596 matches
-
mai bine sentimentul patriotismului imperial decât încrederea în loialitatea supușilor. — Din moment ce provinciile se bucură de binefacerile păcii, sunt datoare și ele să participe la apărarea integrității statului nostru, continuă împăratul pe un ton ceva mai calm. Lovește cu palma în tăblia mesei. — Așa că le-am integrat ca un element permanent în armată. Zâmbește apoi din ochi către el: — Încă o bătălie câștigată împotriva unei prejudecăți pros tești. Dar și aceste unități combatante regulate grevează buge tul, murmură cu tristețe secretarul. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i scape un vaiet prevestitor de rău. — Of... — Ce te văicărești ca o babă? îl repede bătrânul. Ianuarius își împreunează mâinile a rugă. — Mărite Doamne, la mine se centralizează doar cheltuielile, nicidecum toate veniturile. Enervat, cezarul răpăie cu degetele în tăblia de lemn. — Tezaurul lui Saturn e creditat cu totalitatea veniturilor din Egipt și a celorlalte surplusuri care se află în evidența birourilor de fisc din provincii și la companiile de publicani care au luat în arendă colectarea anumitor impozite. Libertul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unei noi soții... Ce spuneai despre o masă uriașă din tuia? o presează Trio, insensibil la chinurile acestei idile destrămate înainte de a fi început. Curiozitatea a izgonit teama și îi dă ghes. Nimic nu egalează în splendoare o masă cu tăblie vărgată din lămâi de Libia montată pe un picior de fildeș. Când aude de un asemenea obiect, parcă-și pierde mințile și și-l dorește cu ardoare. Nici o sumă de bani nu i se pare prea mare pentru a-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Este un complot pus la cale de... — Mai repede, mai repede..., îl întrerupe principele. Vede că-l zăpăcește și se bucură. Are de gând să-l țină sub tensiune de acum încolo pe delatorul ăsta nenorocit. Bate cu putere în tăblia de lemn: — Nu mă mai face să-mi pierd vremea! Tactica începe să-și arate roadele. Amenințat și constant hăr țuit, Trio lasă să-i scape numele înainte de a fi pregătit îndeajuns terenul: — Scribonius Libo... E rândul lui Augustus să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
câțiva pași de-a-ndăratelea și își îm preu nează rugător mâinile: — Cezare! imploră cu voce pierdută. Principele nu-l bagă în seamă. Șuieră întretăiat: — Un Claudius! Rudă de sânge cu soția și cu fiul meu adop tiv! Bate cu pumnul în tăblia rotundă a mesei și rostește sacadat: — Cum îți permiți? Trio sesizează amenințarea de-abia voalată. Creierul lui, blo cat într-un spasm dureros, înregistrează mecanic detalii fără nici o noimă. Picioarele în formă de copită de căprioară. Tijele oblice care se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
voce tare. — Ah, Trio! tresare Scribonius. Ricanează: — Asta te miră? Glasul sună a dispreț: — Taică-său e bijutier... E așadar interesat de comerțul cu perle și pietre prețioase din Est, cugetă în tăcere Gallus. Libo bate sacadat cu pumnul în tăblia patului ca să-i atragă atenția: — A ajuns șeful colegiului aurarilor! Se sufocă. Tușește. Scuipă îl lături. Auzi tu! Nu mai sunt destui cetățeni liberi la Roma. E ne voie ca fostul sclav al lui Sempronius Flaccus să conducă una din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a venit la el, după întrevederea cu Augustus. Ce credea că va obține? Idiotul! — Dar de ce nu? pufnește Libo zgomotos. Justiția imperială se ocupă atât de probleme civile, cât și de probleme penale. Lovește întruna, agitat, cu latul palmei în tăblia patului: — Eu de ce nu mă pot prezenta în fața împăratului ca orice alt cetățean...? Lasă fraza neterminată, străpuns de o iluminare: — Sunt senator, atunci să mă judece egalii mei! Scâncește către Gallus: — Tribunalul senatorial...? Celălalt tace încurcat. Își freacă bărbia ca să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prietenia lui față de Augustus. Reia lectura. „M-am obișnuit ca nădejdile și dorințele mele să le aduc mai întâi la urechile tale și ale împăratului și, numai după aceea, să cer ajutorul zeilor.“ Tiberius Nero ciocăne nervos cu degetele în tăblia mesei. Bine, bine, totuși de ce apelează la el, și nu se duce cu taică său de mână direct la Augustus? „Nu-mi voi părăsi sarcina și menirea de a întări familia ta împotriva dușmanilor“, continuă Seianus. „Voi trăi destul și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îl durea ochiul și-i era foame. Mergea Înainte, lăsând În urmă kilometri de cale ferată. Mlaștini, și de-o parte și de cealaltă a șinei. În fața sa apăru un pod. Nick Îl trecu, cu ghetele sunând a gol pe tăblia de fier. Jos, printre traverse, se zărea apa neagră. Nick lovi cu piciorul un șurub slăbit, care căzu În apă. Dincolo de pod se vedeau dealurile. Mari și Întunecoase, de ambele părți ale șinei. Ceva mai departe, licărea un foc. Urmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și cea mai netedă câmpie.” (Simion Mehedinți) „Ardealul e străbătut în toate părțile de drumuri vechi și bine îngrijite...Călătoria noastră însemnează o trecere din valea Mureșului în Valea Târnavelor...În comuna Cornești fiecare poartă de stejar are, pe o tăblie scoasă în evidență, câte un motto...săpat cu decorative litere gotice. Un parc închis de ziduri, o creastă de castel și o depărtată culme deluroasă încadrează fața de plumb a unei ape mari...Tg.-Mureș nu e departe. Dar până la
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
era perioada cea mai fertilă. N-avea nici un chef, dar aici nu era vorba de pasiune. — Nu pot să cred că paturile lor sunt și mai mici decât ale noastre, spuse Roxanne. Și arătă cu reproș spre celălalt pat cu tăblia de lemn fixată În perete, la o distanță de vreo doi metri de perechea lui. —Iubitule, vezi dacă găsești o cameră cu pat dublu. Chiar dacă trebuie să plătim În plus. În secunda următoare, Dwight o luă la goană coborând două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atmosferă apăsătoare și aproape paralizantă, pe care cu siguranță o răspândea descântătoarea. La un moment dat, toți se porniră să urmărească năuci mișcările unui gândac de bucătărie, care, după ce zăbovise o vreme îndelungată pe marginea mesei, părea hotărât să traverseze tăblia în diagonală. Nu avu, totuși, o călătorie prea lungă, căci Kayuk, ieșind din nemișcarea sa, se întinse iute peste tăblie și îl strivi cu mâna desfăcută. Imediat, cu palma întoarsă pentru a arăta ce mai rămăsese din insectă, ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urmărească năuci mișcările unui gândac de bucătărie, care, după ce zăbovise o vreme îndelungată pe marginea mesei, părea hotărât să traverseze tăblia în diagonală. Nu avu, totuși, o călătorie prea lungă, căci Kayuk, ieșind din nemișcarea sa, se întinse iute peste tăblie și îl strivi cu mâna desfăcută. Imediat, cu palma întoarsă pentru a arăta ce mai rămăsese din insectă, ridică privirea, căutând aprobarea tovarășilor, care, la acel zgomot sec, păreau a se fi trezit dintr-un somn și se priveau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca și cum ar fi vrut să-l îndepărteze: — Las-o baltă, vezi-ți de treburile tale, că e mai bine. După aceea, se apropie de masă, se așeză, cu picioarele desfăcute, chiar în fața lui Balamber și se aplecă puțin înainte peste tăblie, încrucișând brațele. Ochii îi râdeau acum, plini de lumina unei bucurii tinerești, într-un ciudat contrast cu părul sur. Și-i aținti din nou în cei ai hunului. — Păi? întrebă cu vocea sa răgușită. N-aveți de băut? Odolgan fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cuvinte, o încărcătură de energie gata să izbucnească în mod primejdios și de necontrolat. într-adevăr, îi stârnise curiozitatea. La un moment dat, în vreme ce râsetele lor se stingeau, el deveni serios, își lăsă cana pe masă și, încrucișând brațele pe tăblie, o întrebă: — Tu vorbești cu spiritele? Ea răspunse netulburată, liniștită, înălțând din sprânceană: — Câteodată. De ce? Ceva mai devreme spuneai că poți cunoaște viitorul. — Pot să-l cunosc, așa e. Vrei să-l cunoști pe-al tău? întrucât el întârzia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de a fi construit întregul palat. Aranjamentul sobru, dar elegant, era destul de puțin potrivit cu destinația pe care Etius i-o dăduse încăperii, aceea de sediu al Comandamentului. La dreapta sa, Sebastianus vedea tronând un birou masiv de abanos, a cărui tăblie era acoperită de hârtii de tot felul. Busturile unor personaje austere, între care, firește, se distingea, în apropierea biroului, cel care-l reprezenta pe împărat, îl priveau cu o fixitate neliniștitoare, iar de-a lungul pereților, fresce în culori vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai numeroasele căpetenii ale contingentelor barbare stăteau, practic, umăr lângă umăr. O mulțime de bărbați cu arme diferite și îmbrăcăminte diferită, aparținând diferitelor neamuri reprezentate în armată, se adunau în jurul lui Magister militum și al mesei mari de campanie cu tăblia aproape în întregime acoperită de o hartă militară, pe care un sfeșnic masiv pe trepied o lumina într-o lumină gălbuie. Sebastianus, care avea privilegiul de a se găsi în apropierea lui Etius, se bucura de o poziție avantajoasă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
începu el buimac, ce... Simți în întuneric metalul apăsându-i capul și gândurile lui se întrerupseră, înspăimântate. Femeia vorbi din nou: - Ia-ți hainele - nu te gândi să te îmbraci - și mergi încet la debaraua de haine. Înăuntru este o tăblie deschisă în spatele căreia, în jos, se află niște trepte. Coboară-le! Nădușit din cauza tulburării, bâjbâi după haine. Se gândea: Cum a putut să scape din camera ei? - Mi-ar fi plăcut, șopti el răgușit, ca ceilalți să te fi omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
l întindeam. — Hai, intră. Hai să-ți dăm ceva de băut. Am intrat printr-un hol lung spre living care ocupa cam aceeași suprafață cât tot apartamentul meu. Totul în el era foarte mare - covoarele care acopereau pardoseala de lemn, tăbliile mobilelor vechi, șemineul adânc. M-am așezat, la insistența Shebei, într-un fotoliu de piele, dar șezutul era așa de adânc că, atunci când m-am lăsat pe spate, picioarele și-au pierdut contactul cu solul și m-am trezit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mai înțelegea nimic, în timp ce roțile trenului scrâșneau peste încrucișările, bifurcările de linii de lângă depoul gării, după care mersul deveni lin, tot mai frânat, până la oprirea în dreptul peronului cu stâlpi de fier cu cercuri ornamentate, deasupra căruia, spre mijloc, lucea o tăblie albă cu litere albastre, purtând denumirea orașului municipal. Am coborât - potop de lume - și-n învălmășeala produsă abia putui să-mi iau rămas bun - o schițare de gest, ca o ultimă politețe - de la femeia care în mersul ei zvelt mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
baie (adică, un duș fără cadă) și, în spate, dormitorul nostru întunecos cu un ochi de geam care dă spre luminator (nu ne ajunseseră banii pentru o fereastră în toată regula). Dar îl făcusem primitor: un pat mare superb, cu tăblia sculptată, o canapea destul de lată ca să ne putem întinde amândoi pe ea și accesorii vitale cum ar fi lumânările parfumate și un televizor cu ecran lat. Am mers șontâc-șontâc dintr-o cameră într-alta, m-am uitat până și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vine, cu pielea palidă în contrast cu costumul bleumarin și pădurea de păr pubian închis la culoare. Penisul i s-a ridicat spre înălțimi și a întins mâna spre mine. M-am pliat deasupra lui, foarte excitată deodată, și, ținându-mă de tăblia de la pat, am început să mă legăn înainte și înapoi. Clitorisul meu se freca de penisul lui și sânii mei îi atârnau peste față. Mi-a cuprins sfârcurile cu dinți ascuțiți, cu mâinile strângându-mi șoldurile, purtându-mă în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și mă împleticeam pe linoleu, frângându-mi mâinile de durere. Doamne, și cum o să apară chestia asta?... La întoarcerea mea sfioasă în dormitor, Selina nu mi-a dăruit mai mult decât bătaia rece a genelor. Era în pat, sprijinită de tăblia acestuia, cu cearșaful tras bine până la subsuori, cu o revistă groasă în poală. — Îmi pare rău. Oh, cât de rău îmi pare, am spus eu. Niciodată nu mi-ai fost mai multă rușine va acum. S-a întors și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
n-ai cum să rămâi cu ouăle îndurerate. Nu-i nici o problemă. Îi trag lui Butch Beausoleil un număr. Nu mă crezi? Zău că asta fac. Pe la spate. Te-ai prins: ea e în patru labe și se ține de tăblia nechezătorului ei pat de bronz. Dacă mă uit în jos și-mi sug burta, pot să-i văd asul de treflă și poteca misterioasă a crăpăturii ei, ca interiorul unui măr tăiat în două. Acum mă crezi? Așteaptă: uite-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru că gheata prinsese deja o asemenea viteză, și când am izbit fața aia (și n-am vrut s-o fac, n-am vrut) s-a auzit sunetul atât de elocvent al distrugerii totale, lovitura sau pocnitura pe care o face tăblia mesei la întâlnirea cu bolul de argint: Trosc! Știi ce am făcut? Am izbit fața unei femei. — Hei, am spus eu, sau: Okay, sau: Ai pățit ceva? Așteaptă. Fii atent. S-a întors într-o parte. Din gură s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]