sănătate nu mănâncă nimic toată ziua. Gospodarii se scoală de cu noapte și duc din curte paie, așchii, surcele și le bagă în sobă zgândărând focul, ca să iasă scântei multe, căci atunci vor avea parte de bucate, bani și vite. Zorii Încă din zori, copiii, băieții și fetele, colindă cu “Moș Ajunul” sau cu “ Bună dimineața , la Moș Ajun
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
fată. Ea nu trebuie să mănânce două poame împreunate (prune, cireșe etc), căci va naște copii gemeni. Gravida să nu dea cu piciorul în vreun câine, căci va naște un prunc câinos la inimă. Femeia gravidă care culege în poală surcele de la rindea, va face copilul cu păr creț. Femeile însărcinate să citească mereu visul Maicii Domnului, ca să nască ușor și să le trăiască pruncii. Dacă o femeie însărcinată cunună, îi va muri pruncul în pântece. Superstiții legate de nuntă După ce
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
împart în amintirea scutecelor Mântuitorului. Dacă se naște un copil în Ajunul Crăciunului, va fi norocos. Cine vrea să aibă noroc și sănătate nu mănâncă nimic toată ziua. Gospodarii se scoală de cu noapte și duc din curte paie, așchii, surcele și le bagă în sobă zgândărând focul, ca să iasă scântei multe, căci atunci vor avea parte de bucate, bani și vite. Zorii Încă din zori, copiii, băieții și fetele, colindă cu “Moș Ajunul” sau cu “ Bună dimineața , la Moș Ajun
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
fată. Ea nu trebuie să mănânce două poame împreunate (prune, cireșe etc), căci va naște copii gemeni. Gravida să nu dea cu piciorul în vreun câine, căci va naște un prunc câinos la inimă. Femeia gravidă care culege în poală surcele de la rindea, va face copilul cu păr creț. Femeile însărcinate să citească mereu visul Maicii Domnului, ca să nască ușor și să le trăiască pruncii. Dacă o femeie însărcinată cunună, îi va muri pruncul în pântece. Superstiții legate de nuntă După ce
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
descântată. Printr-un alt descântec, se căuta prevenirea unor pagube la păsări: „cernerea puilor”, înainte de a fi dați în curte, cu cloșca. După ce puii erau scoși din ou se puneau într-o sită. Aici erau puse un număr egal de surcele. Deasupra unei oale așezate pe plită, puii erau cernuți astfel: în timp ce cu un cuțit se făcea o cruce peste capul acestora, se pronunțau de trei ori cuvintele: „de cuțit, de oală, și de foc să aveți noroc!”. În pragul ușii
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
acestora, se pronunțau de trei ori cuvintele: „de cuțit, de oală, și de foc să aveți noroc!”. În pragul ușii se lua din sită câte un pui și punându-l jos spunea: „puiul în casă”, apoi se arunca câte o surcea în curte, continuând a spune: „uliul, vulpea, cioara, afară în pădure, în pustietăți”. Așa se proceda până la ultimul pui. Gospodinele aveau o mare credință în acest descîntec: „Dacă nu-i descântam, piereau și mai mulți” spuneau ele. Cu timpul, încrederea
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
ordinul Mareșalului Ion Antonescu care considera cărbunele extras ca un loc strategic de pregătire a unui al doilea front de război. Se știe, din totdeauna. Unii meseriași, mai ales c ei de la tâmplărie, la plecarea acasă, mai luau diferite deșeuri - surcele, bucăți de lemn, iar cei de la lăcătușărie, mai executau în timpul liber vreun făraș, o cheie la ușa de acasă, strungarii la fel, sudorii - mai împreunau unele piese aduse de-acasă, ca să economisească un ban, și pentru toate acestea, - zise fușăraie
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ascultat cu mai multă bucurie. Îți voi Îndeplini cu sfințenie poruncile, răzbunarea Împotriva ticălosului este visul meu de-o viață. Ce fărădelege a săvârșit iarăși Satana din Opfingen? A răpit o fecioară! Mâinile mari ale uriașului frânseră ca pe o surcea o crean gă groasă de alun: — Iarăși?! Dacă ar putea să moară pentru fiecare fe cioară pe care a necinstit-o tot n-ar fi Îndeajuns de mare pedeapsa lui! Ascultă, omule, ascultă bine! Nu vreau să-ți văd ura
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Spre Iacobeni, pârăul de lângă linie. Tunelul Bistrița Dorna Gura Ortoaei Rusca Osoiu Sunători Pietrosul Colțul Acrei Colbul La Chei Coiful Moara Dracului Cojoci Cruci Genunea Crucei Scăriceana Balta cânelui supt Dealul Ursului Toancele Barnarul Jneamăt = jnemete obstacol Argestru = strânsură de surcele și gunoi aduse de apă Băda deasupra Dornei Abonat la "Răvașul" Ilie Miron Crucea Broșteni PARTEA a II-a (1919-1927) [IAȘI COPOU]* 7 Iulie 1919 Copou În tragedia de la Petrograd o dragoste curată între Olga fata țarului și un văr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nuielușele. Ce-au mai discutat nu știm. Sara, neștiind ce-i cu nuielușele, le-a pus pe foc. În timp ce ardeau a venit Avraam și a văzut că ard. Le-a scos repede din foc dar erau arse, rămăseseră doar niște surcele. În acest timp, Îngerii care au ajuns la Lot În Sodoma iau spus: „Ia-ți femeia ta și copiii tăi și pleacă departe, unde Îți va arăta Domnul! Că Domnul vrea să piardă cetățile Sodoma și Gomora, că prea multe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a dat seama că a păcătuit. A plâns și a regretat fapta pe care o făcuse. Atunci s-a dus Lot la Avraam și i-a destăinuit acestuia cele petrecute. Avraam l-a povățuit și i-a dat cele trei surcele spunându-i: Mergi acasă, sădește-le În pământ și să le uzi!” Era canonul pentru Îndreptarea lui. Așa a făcut. Căra apa din Iordan cu un măgăruș de la distanța de 30 km. Nu era deloc ușor dar făcea ascultare. Însă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și atunci i s-a descoperit lui Lot că este diavolul. Văzând pe cine adăpa și fiind foarte amărât din această pricină, Lot s-a rugat la Milostivul Dumnezeu să-l ajute. Și când a turnat apa pe cele trei surcele au crescut deodată. S-au făcut cât un copac. Era un copac anume, cu trei crengi deosebite, nici una nu se asemăna cu celelalte două. Erau diferite. Mare minune. (Icoana 3) Acel copac s-a făcut mare și puternic. Era drept
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și sfârșitul lor. * Cataloagele nu sunt depozite de note, ci cronici scrise cu cifre. * Numai în Algebră literele sunt și cifre. * Ingredientele pun în valoare alimentele, dar nu le înlocuiesc. * Școala este frumoasă mai ales după ce ai terminat-o. * Din surcele nu mai poți reface copacul. * Dacă și-ar pierde visarea, oamenii nu ar mai ști că sunt. * Pomul care nu rodește e un simplu copac. * Omul care nu creează e o simplă viețuitoare. * A învăța de la alții nu e o
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
fetelor cu care fac meditații. În fine. Recunosc și niște furtișaguri nevinovate. Intru des în Parcul Pionierilor și-l cutreier după-masa târziu, când se golește de lume. Cu ochi de șoim sau chiar de vultur dibui și cea mai mică surcea, rămurelele sau crengile uscate căzute pe jos, pe sub frunze și prin boschete. La început, trec drumul și car acasă două-trei vreascuri, ca o rândunică hărnicuță. Apoi acționez mai tehnic. Adun preț de două-trei zile toată crengăraia în spatele unui tufiș din stânga
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vâlvoi, printre claxoane, cu farurile-n ochi. N-am putere să-mi fac curaj și să cânt odiridi odirididina. Tac și gâfâi. În dreptul Parcului Pionierilor îmi aduc aminte că am lăsat de două zile o legătură de crengi și de surcele gata pregătită în boschete. Intru în parc, orbecăi după ascunzătoare și pipăi cât pipăi până nimeresc vreascurile. Iau vânjos legătura, o salt în spate și, gârbovită, abia trag căruciorul până la numărul 28. În fața porții, nu știu cum, parc-o văd fulgerător pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vătămător : acidul acetic, adică oțetul, obținut sau nu prin fermentare naturală. De exemplu, prin distilarea uscată a lemnului, se obținea acidul pirolignos (conținând acid acetic și alcool), din care se făcea o băutură alcoolică inferioară, numită În popor „vin de surcele”. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, unii evrei erau implicați În producerea oțetului, precum „Leibiș ce face oțătu - Leibiș Esigmacher”, așa cum apare Într-o catagrafie a evreilor din Piatra-Neamț, din 1859 <endnote id="(436, p. 76)"/>. Tot cam atunci, evreul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe 'mnetale țapăn te-o mai otânjit păgânu' Mi s-o întunericit soarele de mi-or steclit numai stele-logostele, răspunde bătrânul clipind șmecherește. M-o miruit el harapu' la scăfârlie, da' și eu când am dat odată cu capu'... mamăă!! Numai surcele i-am fărâmat sărăcia ceea de măciucă, spune el fonf, scuipând cu sânge și câteva măsele. Gheorghiță hâhâie schimonosindu-se de durere: 'Mnetale, bădie Toadere, și când o suna Apocalipsa, tăt a șugui ț-a arde... Și zi așa, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nuielușele. Ce-au mai discutat nu știm. Sară, neștiind ce-i cu nuielușele, le-a pus pe foc. În timp ce ardeau a venit Avraam și a văzut că ard. Le-a scos repede din foc dar erau arse, rămăseseră doar niște surcele. în acest timp, îngerii care au ajuns la Lot în Sodoma i-au spus: „Ia-ți femeia ta și copiii tăi și pleacă departe, unde îți va arăta Domnul! Că Domnul vrea să piardă cetățile Sodoma și Gomora, ca prea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a dat seama că a păcătuit. A plâns și a regretat faptă pe care o făcuse. Atunci s-a dus Lot la Avraam și i-a destăinuit acestuia cele petrecute. Avraam l-a povățuit și i-a dat cele trei surcele spunându-i: Mergi acasă, sădește-le în pământ și să le uzi!” Era canonul pentru îndreptarea lui. Așa a făcut. Căra apă din Iordan cu un măgăruș de la distanță de 30 km. Nu era deloc ușor dar făcea ascultare
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și atunci i s-a descoperit lui Lot că este diavolul. Văzând pe cine adapă și fiind foarte amărât din aceasta pricina, Lot s-a rugat la Milostivul Dumnezeu să-l ajute. Și când a turnat apă pe cele trei surcele au crescut deodată. S-au făcut cât un copac. Era un copac anume, cu trei crengi deosebite, nici una nu se asemănă cu celelalte două. Erau diferite. Mare minune. (Icoana 3) Acel copac s-a făcut mare și puternic. Era drept
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
o fată deșteaptă și frumoasă, câtă emoție erotică era pe timpul lui Ceaușescu, noaptea, la coadă, unde se întâlneau și vegheau cot la cot până dimineața adolescenții, așteptând ce se va "băga": tacâm, nechezol, halva de culoarea hârtiei de împachetat, cu surcele în ea, poate salam... înțeleg și această nostalgie; absolut toate formele dragostei sunt poetice și înnobilează sufletele și trebuie să visăm la ele toată viața. * Dar acum mă refer la altă poezie, pur fantezistă, dar, desigur, admisibilă în principiu. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Îți lua hainele acolo... Mi-au luat hainele bune și mi-au lăsat niște rupturi, o manta din aia, nici n-avea o aripă pe aici... Dar, ce să spun, că vedeai soarele prin ea, iar În loc de nasturi aveam niște surcele din ălea de salcie rupte așa și legate cu sfoară, și le băgam cu niște rosturi pe aici... Iar cizmele erau căscate, niște rupturi... Când mi-au dat drumul acasă aveam În cap un ciorap, că era curent pe Dunăre
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fiecare zi mureau. Nici hainele nu le lăsau pe cei care mureau, că ziceau că sunt la număr ălea, că erau În gestiune... Mortu’ era Învelit cu câte o cârpă din aia, Îl ducea fără popă. Puneam și noi două surcele acolo În formă de cruce, la căpătâiul lui. Îl Îngropau așa ca pe câine acolo, Într-un țarc cu sârmă Împletită, sârmă ghimpată. Nici după moarte ăștia nu-s liberi... Așa a fost la colonia din Salcia, care era o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
altu’, Încărcam acolo... Știi? Făceam cu schimbul și aveam timp să mai discutăm. Cum a fost Întoarcerea acasă? Am venit până la București Îmbrăcat cum ți-am zis, cu mantaua aia de n-avea o aripă și, În loc de nasturi, avea niște surcele legate cu sfoară, cu cizmele ălea căscate și În cap cu un ciorap... La București m-a Îmbrăcat văru-mio cu un costum, că m-a văzut și Îți dai seama... Și când am ajuns acasă, a zis tata către mine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]