30,883 matches
-
auzit-o uca zilele trecute pe femeia de serviciu povestindu-i în mare taină paznicului din parc despre pisoiul care chiar mârâie ca un câine și face aport. când corsetul din feșe ghipsate îi strânge prea tare pieptul și spatele tăindu-i respirația uca se gândește la sisi. așteaptă să-i simtă în preajmă valuri de păr arămiu răcorindu-i fruntea în vreme ce părul ei scăpat din cozi i se lipește jilav de obraji. o aude pe hella spunându-i cum sala
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
Ion Cocora Să ne întoarcem unde viața ar fi trebuit să fie și nu a fost să fim la fel de perfecționiști ca și bunica când tăia tăiței pentru supa de duminică să uităm că trăim într-o cavernă dilatată de secol ce și-a pregătit atent apariția ca un surâs jovial pe buzele unei frumoase doamne ridicându-și discret chiloțeii de pe marginea piscinei ce putem face
Într-o elegie cu obloanele trase by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/5820_a_7145]
-
mâlul lui glodosul dobitoc scaldă, poate, o inimă curată. Tot așa și cu triunghiul pe care-l ghicești, după miros, putrezind sub pletele zeițelor de odinioară, în văzduhuri de focuri stinse, turtit în capete aplecate pe care nu le mai taie nicio sabie, - dar poți oare să-i spui triunghiului „mă, boule!", fără să fii trăsnit de fulgerele lui Dumnezeu? Și ție, fereastră iubită, supapă a bietei mele singurătăți și melancolii cronice, anacronice, cum să-ți înjur, tocmai eu, fragilul, statornic
După atâtea ocoluri by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/5981_a_7306]
-
stinge lumina din tine și dispare o dată cu ea mult prea repede ca să-i prinzi mâna și să-l afli câteva clipe stai încremenit apoi brusc începi să vorbești tare să râzi fără motiv așa cum se zbat păsările după ce li se taie capul ce știi tu să faci pe întuneric? ce-ai învățat tu în atâtea ceasuri cât ai privit inima beznei? cuvinte? nu folosesc la nimic parcă sunt ale unui bătrân pe care boala s-a făcut că-l uită ca să
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
sute de ciori. Cu vorba umblată din poartă în poartă pelerinul își șterge fruntea cu o bucată de cer și numai toamna îi trece prin suflet și iese afară plină de datorii. ÎNMORMÂNTARE Despărțită-i ziua de noapte precum pâinea tăiată în două prin cuvânt, s-a despărțit pământul de ape - de-o parte e numele, de alta - rostirea. Așa cum prin zicere se naște puterea făpturii, tot astfel nu poți spune durerii pe nume fără inima care s-o poarte pe
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
care curgea sânge. Cine mă mai scoate din încurcătură? Poate cioara aia, o arată pe geamul deschis, hai la tata, pui-pui. Că vrea să-i ia ouăle din cuib. Care cuib? Mare tâmpit: „Domnu' doctor, cineva a înnebunit și-i taie pe toți în salon". Atât s-a mai auzit, după care 1 s-a închis gura, iar vizitatorii au fost anunțați oficial că a născut cățeaua. Marți „dezabuzări și neputințe, dragul meu, complexe personale": o nețărmurită prostie! Un amestec. Rezultând
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
Marta Petreu Lumina galbenă rea ca rafalele de mitralieră și cîmpul sec violet ca pe Marte Ce caută în depărtare plopii de culoarea levănțicăi eu nu știu Spre ei mă îndrept tăind din greu peisajul ca-ntr-un vis rău Ce fac eu tăindu-mi prin groază calea Ana nu mă mai piaptănă Laura nu mai crește Străbuna spiței își blestemă cu sete urmașele să n-aibă parte de nimic să n-
Asta nu știu ce este by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6073_a_7398]
-
galbenă rea ca rafalele de mitralieră și cîmpul sec violet ca pe Marte Ce caută în depărtare plopii de culoarea levănțicăi eu nu știu Spre ei mă îndrept tăind din greu peisajul ca-ntr-un vis rău Ce fac eu tăindu-mi prin groază calea Ana nu mă mai piaptănă Laura nu mai crește Străbuna spiței își blestemă cu sete urmașele să n-aibă parte de nimic să n-aibă în vecii vecilor stăpîn mulțumire casă lată-mă și pe mine
Asta nu știu ce este by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6073_a_7398]
-
merii, perii și nucii din curtea în care n-am mai călcat de ani buni. Patria mea e vulpea asta năpîrlita care scheaună zi și noapte în mine. Patria mea e sîmburele strîmb al neputinței dăruit mie la plecare de Tăia. Păpuși de silicon, profesioniste ale sexului, în poziții acrobatice, horoscop pentru animale de casă, copii plimbați în lesă, grădinari care aspiră iarbă, femei cu pielea prinsă în ace, oameni unși cu toate alifiile. În mod sigur nu ți-ar plăcea
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
Vasco da Gama Poemul e un fel de carne de bărbat cu gene, sprâncene tendoane și mușchi și gândurile lui în care tu nu ești deloc iar eu sunt bustul pictat al femeii din vârful corabiei și sânii mei fermi taie apa. Călătoresc în corabia de carne a câte unui poem cu sare pe buze obsedată de tine ca Vasco da Gama ars de pustiu , întrebându-mă cine a scris primul dintre noi doi cuvintele astea eu sau tu n
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
ani Marea Sarmatică (pe când nu era cine să-i dea un nume ori să verse sânge pentru pământul bogat - cum s-a-ntâmplat după o vreme) pescărușii zboară însetați deasupra orașului în miez de vară noaptea fac cercuri le sparg taie calea dincolo de orizont Doar cuvintele luminează E întuneric, doar cuvintele luminează - Tristan Tzara E noapte, vii peste munte doar lanterna ta se vede - o lumină alta decât puzderia stelelor aluneci în zigzag, lipit de pământ șerpuind pe potecă ascuns de
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
-ntr-un proces, De la o sanie în zbor sprințar Printr-o poiană, sub, sticlind, ninsori. Parcă-i vrăjeau, tălpi gata fabricate, Pe-ai tăi, de-un Strâmbă-Lemne, de prin sate, Aceste, prin păduri, greșeli din rai. Le mângâiau, când le tăiau, gândeai, Ca-ncovoiate gâturi de viori. 20 ianuarie 2007 Ateneul Român Poetu-n bronz, pe cap c-un porumbel. "Concert Dvorák, Sibelius și Liszt". Ordinul doric, cu-al lui cânt și el. Un vânt în scuar, cu mâini de botanist. Drumeț
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
exercițiu al morții 5. liniște se aude ceva ce nu se vede moartea ne moare și ne naște chiar acum 6. urcam cu muntele înspre al nouălea cer din lumea care freamătă sub negură un soare rece de aer neorbitor tăia respirația 7. între noi noapte sexul pândește de aproape un veac omul trăind între lumea de jos și lumea de sus jos satul fremătând între bătăi sex beție perpetuare și grijile mărunte făcute în silă sus vârful muntelui lua uneori
Între ceruri by Ioan Matiuț () [Corola-journal/Imaginative/6784_a_8109]
-
uitat. În care din tine nu mai rămîne decît un abur Care se destramă, încet. Nici o urmă în aer, pe masă, pe covor, în piele. Nici o urmă pe cearceafurile proaspăt spălate. Doar oboseala. Nesfîrșită. Oboseala. O duminică liniștită Ea îmi tăia creierul în felii subțiri, subțiri. Cuțitul era bine ascuțit, purta mănuși transparente De plastic. Nu se mînjise de sînge Aproape deloc. E-o bună gospodină. Nu face Nimic de mîntuială. Eu zăceam sub chiuvetă, cu capul băgat Pe jumătate-n
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
a uitat câte-un ciclop Să mă cunoască, recunoască Fărâmă cu fărâmă, strop cu strop, Cu scop și mai mult fără scop. După ce-au înțeles că sunt bărbat, băiat Necum fată-nefată, cu sexul mizer, S-au hotărât: să fiu tăiat Cu bisturiile și foarfecele de frizer, Să mă curețe, fie de tot Fie numai de-acea netrebnică adăugare Care mă demască de ilot Trimis cu misiune în Dacia de peste hotare Să mă dau sclav la Pitagora, Acoperind palavra și parabola
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
pe gunoiul stânii. Până când, un grec din Gnosa lui Pitagora Și-un Vlah din Erezia lui Plato, Cercetând învățătura nouă prin Agora Au luat-o-n brațe, au sărutat-o și-au preschimbat-o. La Agapele Mielului pe Cruce Se tăiau berbecuți înfipți în frigări, La Cinele Adunaților Hekatei de pe răscruce Veneau, se ghiftuiau toți flămânzii Aflând limanul Supremei Purificări Până la Săptămâna Nouă Cu-A Brânzii, în tot felul de Biserici și Adunări Ale Agnețului Fiul Blândei Miori. Iarăși De-Odată
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
mă bucur de drumul pe care alesesem să mă îndepărtez cât mai mult de această poveste rurală la asfințit, la doi pași de casă, pe ulița strâmtă care unește strada Laurier cu Augusta - asemănătoare până-n ultimul amănunt cu scurtătura care tăia drumul între școală și magazin și pe care-o luau bătrânele la înmormântări ieșind înaintea cortegiului chiar la colțul final dinspre cimitir - pe gardul din cercevele de-o parte și alta cineva întinsese snopul de cânepă, sub tufa de liliac
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
Ovidiu Dunăreanu Pe măsură ce zilele se împuținau și se apropia clipa reîntâlnirii cu zmeul, în piept îi îmboboceau ciulinii înfocați ai spaimei și ai singurătății, care-l bezmeticeau și mai tare și-i tăiau răsuflarea cu ghimpii lor neîndurători... Dar, uite așa, pe vrute, pe nevrute, a venit și toiul primăverii. Răbufnirea de floare a viilor făcea ravagii pe dealuri și pe terasele lor. Vântul alb împrăștia molatic dinspre ele peste sat o revărsare
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
de smarald și porfir sub potirul căreia mă furișez și respir (20 iulie 2008) Ritual (fântâni) satului meu natal: Limpeziș acum când în cuptorul ei m-a prins ninsoarea Doamne dezvoltă-mi moartea și mirarea mai am un singur zbor tăiat pieziș peste fântânile din Limpeziș a căror ape clare și fierbinți izvoară din odăi și din părinți precum un sânge neplecat de-acasă precum un plâns care-a rămas în rasă (21 iunie 2008) Ritual (toiagul) am murit de trei
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
-mă să-l ajung din urmă și să sar pe locul din față de lângă el. "Pot să vă las la Colței", mi-a spus. M-am bucurat, fiindcă luând-o la trap prin spatele spitalului, ajungeam ușor la strada Colței tăiată de bulevardul Hristo Botev și continuată de strada Sfinților, iar de acolo nu era mult până acasă în Paleologu. Bancheta din spate rămânând goală, l-am rugat să mai luăm două-trei persoane disperate până în centru, dacă ne fac semn; a
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
capăt! 26. Și din icoana în care degetul bate, vestindu-i întoarcerea, sunetul pornit să-i caute urmele în cenușa de dincolo de ziduri nu întoarce umbra pe cadranul Ahaz. XXXII. (greșeala celuilalt) 1. Umbra mâinii de deasupra strălucitoare m-acoperă, taie în carne din stânga spre dreapta semnul arătat în odaia închisă. 2. Ațintirea flăcărilor tulbură bezna din unghiurile încăperii până când gura de umbră ridică vorbe zguduitoare; de prisos vărsarea apelor mari - nu apropie lumina de buzele calde; vuiește în pâclă flamura
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
XXXIII. (măslinul desfrunzit) 1. E târziu, spuse călărețul, căci calul se adâncise în umbra fumurie; încă o zi voi putea să mai privesc vântul cum trece prin corturi și-armurile cum se lovesc de singurătate; încă o zi și pleoapele taie peisajul; ajunge să-ți simți cenușa pe limbă pentru a putea să știi cum se pronunță fulgerul; în dreptul pieptul o pasăre se zvârcolește de preamultul sânge băut. Am ajuns să dărui totul în schimbul unui cuvânt. Flacăra răzbate în țipătul meu
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
și-ambrozii ce beau zeii oho, să beau vârtos orice în rând cu oile și mieii. IV. ( Selva perennifolia) Îndelungată îi fu călătoria și ceața și fumul au stat adeseori vrășmași drumului drept și vederii luminii. Un motan capricios îi tăia uneori calea și lăsa urme de păr negru pe amprenta sandalelor: "o, prieteni, voi nici nu bănuiți ce înseamnă să aștepți liniștit seara, să poți privi cu palma streașină licărul stelelor, murmurul lor uzat de căderea în gol!" Doar că
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
violenți și focoși, sub care trebuia să joace cum i se cînta, avîndu-l în permanență în cap pe turcul ăla ghemuit în balta de sînge pe ciment. Nimeni din dormitor n-a avut curaj să le spună gardienilor cine-l tăiase și de bună seamă că nici el nu și-ar fi deconspirat agresorul, dacă ar fi avut norocul să scape cu viață, tot așa cum nici ea nu-și făcea iluzii că s-ar putea plînge gardienilor că-i victima unui
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
ori în poiana premiului nobel lângă fluturii chirciți pe-o grămadă de bălegar 4 Lacul Bled liniștea lui care mă poate ucide mă expun benevol acestui pericol intim în fiecare dimineață învăț să coexist cu dungile trasate de rațele ce taie apa lin dungi care se șterg în timp ce altele apar din alte părți iar inelul celor 10.000 de extratereștri ai inimii mele abia se străvede în vreo pală întâmplătoare de soare poate că văd toate astea ca urmare a vieții
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]