6,564 matches
-
de situație, eroul tău a câștigat bătălia deja pierdută, convertind înfrângerea iminentă într-o răsunătoare victorie. A doua etapă a înțelegerii e mai dureroasă. Descoperi cărți fără happy-end, romane la fel de palpitante, cu scene și episoade care te țin cu răsuflarea tăiată, cu aceeași luptă între bine și rău, alb și negru, virtute și mizerie morală, dar cu un final contrariant. Nu pricepi în ruptul capului de ce a trebuit să sfârșească așa un personaj pe care-l iubeai. Identificarea cu el devine
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
ci fiecare obște și-a dezvoltat propriile reguli. Regulile de exploatare identificate presupun fie limitări ale drepturilor de exploatare (un anumit număr de animale), fie exploatarea resursei cu acordul prealabil al comunității, fie impunerea unor taxe (pe numărul de pomi tăiați sau pe numărul de vite), fie impunerea unor interdicții (păscutul porcilor, caprelor). De asemenea, cei fără vite aveau în continuare drept la izlaz, însă erau despăgubiți de către ceilalți (Stahl și Serafim, 1939). În cadrul sistemului proprietății devălmașe, un rol aparte îl
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
vibrându-mi măduva din os. departe, în viscol, gândurile troienite în vaier: poate că nu mai sunt, scânceau abia auzit, sunt oare frigul ițindu-se alb? și am simțit flacăra lui, în mine făcându-și culcuș, ca o plantă cu rădăcina tăiată. umbra din cuvânt dimineață cu gât subțire și melancolic de lebădă, nu vreau să treci neauzit în oglinda tulbure a zilei. piatră cu gust de răcoare, nu vreau să te încingi în febra diurnă. cântec cu suflet de libelulă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mângâierea în care te adun. mâini disperate poloboc de cuvinte vărsat din greșeală jilăvește pământul ce ne desparte. aburi umezi de vânt își trimit evantaiul lor colorat. tăcerea din noi stă zid împotrivă, le întoarce ecoul ca pe-o beregată tăiată. chircit ca o frânghie udă plânsul lăstărește în noi mlădițe de tristețe, cu cât avânt le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Care ne învață, atît de flexibil și de salvator, să ne eschivăm: "un dans/ ne salvează mereu, un dans mlădios,/ o eschivă de membre, o eschivă de inimi,/ o eschivă de capete, o eschivă de umbre de capete - o,/ capetele tăiate, cele ce nu s-au plecat,/ cele ce n-au purtat niciodată o mască,/ încet în larmă apun - și nu le mai deosebim/ din piramida de cranii ce crește mereu/ printre volutele dansului nostru." Demnitatea, onoarea ieșirii din rînd se
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
de brâu albicios în jurul buzelor... Veterinarul se ținea de nas când vorbea; ori ducea chiar batista lui roșie la nas, - probabil că miroseau, nespălați... - Cum ziceți voi... - le vorbi cu batista roșie la gură, acesta trimițând cuvintele filtrate de pânza tăiată probabil dintr-un steag vechi, tricolor... Se vedea o dungă galbenă, rămasă acolo din drapel... - înseamnă că ăla s-a ars, zise veterinarul. Și cât s-a canonit, ce muncă să care peștele noaptea. A făcut contravenția și spun că
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
de rezolvare a problemelor acestui copil. Elena merge la școală, dar prea puțin înțelege. Semnele durerii pe corpul tatălui său Tatăl Elenei, Silviu, își duce cu greu traiul, dar îi dau putere fiica și soția lui. Silviu are brațul stâng tăiat, la fiecar doi centimetri cu lama, cu un briceag sau chiar cu cuțitul cel mare. Întrebat de ce face asta, răspunde sec: "De supărare. Nu vedeți ce viață avem?". Silviu și soția lui mai au o fată care, la rândul ei
Campania oamenilor buni. Elena, fetița cu o poveste cumplită. "Nu vedeți ce viață avem?" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77416_a_78741]
-
nici nu Îndrăznea să-l deslușească. Fata luă un aer poznaș și-l Întrebă: Gata băiete, ce ai găsit și ce mă costă? Hai că nu prea am timp! Băiatul olarului avea fața mai roșie decât tricoul său cu mânici tăiate și guler scurt, Încheiat cu un șiret. Purta un pantalon alb și evazat și avea curea și pantofi aproape noi, lucruri observate de către fată la modul profesionist, la fel cum Îi apreciase spatele lat de voleibalist și mijlocul ca al
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
colonelului au căzut ca o secure. O simțit că l-o lovit ceva în moalele capului și o înțeles de ce Liuba era plânsă și atât de pierdută... Cărăușii și cei de la mesele din jur îl ascultau pe Pâcu cu răsuflarea tăiată. Până și moș Dumitru, care obișnuia să-l ia mereu peste picior de această dată părea că îl ascultă cu religiozitate. Era și el captivat de povestea lui nenea Jănel, spusă cu meșteșug de Pâcu. După o scurtă pauză, necesară
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
niște guri căscate ca ale voastre în față, îi altceva - a răspuns Pâcu, râzând cu mare poftă. Dealul Lutăriei l-au urcat după sfatul lui Hliboceanu. Prima sanie, cu patru boi, ca să rupă omătul. Celelalte au mers ușor pe pârtia tăiată... Hlibocene, îți umblă mintea bine de tot. Până la urmă, ne dădea și nouă prin cap, dar tu ne-ai luat-o înainte - l-a lăudat Pâcu. Am fost mai iute de gură, moș Pâcule, nu că am gândit mai repede
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în el. — De calitate, se pronunță el, ca un cunoscător ce este. Pot să mă semnez pe el? La noi - se corectează -, în România așa se obișnuia. Se semnau toți colegii de serviciu pe el. Când osul se refăcea, ghipsul tăiat rămânea o amintire de neuitat. Pot? Amuzată de obiceiurile românești la ruperile de picioare, Liliane îi dă un pix și Lionel se semnează, după care adaugă: — Să rămână o urmă c-am existat. De ceilalți doi... companioni s-a ales
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la suprafață, așteptarea ta te salvează. șase în al patrulea loc: pici în groapa cu sânge străveziu de cârtițe-care-dansează oribil, aluneci de pe scara grădinii suspendate a dragostei tale în scorbura cu sânge de vietăți subpământene, auzi vaiere și vezi carne tăiată, artere retezate cu gheara lui arhimede, ieși iute din mina asta de măcel, te agăți cu mâinile de treapta de jos a scării grădinii tale suspendate, care se ridică precum un balon încălzit, te trage din groapa străvezie. pe urmele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pământul tău, printre două coji ies colții fragezi, puri, vernil, cu o putere fenomenală împing grăunții de pământ negru de deasupra, scot capul, pe care și-l desfac, ca pe o poveste mov, în această lume de răz boaie, carne tăiată și așteptări ale purificării. nouă deasupra: tot ce ai făcut tu se duce în suflețelul tău, nu judeca după cantitate, ci după efectul fenomenal asupra calității grădinii tale suspendate. dacă te simți la ananghie, încropește o bucată de teren cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să judeci cine este mai bun. nu este pentru tine decât să îți dorești o dragoste nouă, fără foame, fără mân care, despre care nu mai ai ce scrie. șase deasupra: îți umezești capul, asta poate atrage nenorociri, pericole, membre tăiate. brațul meu stâng e tăiat de cuvintele mele, din el țâșnesc cuvinte. zâmbet m-am amuzat copios, strângându-te în brațe, să îmi las și eu degetele să valseze pe taste gri, cu degetele tale să răspund invitației de a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
potrivit de ceea parte, nici n-am mai dejugat boii, să nu prăpădesc de pomană vremea; pun toporul pe fag și-ndată-i gata. Ia hai! (iese spre dreapta, se aud lovituri de topor, un pârâit puternic, zgomot de copac tăiat și de car sfărâmat, apoi liniște. Dănilă intră grăbit, cu toporul în mână. Privește spre dreapta, cam speriat) Hait, c-am făcut-o fiartă! Bre, fagul naibii, parcă nu era chiar așa de mare; iaca, a sfărâmat carul și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care „să-i mănânci cu nasul“. Găsim foarte multe informații de o mare valoare antropologică referitoare la ce se mânca în acea perioadă. Tot de post este și halvaua. De mai multe feluri, cu cacao, cu susan, simplă, la cutie, tăiată. Când intră cuțitul în ea, rămân fâșii-fâșii ca la cozonac sau ca la cornurile de Brașov. Șunca de Praga se face tot în mezelăriile românești, dar după o rețetă cehoslovacă. Puica alege cu grijă, din felia destul de subțire, fâșiuțele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
întorcând capul spre cel aflat în dificultate, cu un zâmbet în care se putea desluși o doză infimă de reproș. Nu-i nimic, uite, îți dau cartea mea și eu am să-mi procur alta. Toată clasa rămase cu suflarea tăiată. Copiii în naivitatea lor gândiră: ,,Să-i dea cartea ei! Și ea de pe ce o să ne predea?" Prima oră învățară un cântec. Profesoara rămase încă din primul moment sensibilizată de modul în care noii săi elevi pronunțau cuvintele. Le spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se Învăluie pădurea când simte pașii delicați ai toamnei apropiindu-se? Renunțarea la podoaba verde se face cu o regală resemnare... Mă simt legat de toamnă, ca și cum, doar pentru mine așterne covoare de frunze, de flori, de... Ascultam cu respirația tăiată acele gânduri izvorâte din adâncul trăirilor ce se lăsau greu „mărturisite” și, dintr-o dată, am avut revelația faptului... că amândoi suntem jumătățile unui Întreg ce-a „rodit” la sânul aceleași toamne generoase, un adevărat izvor de iubire... „Scuză-mă!” M-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
șuvițele rebele, creionând reflexe ce ți captivau privirea. Miruna! strigă cineva cu glasul ușor tremurat, Încântat de această revedere. O apariție care m-a smuls din starea de hipnoză În care mă aflam. Era un tânăr brunet, cu o barbă tăiată scurt, aliură atletică și ochi negri, iscoditori. Ea s-a oprit, scuturându-și părul bogat, mirându-se parcă, de această apariție neașteptată. Bună! Nu mă așteptam să te reîntâlnesc după atâta vreme... L-a Îmbrățișat ușor, cu o tandrețe calculată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Îmrejur și ce să vadă ochii lor?! T. stătea lipită ( În interiorul acestui pătrat) de unul din pereții școlii, puțin ascunsă după un burlan pe unde se scurgea ploaia, În poziție de drepți, mâinile pe lângă corp, privirea Înainte și respirația aproape tăiată. Atât de mult Își dorea să nu fie descoperită, Încât, În momentul respectiv,ar fi vrut să se transforme În stană de piatră! O! dar ce avem aici? se minuna satisfăcut, individul. “Minciunoaso!” o apostrofă pe colega mea, ca mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de frumos limba (ah, limbuța Lolei!) și mă Înlocuia Întotdeauna cu un altul. Mult mai bun. Mult mai sigur pe el. Mult mai... perfect. O umbră dulce Îmi mângâie mâinile. Inima Îmi zvâcni cu putere. Am ridicat privirea cu răsuflarea tăiată. Lola stătea dreaptă lângă masa mea și mă privea galeș. Părea de pe alt tărâm. S-a aplecat grațios, mi-a luat paharul și a sorbit ușor, pipăind cu vârful limbuței suprafața băuturii, ca și cum i-ar fi Încercat tăria. O, Doamne
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
știai să cumpănești bine, iar până la sosirea camioanelor exista un timp mort, destul cât să încapă acolo speranța. A fost suficient un lăstar care, pus în apă, a dat mustăți ce au devenit rădăcini, din care a crescut apoi copacul tăiat. Ieșeai numai noaptea ca să nu vadă nimeni cum te apleci și culegi cât mai mult din ce urma să se arunce. Frunzele și lăstarii se trezeau dimineața în apă, pe stative, în plină lumină și începeau să te recunoască. În
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-le cu cuțitul. În spatele lui nu mai era nici un perete al dormitorului, nici noptiera, nici măcar televizorul, doar Daniel, care își făcea drum cu lama groasă a cuțitului, lăsând în urmă o adevărată cărare. Emil îl ascultă. Picioarele lui călcau lianele tăiate ca și cum ar fi plutit peste ape. Amândoi înaintau greu, dar încercau să nu-și julească mâinile și picioarele. Ploaia continua să cadă și să înmoaie pământul, care se făcea tot mai cleios și se întindea pe pantalonii și bocancii lor
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
casă. Ce fel de casă, însă? O chichineață, o aia, de râsul lumii. Cum, necum, câteva ierni, i-a prins bine, că nu a murit de frig. și nu a murit de frig, pentru că, azi se încălzea cu un pom, tăiat, din mărunta livadă, mâine cu altul, și tot așa. Până la ultimul. Apoi, din via, care, nefiind lucrată, au rămas doar niște răgălii, au început să fie rași, de pe fața pământului, butuceii, nenorociți cum ajunseseră să fie. Până când s-au terminat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
adresa: măi grăsunule, ce bună o să fie, și ce bine o să-mi prindă, carnea ta, mie, pe la toamnă, poate, și mai pe la iarnă! Ce bine o să-mi prindă, măi tu, măi! și, vrei nu vrei, s-a ajuns la vremea tăiatului porcilor, pentru sfintele sărbători. Atât de mult sa bucurat, Stăpânul, când a început să audă, prin vecini, guițăturile celor pe care lumea-i sacrifica, atât de mult se bucura, încât, deseori, atunci când îl mai mângâia, nu-i mai zicea altfel
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]