373 matches
-
grafician româno-maghiar de origine evreiască. Este considerat ca un protagonist al expresionismului român și maghiar. Fiind născut într-o familie cu lipsă de mijloace financiare, nu a avut posibilitatea să studieze la o universitate. De aceea, După ce a muncit ca tăbăcar și tâmplar a intrat ca ucenic gravor la tipografia Sonnenfeld.. Dorind să lucreze ca pictor, a fost angajat la marea tipografie orădeană "Adolf Sonnenfeld", unde l-a avut coleg de muncă pe Alex Leon, un prieten al lui Marc Chagall
Ernő Grünbaum () [Corola-website/Science/323133_a_324462]
-
marelui Basarab, în anul 6873 (1364), indictionul 3, veșnica lui pomenire." Acest text este cel mai vechi document epigrafic medieval, scris în limba slavonă, cunoscut până acum în Țara Românească. Existența unui mare număr de meșteșugari (olari, șubari, blănari, cojocari, tăbăcari, pietrari, lemnari, morari, măcelari) organizați în bresle și grupați în cartiere distincte, și situarea orașului pe drumul de legătură cu Transilvania, au făcut ca acesta să joace un rol important în comerțul intern și extern al Țării Românești. Astfel, Sebastian
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
Numele de Nufărul provine de la floarea de apă nufăr, acest cartier fiind aflat la distanță mică de Băile Felix unde se află o rezervație naturală de nuferi. A fost construit pe locul fostului sat Seleuș, o localitate a legumicultorilor și tăbăcarilor. Tot aici este și Liceul Teoretic Onisifor Ghibu, inaugurat de Ion Iliescu și construit de fiul fostului mare pedagog român. Există trei biserici din care una catolică construită în secolul 18. Peste drum de aceasta funcționează din 1993 un azil
Cartierul Nufărul din Oradea () [Corola-website/Science/297441_a_298770]
-
la 1 martie (?) 1445, în Florența, al patrulea fiu al soților Mariano și Esmeralda Filipepi. Ognissanti, locul unde locuiește familia Filipepi, este o parte a Florenței de pe malul râului Arno, un cartier locuit în special de meșteșugari. Mariano Filipepi este tăbăcar, porecla celui mai mare dintre frații Filipepi este ""Botticello"" ("butoiaș"), de aici numele de mai târziu al pictorului. Unul dintre frații săi, Antonio, e aurar și gravor, iar tânărul Sandro își însușește primele cunoștințe de desen sub supravegherea lui. Așa cum
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
evenimente. După o scurtă perioadă de libertate, teritoriul Salontei este reintegrat în Imperiul Habsburgic sub un regim absolutist. La începutul secolului XIX meșteșugarii se organizează în bresle. Prima breaslă, cea a cizmarilor, se înființează în anul 1820, iar cea a tăbăcarilor în 1836. În 1872, meseriașii, cu excepția cizmarilor constituie Uniunea Mixtă a Meseriașilor. La sfârsitul secolului XIX în evidența meseriașilor figurează aproape 500 de meșteri cu brevete de funcționare. La cumpăna dintre secolele XIX și XX ținutul se dezvoltă intens. În
Salonta () [Corola-website/Science/296634_a_297963]
-
mute în masă astfel încât orașul începe să se extindă după un nou plan spre est-sud-est. Cu acest nou aflux de populație, alături de "Cartierul nemțesc", deja constituit în partea vestică a orașului apar alte două noi cartiere: "Moara de foc" și "Tăbăcari", nume care oglindesc vechile îndeletniciri ale celor strămutați de la Cerneți. Noua extindere urbanistică nu mai oglindește rigoarea planului original, inițiată de arhitectul Xavier Villacrose și de inginerul Moritz von Ott. Noua dezvoltare amenința însăși conservarea ruinelor antice a Castrului roman
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
era de circa 1,5 - 2 m, adâncimea de cca 1 m. După Balázs Orbán porțiunea străzii Dr.I.Rațiu dintre str.Bicazului și str.Mircea cel Bătrân se numea în a doua jumătate a secolului al XIX-lea "Varga-utca" (""Ulița Tăbăcarilor""), aici locuind mulți tăbăcari. Pentru acești tăbăcari, ca și pentru cele 2 mori de apă de pe str.Mircea cel Bătrân, era condusă o parte a Văii Racilor pe un canal (""Canalul Morii""). Strada N.Iorga se numea atunci " Gát-utca" (""Ulița
Râul Valea Racilor, Arieș () [Corola-website/Science/307889_a_309218]
-
5 - 2 m, adâncimea de cca 1 m. După Balázs Orbán porțiunea străzii Dr.I.Rațiu dintre str.Bicazului și str.Mircea cel Bătrân se numea în a doua jumătate a secolului al XIX-lea "Varga-utca" (""Ulița Tăbăcarilor""), aici locuind mulți tăbăcari. Pentru acești tăbăcari, ca și pentru cele 2 mori de apă de pe str.Mircea cel Bătrân, era condusă o parte a Văii Racilor pe un canal (""Canalul Morii""). Strada N.Iorga se numea atunci " Gát-utca" (""Ulița Digului"") pentru stăvilarul făcut
Râul Valea Racilor, Arieș () [Corola-website/Science/307889_a_309218]
-
adâncimea de cca 1 m. După Balázs Orbán porțiunea străzii Dr.I.Rațiu dintre str.Bicazului și str.Mircea cel Bătrân se numea în a doua jumătate a secolului al XIX-lea "Varga-utca" (""Ulița Tăbăcarilor""), aici locuind mulți tăbăcari. Pentru acești tăbăcari, ca și pentru cele 2 mori de apă de pe str.Mircea cel Bătrân, era condusă o parte a Văii Racilor pe un canal (""Canalul Morii""). Strada N.Iorga se numea atunci " Gát-utca" (""Ulița Digului"") pentru stăvilarul făcut aici pentru canalizarea
Râul Valea Racilor, Arieș () [Corola-website/Science/307889_a_309218]
-
întreaga zi, Harold a fost ucis și forțele sale au fost distruse. El a fost ultimul rege anglo-saxon al Angliei. William a fost fiul lui Robert I, duce de Normandia, și al amantei sale, Herleva (numită și Arlette), fiica unui tăbăcar de la Falaise. Ducele, care nu a avut fii, l-a desemnat moștenitor pe William, și odată cu moartea să în 1035, William a devenit duce de Normandia. William a fost de origine vikingă. Deși el a vorbit un dialect al limbii
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
în persană. Acestea sunt organizate de obicei pe corporații. Magazinele și rezervele sunt la parter, iar primul etaj este format din camerele comercianților, și, uneori, atelierele lor dacă își vând producția proprie. Cu toate acestea, meseriile care dau mirosuri nedorite (tăbăcarii) și sau prezintă riscuri de incendii sunt împinse la marginile pieței sau în afara orașului. În suk se pot închiria locuințe. Planul standard al arhitecturii otomane a fost parțial inspirat de exemplul de SfinteiSophia din Constantinopol / Istanbul; Ilkhanid funcționează ca mormântul
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
și prin măsuri menite să elimine sau să transforme locuințele insalubre, în special din zonele periferice ale orașului. La intrarea sa în funcție, sistemul public de sănătate al comunei dispunea doar de 3 dispensare (pe străzile General Cernat, Ferari și Tăbăcari). Între 1907-1910 vor fi construite 6 dispensare noi dintre care 3 exclusiv din fonduri comunale: pe bulevardul Independenței, pe strada Labirint colț cu Turturele și pe strada Sabinelor colț cu Uranus, printr-o investiție de 42.182 lei. În același
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
denumirea săsească a cuvântului "Holler" sau "Holunder" (în traducere „soc”). Prin activitatea sa vastă și multilaterală, a dobândit încă din viață un meritat renume, ce a depășit granițele țării în care a trăit. Tatăl său, Georg Austen (ori Aust), maistru tăbăcar, poseda și o fermă, aparținea burgheziei înstărite din Brașov. Fiul său, Johannes, a primit o educație solidă, probabil de la călugării dominicani. În anul 1520 se înscrie la universitatea din Viena sub numele de "Johannes Aust", unde primește deja în anul
Johannes Honterus () [Corola-website/Science/298028_a_299357]
-
nu recunoaște zeii recunoscuți de cetate și de a introduce divinități noi; în plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa cerută: moartea". Meletos era un poet obscur, iar Lycon era retor; sufletul procesului pare să fi fost Anytos, un tăbăcar bogat care reprezenta interesele comercianților, fiind așadar puternic și influent. Socrate i-a reproșat public faptul de a nu se gândi la educația fiului său decât pentru a face din el un tăbăcar capabil să preia afacerile părintelui, de unde, conform
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
procesului pare să fi fost Anytos, un tăbăcar bogat care reprezenta interesele comercianților, fiind așadar puternic și influent. Socrate i-a reproșat public faptul de a nu se gândi la educația fiului său decât pentru a face din el un tăbăcar capabil să preia afacerile părintelui, de unde, conform lui Xenofon, dorința de răzbunare a lui Anytos. După toate aparențele, Anytos era sincer convins că vede în Socrate un personaj periculos. Procesul lui Socrate nu este doar un eveniment istoric singular, irepetabil
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
Duminică, 23 martie 19:00 /// Lansare Gazeta de Artă Politică #5: Artă și gentrificare. /// Centrul CLACA (Fabrica Pionierul, str. Tăbăcarilor nr. 7 - Piața Bucur) /// Participă: Mihaela Michailov, Norbert Petrovici, Veda Popovici, David Schwartz, Ionuț Sociu, Marius Bogdan Tudor. Scena artistică a fost, începând cu anii 70 (în New York), implicată, în mod mai mult sau mai puțin inocent, în gentrificarea urbană
Lansare Gazeta de Artă Politică #5 - duminică 23 martie ora 19.00 la Centrul Claca* () [Corola-website/Science/295751_a_297080]
-
fost o ocupație prea răspîndită în rândurile racovicenilor din cauza existenței în Mărginimea Sibiului din imediata apropiere a unor specialiști în domeniul prelucrării pieilor de animale. Totuși, în antroponimia locală, apare în anul 1827 numele de Timaru care indică noțiunea de tăbăcar. Tăbăcari cunoscuți apar spre sfârșitul secolului al XIX-lea, ca: Ioan Maxim, Constantin Comănean (Dinu), Daniil Ignat, Atanasie Căbunea și Ioan Bucur. Aceștia argăseau doar piei de miel, oi sau capre și confecționau căciuli, pieptare, cojoace și foarte rar opinci
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
o ocupație prea răspîndită în rândurile racovicenilor din cauza existenței în Mărginimea Sibiului din imediata apropiere a unor specialiști în domeniul prelucrării pieilor de animale. Totuși, în antroponimia locală, apare în anul 1827 numele de Timaru care indică noțiunea de tăbăcar. Tăbăcari cunoscuți apar spre sfârșitul secolului al XIX-lea, ca: Ioan Maxim, Constantin Comănean (Dinu), Daniil Ignat, Atanasie Căbunea și Ioan Bucur. Aceștia argăseau doar piei de miel, oi sau capre și confecționau căciuli, pieptare, cojoace și foarte rar opinci, șerpare
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
tratat, dobândesc cetatea de pe Tâmpa. 1424: Blănarii brașoveni își alcătuiesc primul statut dintre bresle. În 1798 la Brașov ființau 43 de bresle, deservite de 1.227 meșteri. Îi putem aminti aici pe fierari, blănari, postăvari, funari, curelari, cizmari, cuțitari, cojocari (tăbăcari), măcelari, aurari, cositorari, arămari, franzelari, olari, lăcătuși, țesători, armurieri, arcari, pălărieri, lânari, argintari. 1448 - 1453: Iancu de Hunedoara răscumpără și dă ordin de distruge a cetății Brașovia de pe șaua Tâmpei, piatra și materialele de construcție ale acesteia fiind folosite la
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
Menționat mai târziu decât restul fortificațiilor din cetatea Brașov, se pare că Bastionul Cojocarilor, sau Tăbăcarilor cum i se mai spune, a fost construit în jurul anului 1452 și încredințat spre apărare breslei „tăbăcarilor roșii”. Avea formă de turn semicircular, cu o parte deschisă înspre Bastionul Postăvarilor. La început a avut doar goluri de tragere și guri
Bastionul Cojocarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303961_a_305290]
-
Menționat mai târziu decât restul fortificațiilor din cetatea Brașov, se pare că Bastionul Cojocarilor, sau Tăbăcarilor cum i se mai spune, a fost construit în jurul anului 1452 și încredințat spre apărare breslei „tăbăcarilor roșii”. Avea formă de turn semicircular, cu o parte deschisă înspre Bastionul Postăvarilor. La început a avut doar goluri de tragere și guri pentru smoală topită. Arcurile de cărămidă ce se mai văd și astăzi au fost făcute însă mai
Bastionul Cojocarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303961_a_305290]
-
puterea asupra Angliei și a pământurilor sale continentale și de dificultățile cu fiul său cel mare. William s-a născut la Falaise, Normandia ca fiu nelegitim al lui Robert I, Duce de Normandia și al metresei sale Herleva, fiica unui tăbăcar din orașul Falaise. Mai târziu, mama lui s-a căsătorit cu Herluin de Conteville cu care a avut doi copii. În afără de cei doi frați vitregi, Odo de Bayeux și Robert, Conte de Mortain, William a mai avut o
Wilhelm Cuceritorul () [Corola-website/Science/300742_a_302071]
-
București, dezvoltarea industriei și vieții cultural-artistice aveau să transforme orașul. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Craiova - cu cei peste 40.000 de locuitori - era un oraș ce avea mici fabrici și ateliere de produse chimice, mașini agricole, arte grafice, tăbăcarii, textile, materiale de construcții, industria alimentară etc. În anul 1900, Craiova deținea 924 de firme cu un caracter industrial (dintre care 20 aparțineau industriei mari). Se afirmă și comerțul bancar, la începutul secolului al XX-lea existând deja 6 banci
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
dar înzestrată cu toate cele necesare vietii: mori de vint, prisăci, pomeți (adică livezi cu pomi fructiferi), fînețe, pămînt arabil îndeajuns. Ocupația principală a locuitorilor era agricultura, însă, după cum ne mărturisesc documentele vremii, în sat existau și rneșteșugari: rotari, fierari, tăbăcari, cojocari. Iată și câteva nume de trăitori băștinași, menționate în dosarele aceluiași recensămînt: Ștefan Dănilă, Antohi Tabără, Ioniță Chircu, Timofti Cazacu, Constantin Gonat, Vasilache Bătrînu, Grigoraș Doni, Ichim Cătană, Ion Gonfu, Dănilă Puhoace. Pentru unii locuitori, în locul numelui de familie
Boghiceni, Hîncești () [Corola-website/Science/304348_a_305677]
-
spre Tars și tot din portul Jaffa a pornit Sf. Petru călătoriile sale (trei călătorii) înainte de s-a oprit la Romă. Se povestește că tot aici a fost făcută minunea "învieri fetei lui Tăvița" făcută de Sf. Petru fiicei unui tăbăcar, Simion, la care locuia, înainte de plecarea în călătorie. Datorită acestei minuni și a altor câteva fapte menționate mai sus sau nemenționate, a dus la construirea de mai multe biserici în Jaffa (biserică franciscana, biserici creștine arabești și bineînțeles biserică Sf.
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]