3,370 matches
-
erau pierdute. Imaginea ta ratacita-n infinit cu greu o mai regăsesc , ca o cenușă s-a risipt spre asfințit , nici în inima speranțele nu mai cresc. Îmi spulber privirea prin vântul nepăsător, unde răsună iubirea că un tremur de suspin, prin amintiri caut alinarea unui nor ca să-mi alunge gândul îndurerat...de lacrimi plin. Tresărim ,cănd recunoaștem între noi despărțirea că o mustrare a iubirii ce-a trecut , doar pentru o clipă mai rătăcim privirea spre un foc lăuntric, ce
DOAR PENTRU O CLIPA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382241_a_383570]
-
este singură niciodată. Trăiește alături de fiul ei durerea despărțirii și nu încetează să slujească muzicii, pentru că iubirea este pentru artistă datorie, totodată...! Ea și Vlăduț au în oglinda privirii și gândului, vie, amintirea lui Cornel Fugaru, în umbra și lumina suspinelor și surâsului...! Despărțirea a fost dramatică, insuportabil de împovărătoare sufletește atunci când, într-o zi, dintr-o dată, s-au văzut nevoiți să primească în casa lor singurătatea ce până atunci nu-i trecuse pragul. „Eu”, se confesa nu mult după aceasta
MIRELA VOICULESCU-FUGARU. GESTUL DORULUI ŞI IUBIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382231_a_383560]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului ZBUCIUMUL MARII Azi marea-ai liniștită, Dar ce ascunde oare Căci din lăuntru-i urcă Un urlet până-n zare. Zâmbește cu durere Cu chin și suferință, Și liniștea-i ascunde Tristețe și căință. E plină de suspine Ce gem fără odihnă Din suflete-nghițite De mare și n-au tihnă. Se-aud de prin adâncuri Reci șoapte ce cerșesc Luminii să le poarte În dar un loc ceresc. Dar liniștea deodată Se-ncruntă și vibrează Iar ochii triști
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
mare mărturisitoare mistică, Aspazia Oțel Petrescu, care o rugase să-i înlesnească o întâlnire cu Titanul misticii, Marele Duhovnic Arsenie Boca, înainte de a fi arestată. Toate gândurile ei sunt colinde care transcend ca un fulg de păpădie anotimpurile trăirii și suspinul după Fecioara Maria-Maica Domnului nostru. Nazaret „Icoana asta-a frumuseții tale,/ I-a adăugat doar un fior de jale,/ același joc de tainică iubire,/ Te mistuie-n tăcere, peste fire./ Cum stai în calea razelor slăvită,/ Făptura Ta e toată
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
de spini - unghiile unei flori / ce-a dat în mintea copiilor". Ca și această cochet-hirsută repliere: "Mă retrag - valea mi-a spart gîndurile, / cuvintele sîngeră - / hrană pentru gropi, / ne revărsăm în șoseaua Aiudului / și ducem singurătatea la / pușcărie". Cîte un suspin folcloric are un iz blagian. "Și de-a lungul / și de-a latul / liniștea / încurcă satul, / cînd de-a lungul / cînd de-a latul / și desculț / umblă păcatul...". Cultivînd cu predilecție un discurs frust, ce dă impresia unui zgomot surd
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
am urmărit de-a lungul anilor, începând de prin 1992, când făcea parte din compania Marginalii, prima trupă de dansatori independenți creată în România după 1989. Piese scurte, concepute împreună cu Cosmin Manolescu, precum Fluturi fără aripi, sau cu Florin Fieroiu, Suspine, sau alte piese și spectacole integral create de el, cum ar fi Posibil vis, Timp fără gust, Pierdut în univers, Memoria corpului secret, Hammam sau Prizonier în cutia toracică, Solo fără titlu, Memorie de vânzare (copilărie inclusă), You com to
Amprenta - al doilea episod by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8341_a_9666]
-
trăiri? Magistru al intelectului suveran, Paul Valéry nu se sfia a recunoaște: "Poezia este încercarea de a reprezenta, prin intermediul limbajului articulat, acele lucruri sau acel lucru pe care încearcă, în mod obscur, să le exprime strigătele, lacrimile, liniștea, mîngîierile, sărutările, suspinele etc. și care par a voi să exprime obiectele în ceea ce au ele ca aparență de viață sau ca scop presupus. Acest lucru nu poate fi definit altfel". După cum Merleau-Ponty constata încărcătura inconturnabil existențială, ideatică și chiar somatică a verbului
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
albă a bisericii din Dudești, acoperită de coșuri înflorate, în diminețile luminoase ale Paștelui. Stătea în Piață Sân Marco cu ochii închiși și sufletul încălzit. Când a ridicat din nou pleoapele, cartea își risipea ultimele petale și parfumul că un suspin, iar deasupra lui fâlfâiau aripile aurii ale Veneției.
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
trandafirului. Lăsînd-o pe altă dată, nu spun decît că roza lui Macedonski, din cele mai cunoscute rondeluri, nu-i decît o impresie. O mișcare parfumată, urmînd o stare de spirit. În sus, sau în jos. "Pe sub amurgu-ntristător/ Curg vălmășaguri de suspine,/ Și-n marea noapte care vine/ Duioase-și pleacă fruntea lor... E vremea rozelor ce mor." Contururi vagi, fără petale și spini, din care se reține, într-un tablou al execuției de toamnă, impresia de mulțime aplecată. Nimic mai mult
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
trei mișcări: Quasi Adagio. Molto rubato . Allegro giusto Andante malincolico Allegro risoluto Procedeele de atac neconvenționale sunt folosite cu economie, astfel că flautul își păstrează vocea intactă. Recitativele, cantilenele și cadențele sunt mijloace de exprimare a ideilor, speranțelor, gândurilor, sunt suspine, zâmbete, cuvinte timbrate. Așa cum a declarat compozitoarea în notele de program „reveria meditativă” și exuberanța sunt cei doi poli ai acestui concert. În cea de a doua seară pentru bis, Ion Bogdan Ștefănescu a prezentat o altă lucrare contemporană, Circuit
Concertul pentru flaut ?i orchestr? by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/83939_a_85264]
-
discotecile și penibilele “premii muzicale”: otrăvit lent de vreo 15 ani, de când a încăput pe mâna unor “producători” particulari, festivalul de la Mamaia și- a dat obștescul sfârșit, însoțit de sincerele regrete ale celor care iubesc muzica ușoară, dar și de suspinele false ale “organizatorilor” care i-au picurat arsenic în pahar, suspine datorate pierderii unor câștiguri substanțiale...
Moartea unui festival by Silvia Leontenaș () [Corola-journal/Journalistic/84227_a_85552]
-
de când a încăput pe mâna unor “producători” particulari, festivalul de la Mamaia și- a dat obștescul sfârșit, însoțit de sincerele regrete ale celor care iubesc muzica ușoară, dar și de suspinele false ale “organizatorilor” care i-au picurat arsenic în pahar, suspine datorate pierderii unor câștiguri substanțiale...
Moartea unui festival by Silvia Leontenaș () [Corola-journal/Journalistic/84227_a_85552]
-
clasă. În acea noapte, dormeau cu toții într-un templu, înghesuiți pe podea. Tata era întins lângă ea. Când a început să plângă, s-a întors cu spatele la el și și-a îngropat fața în mânecă în încercarea de a-și înăbuși suspinele. Tata s-a trezit numaidecât și i-a astupat gura cu mâna. Printre sughițuri l-a auzit cum îi șoptea la ureche: Nu plânge așa de tare! Dacă te aude cineva ai să fii criticată". A fi criticat era ceva
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
mame sau a unei icoane... La apropierea vidrei, fu pătruns de o căldură binefăcătoare și se înveseli ca și atunci cînd îl întîmpina copilul său cel mic. Crîngașu încercă să întindă mîna, dar mîna îi era parcă de plumb... Un suspin adînc, și vînătorul nu se mai trezi din somn." (Alexandru Cazaban, Vînătorul de vidre) întîmplarea se așază, prin culoarea ei fantastică, lîngă aceea relatată de Alexandre Dumas. în ambele cazuri, cum s-a putut vedea, animalul îl copleșește pe vînător
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
i-a îmbrățișat rând pe rând pe toți prietenii Micăi și a spus cu vocea sugrumata că ei au rămas copiii lui, potrivit Realitatea. "Știu că va am pe voi, sunt convins că va am pe voi!", a spus printre suspine tatăl Micăi. Michaela Niculescu a murit joi după amiază, la Spitalul Fundeni, la vârsta de 31 de ani. Michaela Niculescu a urmat Facultatea de Limbi Străine și a obținut două doctorate, la Oxford și Viena. A fost traducător, redactor și
Tatăl Micăi, mesaj dureros după înmormântarea fiicei sale by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79872_a_81197]
-
plăcerile inteligenței, salonul, rațiunea, micile perfecțiuni." Nimic din suflul marilor drame, din rătăcirile lipsei de măsură: "Dacă Dante ar fi fost francez, ar fi descris doar Purgatoriul. Unde ar fi găsit în sine tării pentru Infern și Paradis, și cutezanța suspinelor extreme?" Cum n-are vocația singurătății, francezul lui Cioran, aimable, la urma urmei, ca și țara lui, n-are nici ambiția căilor aspre: Infinitul n-are loc în peisajul Franței. Doar maximele, paradoxele, notele și încercările. Grecia a fost mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7075_a_8400]
-
prin munți, mirosul zăpezilor, "bucuria pură a începuturilor de zi". Din București îi vin în memorie "muscalii", îmbrăcați în lungile lor veșminte albastre de catifea, ce păreau "din alt veac". Meditația sună mai degrabă, ca și în alte rânduri, a suspin sentimental: Ce nostalgică spiță s-a dus cu ei", cu "birjarii mei minunați", care, prin mijlocul lor de locomoție, acum depășit, își pierduseră urma. Dar Pia era mereu atrasă și îndrăgostită de natură, de pacea patriarhală, nutrind o aversiune din ce în ce mai
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
nu le-ar da pentru toată avuția lumii. Sunt alinarea lui ori de câte ori e trist. Și câte-n lună și-n stele. Îi sorb cuvintele și mi-aș dori tare mult să-i pot auzi vocea de înger coborât printre oameni. Suspin și-mi arunc pri virea către sălciile bătute de vânt, pe malul lacului. Nu apuc decât să zăresc cu coada ochiului cum, dintr-o zmucitură, o îndepărtează pe Lulu de lângă mine și-o ia la fugă. Se oprește. Încep să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe margine, îi privesc într-o tăcere emoționată. Ca la teatru. Iris se luminează din senin și explodează de fericire c-a găsit soluția: „Cumpărăm!“ Simt cum mi se rupe inima. Stereotipic, știu, dar pe cuvânt că așa simt. Un suspin colectiv murmurat de audiență. Mamei i s-au umplut ochii de lacrimi și frate-miu se uită înduioșat la arătarea mică și blondă care încă mai crede că putem cumpăra orice n-avem și ne cam trebuie. Cel mai mult
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pierdut mințile. Deschise ușa de la tindă și ieși în ograda luminată ca ziua de luna plină. Prinse să coboare în grădină adulmecând aerul curat, ușor jilăvit de roua care-i pătrundea pănă-n bătaia inimii și îi dilată pieptul ca un suspin. "Frumos e, Doamne!" își spuse. Își trecu încet palmele peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai recunoaște în oglindă... Poate ar trebui să mă plâng, ca orice nătâng din mahala! Sinceri, cu sufletul scos din teacă, așteaptă înghețul cu ninsori și promoroaca urcată până la frunte! Zăbovesc tânguindu-se, răcnind peste punte. Arinna îmi spune printre suspine, nu pleca... eu o aud, deși sunt la poartă în așternutul aspru, în lumea mea moartă. * * * Aș vrea să mă trezesc din acest coșmar, toți mor încet cu vraja pe frunte: unii urcă la munte, alții spre câmpie coboară, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nu avusese timp să parvină, nici să se îmbuibe cu prejudecăți estete.”¹ Hortensia Papadat-Bengescu renunță din vreme la tipul de samariteancă al Laurei din Balaurul. În cele din urmă romanciera abandonează ceremonia egolatră și se dedică lumii, cu toate că grația și suspinul își trag rădăcinile din „cuibul fatal” al subconștientului. Cum sar putea reflecta socialul fără de indivizi, și cum am putea observa indivizii Ăindiferent de calitățile sau noncalitățile lor) fără de introspecția prin care se evidențiază caracterele. Plăcerea prozatoarei este să vadă cum
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
al marilor noștri înțelepți. Îl veneram. Lupino ascultase fără să îndrăznească a-l întrerupe. Era o relatare zguduitoare și, cumva, părea desprinsă dintr-o poveste pe care-o auzise cîndva. Nu știu de ce, puiandrul simți nevoia să plîngă. Își înăbuși suspinul și întrebă: Și unde este acest înțelept acum? Pe el nu l-ați întrebat, nu știe nimic care să mă ajute? Dacă știe sau nu, asta nu ți-o pot spune, Lupino. Pentru că, vezi tu, lupul nu mai e. A
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ei înșiși se fac vinovați. Prin poezie, romanticii (dar și unii moderni...) cată să gândească demn și liber, încredințând dorurile inimii lor paginii de hârtie (ori calculatorului!) ce lesne se poate transforma în cenușă. Uneori poezia e doar un simplu suspin; ascultă-l de vrei să-ți înțelegi inima! Colbul amintirilor-sălaș al gândurilor în căutarea fericirii din copilăria de mulți ani pierdută. Poveștile cu lumea lor de mirare sunt luminițe pe cerul întunecat al pământului. Citindu-le (la orice vârstă!) vei
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
de criză, ne vom trezi că intrăm în „criză” din orice! Întunericul și lumina sunt „gemenii” existenței noastre, noaptea și ziua vieții! În afara lor se întinde pustiul..... Bune sau rele, faptele omului se înscriu în cartea timpului cu aceleași „litere”... Suspinele și bucuriile, lacrimile și zâmbetele omului se adună toate pe ghemul vieții. Vrei putere? Vezi dacă ai minte pentru asta! Bunăstarea spirituală - avutul cel mai de preț al omului. Pare că nu pasiunea ci necesitatea și interesul sunt sursa celor
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]