1,239 matches
-
grafice 1. Antologii cu tematică din literatura română și universală pentru copii, în format letric 2. Cărți de lecturi, seturi pentru clasă 3. Cărți (poezii, ghicitori, povești, povestiri, legende etc.) cu autori români și străini 4. Cărți cu povestiri cu tâlc 5. Cuburi cerate 6. Suprafață de afișare, din plută 7. Tablouri cu teme corespunzătoare claselor 8. Cretă viu colorată pentru desenul pe tablă 9. Cretă groasă pentru desene pe asfalt Comunicare în limba maternă/Limba și literatura maternă Material grafic 1
ORDIN nr. 4.144 din 29 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/257458]
-
imperiul lui Shakespeare sau al lui Cehov la fiecare respirație. Povestea pe care este ridicat spectacolul e banală, în fond. Am crezut că, pe undeva, aceasta a fost și intenția. Ca savoarea să fie în interpretarea actriței Alina Berzunțeanu, cu tîlc și farmec, a unor fapte de viață lipsite de o încărcătură ieșită din comun. Paharul se umple din astfel de picături. Te poți mira, la un moment dat, și întreba „da’ ce-a apucat-o, domnule?“. Nu se petrece nici o
Un experiment by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5973_a_7298]
-
altele și numai Rodica Mandache le potrivește tonul, ritmul, rîsul, plînsul. Pentru că ea știe să caute și să spună povești. Discul ei cu Dama cu camelii, scos de Humanitas stă mărturie vorbelor mele. A citi-a rosti-a povesti. Mare tîlc în treaba asta. Și puțini actori cunosc taina de a nu cădea în păcatul interpretării. La Lăptăria lui Enache sînt mulți tineri. Lîngă mine, un el și o ea se țin de mînă și ascultă Povestea unei fete și a
Fafocika- Papocika by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6037_a_7362]
-
0 asemenea relație între cauză și efect nu mai e nevoie să întăresc. O fericire fără mijloace, deplină mulțumire cu ce ești (ce alege sfântul lui Barbu, din ofrandele ce 1 se-nșiră dinainte, altceva decât pe sine însuși?), e tâlcul mai multor întâmplări cu Nastratin. Care, la Anton Pann, nu e nici pustnicul, nici descurcărețul. Nu e un om liber, ci un om care se eliberează, fără să-ntoarcă spatele lumii, și fără să se agațe mereu de un nonșalant
Haide… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6063_a_7388]
-
vă-ndulcească amarul... Nu, nu așa sună Balada lui Whisky Tâlharul, (în original Ballad of the Whiskey Robber), ci așa cum a povestit-o Julian Rubinstein în romanul publicat de Little, Brown and Company în 2004. Legenda este contemporană și cu tâlc, a luat naștere foarte aproape de noi în condiții aidoma cu acelea ale propriei noastre existențe, eroul ei ne-a fost chiar concetățean, dar n-o știam - poate că s-a auzit vag despre ea fără să i se păstreze amintirea
Cum se ajunge erou de legendă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6174_a_7499]
-
cînd rostise întrebarea, mie mi-a sunat ceva de genul: „Păi, ș-anci, cari fălu tău d-a tedistr'an?" Doar ridicarea tonului în final sugera interogativul. A doua oară, totuși, am înțeles-o cum trebuie, i-am absorbit sunetul și tîlcul întocmai ca un șervețel Kleenex. Și apoi m-a copleșit - ce fac eu ca să mă distrez - mi-a cuprins toate straturile, toate eurile mele frumos împăturite, și mi le-a mototolit într-un ghemotoc umed. Am rămas încleștat de marginea
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
unui om suferitor. „Ce monument corect ar fi o furtună împietrită", declarație într-o doară, e un fel de-a face, la urma urmei, revoluția să dureze literar. Ambiția monumentului nu-i părăsește, evident, pe acești spărgători de statui. Însă tâlcul lui nu e să consoleze precaritatea, ci să o conserve. În toată splendoarea convulsiilor ei. Promoteu, un alt simbol pe care vârste diferite și l-au adjudecat diferit, nu lipsește din această coacere a unui viitor fără zei. Nu are
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
Și încerc o mare, o imensă jenă interioară de a mă declara «scriitor» sau de a fi considerat, mai ales de alții, drept «scriitor». Și încă «român»". Asupra relației cu G. Călinescu vom reveni. Nu înainte de a reține întrebarea cu tîlc pe care acesta i-a pus-o asistentului său: „De ce nu te-ai făcut inginer?". Dar surpriza majoră e alta. Chiar neacceptînd a fi socotit „critic" sau „scriitor" (termeni infamanți în ce-l privește), chiar susținîndu-și „identitatea critico-teoretică", Adrian Marino
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
e nici o intenție de a-i micșora o valoare care, consacrată fiind, e oricum clasică și nu atîrnă de opinia unui cronici de carte. Dar pericolul în cazul lui Creangă nu vine din partea criticilor, nici măcar atunci cînd vor să scoată tîlcuri din piatră seacă (cazul lui Vasile Lovinescu e patognomonic), adevăratul pericol vine din dispariția treptată a etosului care domnește în universul satului. Creangă trage după el un daimon rustic al cărui aer e pe cale să se stingă, situație în care
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
de moldoveni", formând întrutotul o "lume originală", pentru prima oară zugrăvită de cineva 23). Opera lui Creangă permite, după N. Iorga, periodizarea în două etape creatoare, descriind o evoluție în felul de a contura psihologii, din gesturi și vorbe cu tâlc. Amintirile produc un reviriment și un apogeu remarcabil, "plin de expresii locale, dar de o perfectă sinceritate nemeșteșugită, de un pitoresc spontaneu", dublată de "o rară autenticitate țerănească", ceea ce alcătuiește "o largă frescă rurală"24). În câteva pagini, Iorga fixează
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
tutelar al lumii lui. El își ia măsuri, consultă avocați, caută să se asigure. Cînd, de fapt, ar trebui să se împace cu gîndul că, orice-ar face, nu deține controlul, același gînd care-l înnebunește și pe Anghelache. Dacă tîlcul acestei vizite a trecutului întrupat ar fi morala, atunci Stavrache, cel în stare să pălmuiască o copilă pentru o bucată de covrig șterpelită, ar putea lua calea lui Scrooge, conștientizîndu-și lăcomia și devenind un alt om. Însă, pe de-o
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
fost ei plecați, până n-au spus limpede despre ce e vorba, am rămas în rușinată perplexitate: nu știam să se fi întâmplat ceva important în ultimele zile!? Și, e adevărat, nici nu se întâmplase... O întâmplare cu mai mult tâlc fusese, cu o săptămână în urmă, retezarea fără fasoane a dialogului lor doar fiindcă erau așteptați Galacticii. Urmăresc media (locul în care se fac și se desfac „evenimentele") puțin și pe sărite. Nu ne potrivim. Periodicele (și literare) risipesc din
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
surdul, care „nu aude, dar le potrivește", interpretând în gol și a cappella spuse și ne-spuse, poate fi oricând subiect de glume și ironii. Condamnarea la surzenie îi acordă, însă, șansa și scuza de a înlocui cu tăceri cu tâlc hărmălaia din jur.
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
ana, Elena Badea Echipa Teatrului de Animație Țăndărică a pregătit pentru copii, bunici, părinți o serie de spectacole cu tâlc și distractive. Mica Sirenă, Capra cu trei iezi sau Motanul încălțat sunt doar câteva dintre piesele care vo fi prezentate până pe 10 noiembrie la Sla Lahovari. De asemenea, publicul care va fi prezent la Grand Cinema Digiplex în următoarele week-end-uri
Spectacolele Teatrului Țăndărică în prima decadă a lunii noiembrie by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64632_a_65957]
-
este omorît în bătaie de cei care îi incendiaseră casa, iar Socrate e condamnat la otrăvirea cu cucută. Caz rarisim și fericit, Gorgias din Leontinoi moare în somn. Dar indiferent că sunt morți violente sau din bătrînețe, ele poartă un tîlc care este legat de gîndirea răposatului. Cum s-ar spune, făcînd un gest simbolic sau pronunțînd o sentință cu miez, filozoful vrea să transmită în ultima clipă un mesaj. În privința mesajului sunt cîteva nuanțe care se desprind din lectura cărții
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
și-și plimbă cititorul printre moravuri și năravuri, prejudecăți, fixații, apucături bizare, păreri exagerat de bune sau mult prea proaste despre sine ale corespondenților, destăinuiri naive sau cutremurătoare. Le-a legat lax prin comentarii laconice, dar cu haz și cu tâlc. Corespondența dintre Cehov și actrița Olga Knipper i se pare a fi mai ales o corespondență despre corespondență. Impiedicați de marea lor iubire pentru teatru să-și trăiască laolaltă marea iubire dintre ei, își reproșează mereu reciproc că nu scriu
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
valorificând cu noblețe răsunătoare amintirea durerilor ei, e manualul unei supraviețuiri orientate. Care nu înseamnă nici îndârjire, nici abandon, ci amestecul de accesibilitate și exclusivitate al muzicii, de ființă care se dăruiește și se păstrează. O generozitate încercată e, deci, tâlcul acestei poezii în afara edițiilor. Venind, învelită în foița fină a unei alegorii muzicale, din partea unui poet care, la sfârșitul anilor '40, nu avea pentru ce mulțumi, e însăși pilda iertării cu repetiție. Aceea pe care o luminează, pe o scenă
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
a văzut sunt surse de informație istorică pe care ar fi păcat - este opinia mea, fără îndoială subiectivă - să le trecem integral cu vederea. îmi iau deci libertatea de a reveni și săptămâna viitoare la această sursă de istorioare cu tâlc și cu savoare - deja! - de epocă. Iată, deocamdată, una cu trimitere directă la noi și ai noștri: în 1965 a fost și în România, unde a reușit să-i ia un interviu lui Gh. Gheorghiu-Dej (desigur, la începutul anului, dat
Optzeci de ani reporter by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6087_a_7412]
-
și despre intrările în vis ori chiar despre morțile lor, de aceea inter-visul este o materie care dospește și în care drojdia stimulatoare este chiar trezia. După cum cititorul bănuiește, vânătorii de vise nu sunt doar războinici, ci și dezlegători de tâlcuri și descifratori. Iată aici un întreg ezoterism oniric care i-ar face invidioși, măcar parțial, pe suprarealiști și pe urmașii lor, la nivel tehnic și tactic-literar. Romanul este într-atât de bizar încât poate fi citit și numai ca o
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
actorilor, în regie. Cheia mi s-a părut chiar simplitatea expunerii. De aici și tușa puternic emoțională. Felul lui Hanoch Levin de a spune povești cu și despre oameni este, pentru mine, inconfundabil. Există și ceva absurd, și ceva cu tîlc, și un soi de ficțiune, și o realitate acută. Amestecul este, deseori, halucinant. Hanoch Levin știe să alcătuiască proporția exactă între sîmbure și înveliș. Între pilda poveștii și drumul către ea. Ordinarul se transformă în extraordinar print-o singură picătură
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
care le acoperă acest plural. Steaua, si stela. Scrisul în stele are, asadar, si nease-zarea capricioasă a dorințelor hotărâte în altă parte, si încremenirea solemnă a însemnelor lapidare. Deopotrivă luciul începutului de destin și-acela al pietrei de căpătâi fac tâlcul Poeme-lor într-un vers, pe care Ion Pillat le publică în 1936 la Cartea Românească. Fuseseră scrise, spune colofonul exemplarului 58, pe care-l am în față, în iarna anului dinainte. O simplă cochetare cu limita, după destule volume de
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
care mizează Ostermeier. Deși, uneori cred că este mult și ineficient, se supralicitează și se uzează cumva tema însăși. După aproape trei ore, îți dai seama că tot acest spectacol dificil, solicitant este susținut de șase actori! Regizorul comprimă cu tîlc personajele, astfel încît, în afara de interpretul lui Hamlet, toți ceilalți actori joacă cîte două roluri: Claudius și Fantoma, Gertrude și Ofelia, Polonius și Osric, Horațio și Guildenstern, Laertes și Rosencrantz. O singură neîmplinire, după părerea mea. Judith Rosmair nu reușește
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
am scris și afiliat abuziv unei linii ideologice împotriva căreia m-am bătut toată viața? Chiar și ghidușiile ideologice au limită. (N.M.) Despre rezistența prin cultură și rezistența inculturii Tot în Dilema veche (nr.410, din 22-28 decembrie), scrie, cu tâlc, Radu Cosașu:„...azi, în 2011, se impune urgent necesitatea unei rezistențe prin cultură... Știu, expresia a fost intens - din ’89, de nu și înainte - contestată, hulită, batjocorită, demitizată de mulți intelectuali, pe cât de fini, pe atât de brutali. Argumentul cel
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
personalizat, identificând voci și stiluri (scripturale, dar și existențiale) în stare să treacă testul critic lucrat în răspăr cu modele zilei. O înlănțuire de eseuri libere, pe un gherghef indiferent la eveniment, altul decât gustul propriu și plăcerea lecturii cu tâlc. Textele-viori sunt ciupite după o partitură nepăsătoare la corzile pe care demonstrația sa le-ar putea rupe. Importantă e descifrarea codului, tot de el împrumutat textelor: „Tot ceea ce, aparent, ține de un univers de infinită bogăție (sub aspectul lumilor înfățișate
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
De reținut că perspectiva unei atari aventuri ce pare fără liman nu e catastrofală. O împrospătare, o regenerare ce pare a purcede din nimic reprezintă șansa unei ciclicități. Sfîrșitul și începutul coincid în primăvăratica erupție a unei energii în care tîlcurile se mixează: „Da, sfîrșitul/ poate începe și așa, ca la mine, astăzi:/ cu o dimineață de primăvară/ înmărmuritor de senină,/ în care mugurii cîntă, explodează bezmetic,/ iar mirosul izbucnit din flori, din iarbă/ te cuprinde, te îneacă./ Paradiziac și nimicitor
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]