563 matches
-
a încasat opt ani de pușcărie. O să se sature mâncând opt ani numai caviar. Iar bieții proprietari de malluri se uită ca proștii la magazinele goale și dau unul după altul faliment. Să se învețe minte, să nu ne mai tâmpească economia cu atâtea câștiguri! Turnătorul nostru În Liceul Militar, aveam un turnător pe care-l băteam din când în când, mai mult preventiv. Ca să aibă și el un motiv deslușit de a ne turna, pe lângă acela obscur, din afara voinței sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe părerea subordonaților îi ziceau „dobitocul nostru sinistru“, ca și cum era vorba despre un titlu universitar sau despre un merit consfințit printr-o citare pe armată. Unii trebuie să se străduiască din greu ca să li se recunoască tâmpenia. Colonelul Clăpocea era tâmpit în mod natural. Așa se născuse. La numai câteva luni, după ce s-a mutat în vila rechiziționată de la un academician țărănist trimis să moară la Canal, mulți au început să-i pronunțe numele sinistrului cu teamă și cu un soi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zic ăștia de care depindem noi cu doctoratul. și C. Ciopraga a contribuit cu un raport, el care nu vehiculează nici pe un sfert idei ca Manolescu! Una, Adriana Niculiu, care a scos la C[artea] R[omânească] un studiu tîmpit despre Galaction , a fost confirmată doctor și cu raportul lui Const. Ciopraga; Manolescu este respins. Selecția valorilor este inversă!) Cînd vei mai veni la Iași pentru vreun examen sau referat? Ce faci? Ai luat în primire noua slujbă? Ce lucrezi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Își pune propriile gânduri În gura unui imaginar prieten englez : „Crezi că putem lăsa liberi și nepedepsiți pe cei care distrug cu băuturi otrăvitoare, zi cu zi și oră cu oră, puterea și sănătatea unui bun și folositor muncitor, Îi tâmpesc mintea, Îi amorțesc simțurile până-l reduc În stare de dobitocie, enervându-l până la delirium tremens, și-i fac o viață de suferințe și dureri, de o mie de ori mai rea decât moartea ? Noi nu putem răbda să fie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu știu ce fac cu voi, la care ăla cu banii la el se scarpină În cap și se uită În sus. — Ai acte la motor, băiețică? Cu chestii d-astea nu te joci. — Scuză-mă, i-am spus atunci, chiar ești tâmpit dacă una-două Întrebi de acte de parc-ai fi de la vamă ori de la miliție. Ce facem noi aicea, numai noi, ăștia patru, știm. N-avem nevoie de acte și de semnături. Păi cu ce vă-ncărcăm noi, vă scoateți cin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să lipsesc prea mult din ochii moșului, c-ar fi intrat la bănuieli și n-am mai fi scăpat de el. — Acuma oricum am scăpat. Nu mai scăpam de tine, că vroiai să-l ascunzi, să-l Îngropi, parcă te tâmpiseși, zău așa. Lasă că-i mai bine c-am Întârziat. Dacă nimerea Cosmescu În urma noastră și apuca să-și bage nasu’ pe-acolo, am fi avut mai mult de furcă. — Cosmescu ce mai vroia? nu se poate abține Laur. — Cosmescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
numai românii să nu se mai trezească odată, dar Hansi o ținea pe-a lui, vroia neapărat să știe dacă au tras În lume... Cum naiba să nu tragă? Îi aruncă celălalt ca un reproș. Adică ce-i atât de tâmpit de Întreabă Întruna, când se-nțelege de la sine? Au tras ca la balamuc! A adus Ceaușescu Armata și Securitatea și-au Împușcat lumea pe capete. Sunt sute de morți și răniți În oraș. Ăștia-s puși să ne omoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
petrecem două nopți, una la dus și alta la Întors, În gara din Lyon... Și unde, Își aminti profesorul rapid, În cele două nopți, la distanță de o săptămână, am Întâlnit aceleași personaje, aceleași situații, aceleași gesturi, de credeam că tâmpim. Nu mai Înțelegeam nimic, timpul se repeta, parcă era una și aceeași noapte... Ei, Costică, a crescut nivelul de trai, Încheie el acest episod oarecum radios și mulțumit. Pe atunci, plecările În străinătate erau destul de dificile (mă refer la cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și s-a uitat În ziar. Tipul continua să vorbească tare. - Unu’ m-a prins În fapt. „Ce faci cu mîna la mine-n buzunar?” zice. - Dumnezeule, nu mai vorbi așa!, a zis Roy și s-a-ndepărtat de el. TÎmpitu’ dracului! a mormăit apoi. Acu’ nu mai sînt mulți prăduitori de drojdieri. Doar Poponaru’, Copoiu’ și bagabondu’ ăsta. Toți Îl invidiază pe Poponaru’ pentru cît scoate. Dacă un fazan se trezește, se face că-i pipăie piciorul, ca un poponar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
stropească cu apă și să aprindă o lumînare, ca să-l îmblînzească pe cățelul-pămîntului, să nu-l latre pe nou venitul între morți. (Gh.F.C.) Morții prost înmormîntați o duc rău pe lumea cealaltă. (Gh.F.C.) Cine bea din craniu de om se tîmpește. (Gh.F.C.) Cui bea apă din scalda mortului îi piere pofta de cele lumești. (Gh.F.C.) Talajul și rămășițele de lemn de la coșciug se pun în focul la care se coc colacii de pomană. Să nu le aduci în casă, că vei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
am văzut o însemnare de la Viena. Ne puteți face o descriere a înrudirii Dv. cu Nastasia Cichirdic? Știu că e născută Ciudin. De la Dl. Prof. Ciurea am aflat că familia Ciudin era înrudită cu cea a paharnicului Tudorache Ciurea de la Tâmpești. Care e originea soțului Nastasiei? Aș fi foarte bucuros să aflu dacă posedați unele documente (fotografii, scrisori) legate de familia Cichirdic și de cea a tatălui Dv. Posedați cumva scrisori pe care le-a primit tatăl Dv. de la unele personalități
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
spus că nu poate face pozele mai repede decât în 10 zile, deoarece este foarte aglomerat. 2) A fost o perioadă foarte grea pentru casa noastră, soldându-se cu moartea mamei în 3 martie. Am înmormântat-o la cimitirul din Tâmpești (Fălticeni) în ziua de 6 martie. Oboseală, durere sufletească etc. 205 După cele relatate, cred că voi găsi înțelegerea cuvenită. În altă ordine de idei, mărturisesc că am rămas oarecum mirat de cererea Dv.: să merit oare includerea acestor fotografii
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
pe Dl. Prof. Ciurea cu D na la familia Stino, apoi până la liceu, unde s-a oprit convoiul mortuar, după care Dl. Ciurea a fost dus acasă. Era o zi friguroasă (la 20 martie) când s-a făcut înmormântarea la Tâmpești, în cavoul familiei. La locuința defunctului a vorbit institutorul D. Balan, fostul director al Școlii primare nr. 2 de pe str. Dragoslav. La liceu, a vorbit Dl. Ilioaia și un elev din clasa a XII-a, iar la cimitir, un profesor
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
de la Regimentul 16 Dorobanți din localitate. Au locuit pe strada Rădășeni, colț cu str. Anton Holban. 419 E vorba de pictorul Doroftei, de pe str. Sucevei, care nu avea studii de specialitate. A zugrăvit „Adormirea”, biserica lui Tudorache Ciurea din cimitirul Tâmpești (azi Grădini) și probabil biserica din satul Petia, la 7 km de Fălticeni, locul unde s-a născut catihetul Vasile Grigorescu, dascălul lui Creangă la fabrica de popi de pe Ulița Rădășenilor; deasemeni biserica Sfântul Ilie, în oraș. Prieten foarte bun
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
întâi pentru că multe dintre ele - prea multe - sunt „astăzi în ruină”, „prăbușite”, „dispărute”, iar apoi pentru că fac parte din chiar memoria mea pierdută în trecut: nume de oameni foarte numeroase (Tempeanu, Ciurea, Stino, Tomegea, Danielescu ș.a.), nume de locuri (Băncuța, Tâmpești, Oprișeni), de momente rituale (iarmaroace de Sf. Ilie), toate par a-mi vorbi singure acum, când tata n-o mai face direct. Miam amintit, mai îndeaproape, de figuri cunoscute, ca profesorul Cârdei (vecinul nostru de peste drum toată copilăria mea, cumnatul
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
în business, înțeleg? Nu, dar știu destule ca să știu că e foarte rău ce ai făcut! Luke, ce faci dacă află investitorii? Nu poți să-ți folosești firma ca s-o subvenâionezi pe mama ta! — Becky, stai liniștită, nu sunt tâmpit. Toată chestia asta cu binefacerea o să prindă bine și companiei. În fine, catadicsește să se întoarcă și să mă privească. Afacerea asta a mea înseamnă capital de imagine. Când mi se face o poză înmânând cine știe ce cec imens unei instituții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Obiectivitatea presei independente comuniste, apărut în „Cruciada românismului”, cu puțin timp înainte de a se stinge din viață: „Una din caracteristicile comunismului este că, atunci când el nu sfârșește prin a dezgusta de moarte pe un intelectual cinstit, sfârșește prin a-l tâmpi de moarte. Cazul din urmă e și al lui Henri Barbusse.” Limpezirea „cazului Istrati” avea să se facă mult mai târziu, după publicarea de către Al. Oprea (în „Manuscriptum”, 3/1974) a dosarului de la Siguranță al lui I. Documentele au fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
slobod e în stare să vorbească de la Anul Nou până la Crăciunul următor. De înviere, adună copiii, ca nu cumva aceștia să ia calea bisericii. El e mielul, cu ceata lui de cobzari, de stricători de poezie și muzică; el îi tâmpește, el îi face clienții bulevardelor și ai cluburilor disco. Întrebându-te dacă a mai citit vreo carte de când era obligat să învețe alfabetul, nu ai să găsești un răspuns! E mereu pe drumuri, aleargă, fuge de ceva, de propria-i
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cineva voie, o să ne urmărească prin toată țărișoara asta, reputată prin bunul ei simț, prin candoarea locuitorilor săi peste care au trecut turcii, muscalii și alții, lăsându-le măcar biserica, limba și costumul, jocurile și cântecele, dar nu i-au tâmpit sistematic cum vrea ăsta! Opriți-l până mai e vreme, pentru că are râie sub limbă, ne face creierul scrum și ne cretinizează urmașii! Puneți potera pe el, să-l caute în buzunare cine l-a botezat, să vedem din ce
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
convins că, la o adică... mă rog, ceva, ceva, tot ar putea fi, adică, mai pe șleau, ar merge. Dacă-i tînără, nu se poate, dom'le, chiar nimic, ni mic. Înțelegi?! Sigur, moșnegii înțelegeau, chițcăiau și-și dădeau ghionturi tîmpite de pubertini, excitați de vorbe. Doru, ceferistul, trecea drept cel mai cu experiență în domeniu. În calitate de "naș", cele prinse fără bilet... înțelegeți, nu? Toți ascultau ce povestea Doru despre orgiile din compartimentul lor special. Acum însă au rămas cu gurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
comunică un vecin din rînd. Dar eu n-am! Nici eu, mă consolează vecinul. Unde am rămas cu firul ideii? A, da. Noi, românii, față de ăia, adică față de noi... ăăă... Na, că m-am împotmolit. Ducă-se naibii comparațiile astea tîmpite între nații! Am ajuns la concluzia că peste tot omul este aproape la fel, cu ceva calități și cu multe defecte nu numai comportamentale. Accentuez că sînt aproape le fel dar nu chiar la fel. De aici decurg deosebirile, uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar vă rog să mă credeți, înainte să mă îmbolnăvesc, aveam o stare ciudată de neliniște. Carnea parcă voia să-mi iasă prin piele, mă dureau ochii, nimic nu mă mai mulțumea. Înainte să mă internez, oamenii mi se păreau tâmpiți cu toții, niște imbecili triști. Toți mă dezamăgeau. Simțeam, chiar dacă sunt poate ceva cam trufaș când spun asta, că trebuie să fie cineva care să-i scrie, să-și asume sarcina de a rescrie lumea asta. Să întemeiezi prin scris. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mănâncă palmele uneori. Doar la grădiniță mai pățisem așa ceva. Eram singurul care știam să citesc și le descifram colegilor mei ce scrie pe niște cartonașe cu animale. Au mai urmat câțiva ani de glorie în clasele primare, apoi m-am tâmpit brusc. Ani de conservare, de viață de scafandru. V-am spus, am descoperit că am talent literar destul de târziu. În liceu, pentru destul de mulți eram, pur și simplu, un imbecil. Sau, mă rog, nu foarte departe. Problema mea era că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mai învăț. Și sper să rămîn îndrăgostit tot de [T] cea curată și emoționantă! Fără ea, aici, m-aș simți ca un păduche. N-am mai scris nimic în ultimul timp, adică-n ultimele luni. Poate că m-au cam tîmpit examenele astea șablonarde. De-ar veni iulie! Îți doresc spor la treabă, bucurie și liniște întru poezie! Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 19 iunie 1983 Bună, dragul meu! Epistola ta din 25 mai e tare plină de amărăciune și-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cercetător literar n. red.) au fost tare buni și le sînt foarte îndatorat. M-am simțit rău că nu am știut pînă la urmă ce dar să le fac, urmînd să o fac în curînd. Nu știu de ce sînt așa tîmpit în a ști să aleg ceva pentru un om, chiar și băuturi. Dar sînt sigur că data viitoare vom bea vodcă de calitate. Și nu numai. Transmite-i dragostea și recunoștința mea și cele mai bune gînduri pentru minunata sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]