807 matches
-
zilei Să privești spre răsărit. Să ai marea la picioare, Într-o vară de poveste, Bucuria marea-a mării Doar în sufletul tău este! Să ai marea zbuciumată, Valul să te biciue Și s-asculți, ca niciodată, Dorul cum se tânguie! Să ai marea la picioare, Dragostea-n esența sa Și tu însuți să fii mare, De iubire, undeva... Referință Bibliografică: DRAGOSTE DE MAI / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 236, Anul I, 24 august 2011. Drepturi de
DRAGOSTE DE MAI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354079_a_355408]
-
-l văd ca un tablou din cea mai prețioasă galerie. Mă risipesc întruna cu-n firesc ce pare-apropiat de nebunie pentru că vreau ca ce e-n plus să dau, să nu-mi rămână totul numai mie. Pictez pe dor și tângui în minor cu o nemărginită dărnicie ce nu-i al meu, dar ce-am simțit mereu c-ar fi putut, de-aș fi dorit, să fie. Și-ncet, încet vă dau un nou poet care când cântă, sufletu-și sfâșie
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
TÂRZIU... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului Colind târziu Lui Nichita Ninge cu cerbi peste sate, bătrâne nuntă de vișini se rânduie-n cer ca un priveghi pe altare străbune se tânguie ochiul geruind lerui-ler clopot de iarbă părelnic mai bate din'spre harfe de lut, bunăoară fântâni satul coace plămadă de-azur în cetate amirosind neostoite asprele mâini rupi maică pâinea, ulcica o umpli și țeși din iubire o pânză de
COLIND TÂRZIU... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354192_a_355521]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Fragmente > VERSURI Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Rugă verde Smerită rugă tainică Lui plângu-I Și de durerea facerii mă tângui Când frunza mugurele-și rupe Din verde crud de sânge să se-ntrupe. Adâncă rugă de lumină cântu-I Și de durerea dorului mă mântui Când floarea de cais între fecioare Sub verde voal în vălul verde moare. Nespusă rugă-n rugăciuni
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
arcuite Peste memoria lumii De jur împrejur că o cunună solară Viorile își plîng tulburătoarele lor vibrații Apoi sare oboiul, timpanele explodează Pe nicovala de argint a lunii se presară iubiri Zarea pădurii pare a lua foc tulburata Contrabasul se tînguie Păsările se ascund pe sub frunzele tremurătoare Violoncelul suspina în șoaptă timid Pianul hohotește vîntul cel nărăvaș Le-a umflat fustele crăițelor și ploaia Deodată inundă, haotică, în ritm de timpane, cîmpia Și roadele izvorînd de sub tîmpla Cornul englezesc iuțește vînătoarea
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
hohotește vîntul cel nărăvaș Le-a umflat fustele crăițelor și ploaia Deodată inundă, haotică, în ritm de timpane, cîmpia Și roadele izvorînd de sub tîmpla Cornul englezesc iuțește vînătoarea Cîinii cu boturile umede în vînt și Arthemis Incordeazặ violă care se tînguie Animalul rănit răsuflă respira agonizează Culcat pe un pat de frunze uscate Care foșnesc, aburii moi îi dilata nările Organista apasă tragic pedalele Un bocet profund se sparge în tavanul catedralei Harpa dublă strălucește sub degetele tandre Care par a
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
arcuite Peste memoria lumii De jur împrejur că o cunună solară Viorile își plîng tulburătoarele lor vibrații Apoi sare oboiul, timpanele explodează Pe nicovala de argint a lunii se presară iubiri Zarea pădurii pare a lua foc tulburata Contrabasul se tînguie Păsările se ascund pe sub frunzele tremurătoare Violoncelul suspina în șoaptă timid Pianul hohotește vîntul cel nărăvaș Le-a umflat ... Citește mai mult Cristina LILACONCERTUL DIN PĂDURE( 19/05/2009 ) SIMFONIE PENTRU FLAUT ȘI VIOLONCELCU UN CONTRABASSUSPENDAT ALEATORIUSi deodată se stîrnește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
vrei să pleci? Pe mine mă lași aici? întrebă aceeași voce exact când copilul își aplecase trupul pentru a-și lua avânt să fugă. Lașule! Credeam că ești curajos și că ții la mine. Vai, cum m-am înșelat! se tângui vocea care, de data asta, a avut darul să-l încurajeze și să-l îndârjească pe băiat. - Ba nu sunt laș! a strigat el cât a putut de tare, întorcându-se din nou cu fața la pădure. Uite! Am să vin la
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
priveau înfricoșați. Fiara prinsese contur. L-au înșfăcat de păr, de barbă și de brațe și l-au izbit de stâncă: se scurgea sângele lui dintre colți, pe blană... A fugit, s-a ascuns... Acum încleșta pumnii, legăna capul, se tânguia icnind, își smulgea de pe creștet și din barbă șuvițele gelatinoase adunându-le în căușul palmei, mesteca lemn galben și scuipa sucul în palmă. Împrejurul lui, în scobiturile pietrelor, musteau culorile preparate. Toată dimineața adusese apă de la izvor, alesese nisipuri fine
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
Mai mulți masculi, goi și păroși, veneau în alergare, urlând... S-au năpustit asupra animalului în agonie. L-au smuls din pumnalele cornoase înfipte în trupul lui. Striveau capul felinei cu pietre mustind de culori. Erau în genunchi în fața stâncii, tânguindu-se și plângând când, din grotă, se apropiau, tăind cu țipetele cerul, femelele cu puii... Amurgul infuza văzduhul cu un văl subțire, vânăt și sângeriu, când, încă așezați în cerc, în genunchi în fața stâncii, ca la o rugăciune a morții
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
să te-nduri a povesti, Cum hotărâși să pleci la poeți deodată Și cum să dormi de-acuma în fiecare zi. Azi -noapte te-am visat prevestind nedeslușit (Sub calde lacrimi creștinești căzând din stele), Că-n beznă se va tângui un câine adormit Și-or pregăti o nuntă ursitoare rele. O rugă pentru noi ai pus în orice carte, Sufletu-ndurerat ni l-ai uns cu friguri noi; Azi țara îți deschide pământu-nspre moarte, Către Marele Olymp din piatră și
RECVIEM PENTRU ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357337_a_358666]
-
anul trecut...mai ții minte ce culoare avea marea acolo? culoarea ochilor mei pe care îi iubești atâta! Acolo ne va fi bine, știu asta din viața mea de dincolo de vreme...știu! Cerul se liniștise ca prin farmec; valuri se tânguiau obosite după frământarea aceea amestecată cu durere și moarte; lumina lunii descoperea pe rând porțiuni din țărmul mării răvășit de coșmarul furtunii; dincolo de dig, într-o mică lagună între stabilopozi, un voal verde-albastru plutea în dansul valurilor liniștite, împăcate cu
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
am lăsat ochii sfâșiați de-un corb / n-am crezut să Te superi de-un singur măr” („Poarta interzisă”, sonetul 23, pag. 27); ca o erezie și o nevoie de „Indulgențe” de Ev Mediu bigot. Sonetele din „101 sonete” se tânguie mistic, cu ison de toacă, în vecernii de seară, cu incantații de laic agnostic, școlit în amfiteatre puritane, cu o morală de paradă, de poet introvertit domolit doar de lecturi de calitate: „în sfera vederii vremea se-nclină / în pomul
LAUDATIO – LA ANIVERSARĂ „101 POEME – OPERA OMNIA – DE AUREL M. BURICEA de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357798_a_359127]
-
s-a întors spre băieți îndreptându-și spatele voinic. S-a uitat lung la ei. Gabriel deja dădea lucru sapei cu spor, înaintând vitejește cu prășitul pe două rânduri odată. Gavrilă se lăsase pe vine și se prefăcea că plânge, tânguindu-se fără cuvinte în timp ce privea furiș să vadă ce va face taică-său. Acesta i-a mai privit vreme de câteva secunde și a strigat la ei: - Ia veniți voi, amândoi, la mine!... Hai, fuga! Nu se aude? a strigat
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
se îmbujorau, râdeam din te miri ce. O, eram atât de fericiți! Nu simțeam frigul pentru că eram bine îmbrăcați cu haine din lână ... confecționate de mamele noastre. Iar în ceea ce-i privește pe bunici, părinți sau vecini, nimeni nu se tânguia. Șopronul era plin de lemne tocate, porcii erau puși la garniță sub formă de cârnați și “bucăți”, totul bine pregătit și bine prăjit...O astfel de iarnă, ca aceasta a anului 2012, era o binecuvântare pentru grâne și pentru copaci
DRAGOBETE...SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357958_a_359287]
-
pînă la marea restructurare din decembrie, pentru că Lilicuța Țăranu suna distins și îi conferea statut de autenticitate personalității ei complexe, de femeie tînără și puternică asemenea pămîntului pe care îl iubea cu pasiune și cu dăruire și uneori, cînd se tînguia de fericire, doamne, ce mi-a fost dat mie să pățesc, uite-mă înmuiată de neacutare ăsta al meu, parcă sînt o brazdă în care își aruncă el semințele și ce oi rodi eu din prea plinul inimii mele - și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
la asediul cetății Potideea descris de Herodot, cînd generalul persan Artabazos, văzînd că refluxul mării deschisese o trecătoare largă, se hotărî să profite, dar marea reveni și cei care nu știau să înoate fură înecați ... , așa că ele începeau să se tînguie, măi, Grigorie, cade cada cu rufe pe mine, sari, bărbate, aoleo, Cezare, nu mă mai descurc cu copiii ăștia, sai repede, că își prinse piciorul în roată, mă, ăsta, că te omor acuma! și bărbații se reîntorceau la tirania nevrotică
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
frânt o roată Am strigat și eu cu-această gloată: Crucificați-L pe Iisus Căci gloria Lui astăzi a apus! Voiau și ei, voiam și eu Să-L omorâm pe Dumnezeu Izvorul cel de-viață-dătător De-atuncea plâng și mă-nfior! Mă tângui, Te caut întruna Inima-mi suspină precum struna Care-a rămas atâta: cu o coardă Tu Doamne ai iertat această hoardă! Dar am aflat de învierea-Ți sfântă Ca un cuțit ce lama și-o împlântă În carnea noastră plină
LA VREME DE CALVAR de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358234_a_359563]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Se tânguie și intră-n tăcerea pietrei reci Atâtea rugi sihastre pe lungile poteci Cu firul de lumină din lacrimă curgând În albia durerii, cu șoapte fremătând... Fără sfârșit mi-e ruga și-aștept un scâncet nou De dincolo de lume într-un
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358661_a_359990]
-
Manuscris > Scriitori > ÎN IARBA NOPȚII Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 457 din 01 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului în iarba nopții în despletita iarbă neagră a nopții strigătele mele nu mai au nici ecou grele de dor își tânguie sorții sub pietrele albe ucise din nou țâșnirea albastră de vis a cântării în pâsle dospite s-așează cu greu, frumoaso, pe marginea neagră a zării se sfâșie ora iubirii mereu sub roiul aprins de străpunse tăceri dorul mă duce
ÎN IARBA NOPŢII de LEONID IACOB în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358765_a_360094]
-
tăceri dorul mă duce cu oarba lui mână spre-un ieri prăfuit, spre un alt nicăieri clădit pe-o visare atât de nebună în despletita iarbă neagră a nopții strigătele mele nu mai au nici ecou grele de dor își tânguie sorții sub pietrele albe ucise din nou Leonid IACOB Referință Bibliografică: în iarba nopții / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 457, Anul II, 01 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎN IARBA NOPŢII de LEONID IACOB în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358765_a_360094]
-
ai lui, de vatra strămoșească, de ce-i mai rămăsese din bruma anilor. Soarele scăpăta peste deal, diluat în așternutul serii; cerul, și el neînțeles, fumega-n copite de cai... Un sunet de toacă, despletit din liniștea mării îi seca lacrimile tânguite-n privirea adâncă, răscolitoare, ce nu-și găsea alinarea. Lumina candelei îl smulgea beznei torcând gânduri rebele pe faldurile frunții. - Mă simt străin în țara-mi! rostea necontenit frângându-și palmele de tâmple... Cromozomii lui, contemporani cu cei ai pelasgilor
STRĂINUL de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350683_a_352012]
-
de jigodie. Astfel s-a născut o rasă. IV. An de an, capul meu Se înclină mai adânc În fața celor morți, În fața celor uciși, Alături de cel care am fost Jelește cel care sunt astăzi, Mai gânditor, mai înțelegător, Umbrele se tânguie, Așteaptă să le chem pe nume, O melodie tristă e amintirea lor, Dement îmi apare trecutul, Îmi cereți să-l privesc umilit? V. Un mic soare s-a urcat pe un soare mai mare, O frunză a declarat că este
UNU de BORIS MEHR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358802_a_360131]
-
a unui popor lipsit vreme îndelungată de puterea de a respira singur. Azi, poeziile sunt scrise cu pricini, cu tânguiri ale lungilor suferințe ale poetului lipsit de puterea de a se văita ... Poetul nu se vaită, nu geme, el se tânguiește, emană lumină și cine are lumină primește razele lui încălzindu-se cu sufletul la ele, simțind cum sângele îi umple corpul și îl hrănește cu sănătate spirituală. Poeta Elena Armenescu ne spune cu nostalgie: Azi am fost din nou / La
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
vânt. Un arc de luna se arată, e prins într-un alai de stele jos, creanga magică de cedru. În zborul meu, ca un condor netulburat întind un braț și smulg o rămurea de cedru... atunci un cedru mut se tânguie șoptind la lut. La poala-i lacrimi verzi, smarald, coroana-i îndreptată-n sus privește la condor șoptind... - Tu înger neștiut! Referință Bibliografică: În zborul meu mă simt condor / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 640, Anul II
ÎN ZBORUL MEU MĂ SIMT CONDOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359050_a_360379]