597 matches
-
în vârstă cu părul prins într-un coc elegant, și-mi amintește de profesoara de balet pe care o aveam când eram mică. — Bună, Eileen, spun. Ce faci? — Bine. Am vești bune pentru tine! — Vești bune? spun cu un aer tâmp. Nu-mi aduc aminte de când n-am mai auzit o veste bună. — Lista ta merge foarte bine. — Pe bune? Fără să vreau, nu-mi pot reprima o mică tresărire de orgoliu, ca atunci când Miss Phipps îmi lăuda pliéurile. — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
unsă de uleiuri din cap pînă în picioare, Anica era modelul femeii implicate în pregătirea viitorului luminos al țării. Dar ce frumos vorbea fata asta! Femeia va fi egală cu bărbatul în comunism... Doar un pic cu botul umflat, rîde tîmp un băietan care o admira cum mînuiește tractorul. Dar pe copii cine îi va crește? întreabă altul. Femeile vor face copii și unele se vor ocupa doar cu creșterea lor... Cum adică? Fiecare va avea o muncă de făcut. Unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
umbra fierbinte a unei pietre masive. Batiste șterg transpirații, elevi care înjură în gînd insistența doamnei învățătoare. Eu apăs mereu pălăria de soare din pai românesc și urc metodic scări spre Templul lui Apollo. Nordici ca niște raci fierți zîmbesc tîmp oricărui întîlnit în cale. Oameni buni, ei își împărtășesc bucuria clipei tuturor. Hei, mă salută un suedez de vîrsta mea. Hei, hei, îi răspund amabil. Ce înseamnă hei? mă întreabă Dimitri. Un salut. Dar, hei, hei? Un salut și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
verifici? Ceva... După un timp scoate mîna din sacoșă și încearcă s-o ducă repede la spate. Stai puțin, ce ai luat de acolo? Se pierde și din mînă îi cade o greutate de cîntar de 1 kg. Mă privește tîmp, cu un rînjet de măcelar. Sîntem prieteni, da? Culege piatra de pe jos și nu mă privește în ochi. Deci furi și de la prieteni. Cum te simți? Nu răspunde. Se duce după tejghea și observ că nervii se umflă în el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
l-a privit în ochi fix, nu i-a spus nimic, ci doar a intrebat: Ești de acord? Da, se aude Pedro răspunzînd. L-a luat în cameră. Ușierul s-a opus, dar cinci dolari l-au făcut să rîdă tîmp, slugarnic. Pedro a văzut bancnota. Cinci dolari, pentru ce? A făcut o baie utilizînd un săpun ultrafin, un masaj cu dușul, folosind un gel cu miros sofisticat. S-a spălat pe dinți, cu o periuță de unică folosință. Wilma îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
echilibrului, dar nu vă complic acum. Toate amintirile astea aproape că îmi provoacă un fel de rău fizic. Dădeam de copiii aceia când mergeam să mai fac vreo audiogramă, să vadă domnu’ doctor cum evoluează daravela. Copii cu privirile lor tâmpe, scălâmbe. Nu e bine ce spun, dar întotdeauna i-am urât. Era mai bine să te cruți, să nu știi. Să stai pe masa de operație și să nu-ți mai pese de nimic. Să te așezi acolo detașat, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Cantemir deformează personajul din toate unghiurile posibile, până când nu mai rămâne nimic de demonstrat, prostia fiind fără echivoc, constituind “condiția ei nativă”. Asta face și în continuare, când își incită dublura să o întrebe pe Struțocămilă cum o cheamă. însă “tâmpă mintea săracăi Struțocămilei se arătă”, dar orgoliul și infatuarea ei rămân la fel de mari ca la început: <citation author="D. Cantemir"> “Iară ea răspunsă: <<Eu pe mine niciodată nu mă chem (au în locul numelui gramatica n-ați citit, unde arată că
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
desprind cu cele două degete, opozabilul și indexul, o fărâmă din prețiosul material cald și lipicios. Doamne, am reușit! Urma retragerea mâinii. Cu grijă, cu mare grijă, cu corpul înțepenit de teamă, cu ochii ațintiți spre tablă, cu privirea inexpresivă, tâmpă, îndobitocită, nu vedeam și nu auzeam nimic din tot ce se întâmpla în jurul meu. Întreaga mea preocupare o constituia readucerea mâinii din zona de risc pe un teren neutru. Cu mișcări abia perceptibile am reușit să-mi scot mâna din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
strige și să danseze În ritm: Paresin ouk, paresin ouk, Stazis filistis Theos! (era finalul corului din Electra, când Oreste Își omoară mama). Surprinși de forța sunetului, minerii s-au oprit din cercetarea lor „academică“ și, după ce s-au zgâit tâmp, ca și banda lui Monostatos din Flautul fermecat când asculta glockenspiel-ul lui Papageno, au decis confuzi că e mai deștept să se retragă, lăsând să cadă pe jos paginile nedescifrate. Sunetul tragediei grecești poate că nu mai Însănătoșește cetatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
punct, Îl simt pe Iliescu dintr-odată interesat, expresia feței lui părând să spună: „Îmi place chestia asta cu America, cum ați adus-o din condei că nici capitalismul nu e o soluție!“. Simțindu-mă Încurajat, zic pe un ton tâmp: „Nici un sistem nu e ideal... nici măcar cel de tranziție! Singurul refugiu se află În artă, În spiritualitate“, de parcă voiam să-l Învăț politică pe Iliescu, În ale cărui mâini se afla acum destinul Oedipe-ului care a renunțat la comunism. „O să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ură una față de cealaltă. Cea dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul era într însa pizmă, poftă și neputință... Cealaltă - multă, nesimțitoare și stupidă, zăcea într-o tâmpă și întunecată imobilitate: era indiferența, renunțarea, regretul bănuit, dar ascuns... Iar laolaltă, față-n față - erau deznădejdea întruchipată! Duminica trecută, în fața acelei puerile încercări de sinucidere a lui Giglio, am avut o atitudine de violentă înfierare... Strigam, făceam largi gesturi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pot renega. Dar nu o mai iubesc. Nu o mai stimez... Pierre lui Mihai 3 decembrie 1952 A fost ca o ploaie de vară în mijlocul unei zile frumoase... și noi stăteam toți trei în ploaie: el cu privirea încremenită și tâmpă a unui idol, tu cu surâsul fals al unui preot sacrificând cu bună știință unor zei mincinoși, iar eu cuprins de stupoarea de a fi acceptat de bunăvoie să fiu sacrificat, fie și în parte, acelui ceva atât de puțin
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să faci niciun efort, fără să fii fals, liniștea aceasta va așterne pe chipul tău primul zâmbet ca distincție a seninătății minții tale aflate în repaos! - Stop! Până aici! Nu am niciun chef să apar în lume cu un rânjet tâmp pe figură! - Te grăbești, dragul meu prieten! Va fi nu un rânjet tâmp, cum singur te degradezi, ci zâmbetul unui om inteligent, al unui om care și-a găsit echilibrul interior și care știe săși stăpânească noianul propriilor gânduri. Dacă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
chipul tău primul zâmbet ca distincție a seninătății minții tale aflate în repaos! - Stop! Până aici! Nu am niciun chef să apar în lume cu un rânjet tâmp pe figură! - Te grăbești, dragul meu prieten! Va fi nu un rânjet tâmp, cum singur te degradezi, ci zâmbetul unui om inteligent, al unui om care și-a găsit echilibrul interior și care știe săși stăpânească noianul propriilor gânduri. Dacă nu ți se pare deplasată comparația, vei deveni... dresorul lor. Al propriilor gânduri
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
vrut să audă de Virgil Trofin și de Tâmpa, precizând în repetate rânduri că au fost anunțați "de la CC" și somați ca totul să iasă bine pentru "tovarășii din RFG". A ieșit superb, numai că în loc să ajungem la telecabină pentru Tâmp, la 13,30, am ajuns cu o oră mai târziu. La telecabină o coadă de câteva sute de persoane, femei, bărbați, copii, câtă frunză și iarbă! Credeam că s-a defectat instalația și-l întreb pe un cetățean care-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
eventualitate, să se pregătească pentru spargerea unei broaște de ușă și deschiderea, cum s-o putea, cu chei, răngi sau aparat de sudură, a fișetului și seifului. N-a fost nevoie, întrucât a fost adus împricinatul, care cu o mutră tâmpă mi-a spus că uitase de întâlnirea de la ora 8,00 cu subsemnatul. Ce-i drept, dosarele erau încopciate, legate și sigilate, așa că pornirea mea de a-l strânge totuși puțin de gât nu și-a urmat cursul. Așa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ceea ce se găsește în nota comicului caragialesc, un lirism exacerbat, este recuperat de către Pintilie cu un accent în plus. Însă ceea ce regizorul reușește să aducă în registrul monstruosului este propriu și spectacolului de bâlci care oferă uimirii căscate și curiozității tâmpe o teratologie de circ. Ceea ce constituie dimensiunea lui „simț enorm și văz monstruos” ține însă de transferul în același registru al enormului, al grandilocvenței elanului patriotic și a sublimului erotic aflate într-o perfectă simbioză și într-o proximitate infecțios-derizivă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
bucăți rupte din viața poporului moldovenesc ăIbrăileanu). În evocarea realistă se mai înscrie și caracterizarea precisă a unor personaje, fapt care le conferă autenticitate: mătușa Măriuca "scotea mahmurul din om" de rea ce era, Trăznea era "bucher de frunte și tâmp în felul său", dascălul Iordache "clămpănea de bătrân și avea și darul suptului", Nic ‗ a lui Costache era înfundat în învățătură "până la genunchiul broaștei" etc.Procedeul este utilizat și în povești: soacra "legă paraua cu zece noduri", feciorii ei erau
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cu oleandrii și cu pensionarii săi, acest oraș-stațiune balneară ar fi putut fi ceva cam ca Garda sau Como din nordul Italiei. În sfârșit, așa îmi imaginam eu Tiberiada. Orașul lui Maimonide și al Berenicei are, de fapt, aspectul cam tâmp pe care-l poți remarca la Saint-Raphaël și vulgar cam ca al Coastei de Azur. Un fel de Cannes mutat pe malurile lacului Bourget. O încălcare a statutului, o escrocherie atunci când porți așa un nume. Tiberiada, Herodiada, Olimpiada, diftongul presupune
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mănâncă la televizor, doarme la televizor, se ceartă la televizor ș.a.m.d. Spunem „a sta la televizor“ și nu mai percepem subtextul de paralizie al acestei îndeletniciri. E „consum“ în varianta lui cea mai statică, mai placid „receptivă“, mai tâmpă. La teatru sau la cinema trebuie „să te duci“, „să mergi“. Imperativul lecturii e: „Ia și citește!“ („Tolle, lege! “) Există, e drept, „a sta de vorbă“, sau „a sta pe gânduri“. Dar în ambele cazuri e vorba de condiția preliminară
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să fi băgat acum? Fiecare are brendul care-l merită. Nouă ne stă bine cu brendul de slugă. Că ești stâlp de cafenele sau că ești ministru, tu, Bubico „șezi frumos, mamițo”, te ploconești în fața oricărui străin și asculți ca tâmpul comisarii U.E.; tot comisari se numesc ca pe vremea stăpânirii ruso-sovietice. Una e să asculți comisarii de nevoie și alta e de voie. Tu vrei să stai sluj, simți o plăcere deosebită să te lași beștelit, terfelit, spurcat, călcat în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
nici o legătură cu lovitura de stat, transformată într-o revoluție, echivalează în burlescul ei cu o alta, a lui Andruța Ceaușescu care, întrebat fiind de procurori cum purta pistolul, după plecarea din sediul aceluiași Comitet Central, a răspuns naiv și tâmp că el mânca „bumboane” și purta pistolul ca toată lumea! Cei care, puțini, desigur, dar gălăgioși nevoie mare, sperau că Ceaușescu a fost omorât, ca să vină în loc un neica nimeni, trăit la Paris, unde „cântase șteoarfelor, pe Sena, un foxtrot” sau
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
scoate pur și simplu din rahat, că doar nu spui „ca calul”, „ca cafeaua”, bagi un și și ești salvat. Că acest și se bagă și unde nu trebuie, ține tot de școală, la fel ca și „deci”, rostit stereotip, tâmp și anapoda, trăgând concluzia înainte de a fi spus ceva. Deci, și în acest caz, adevărul trebuie să fie undeva, la mijloc, de regulă. Școala, prin natura ei, răspândește cunoștințe și educă caractere, dar depinde de fiecare participant cât își însușește
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
le vadă nici mama, că iar o apucă pandaliile. — Pe urmă a trecut pe la mine și am mâncat ceva... A, să știi că am spart niște chestii în bucătărie, nimic important, am măturat cioburile..., mai adaug, scoțând iar un zâmbet tâmp. Apoi am fost cu ea la cofetărie... Am băut un suc și am mâncat o prăjitură... Inventez tot felul de amănunte ca să-i fac cât mai plauzibilă povestea mea. Mama dă din cap, aprobator. Stă dreaptă pe pat, lângă mine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și cu mintea în continuare blocată, plutind închisă ermetic într-o baie de șampanie. După ce a plecat am simțit că n-am să mai pot dormi niciodată. Băusem multă cafea și multă șampanie. Capul îmi bubuia și starea de bucurie tâmpă fusese înlocuită dintr-odată de o năclăială din ce în ce mai pronunțată și mai lipsită de sens. îmi mușcam buzele de indignare. Cum de m-am lăsat atât de ușor pradă unei iluzii, tocmai eu, care mă consider atât de deșteaptă și de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]