298 matches
-
aici îmi e continuu frică”. Mințea? N-am insistat deoarece a intervenit Călugărul: „Ați auzit? Îi e frică. Dumnezeu să-l binecuvânteze. Amin”. Domnul Andrei mi-a atras atenția să ascult ce cântece îngâna Călugărul când era beat. Erau melodii tărăgănate, în care te așteptai să fie invocat cerul, dar deodată descopereai, uimit, că fostul călugăr își amintea de o femeiușcă pe care o iubise. Când se trezea din beție, era cuprins de remușcări negre. Striga: „Sunt un gunoi, Doamne, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avea pe suflet, dar și mai greu îi venea să nu le spună. Lupta din el se oglindi în cutele feței lui, în ochi, în buzele care tremurară ușor, în fălcile strânse. Agbongbotile văzu această luptă și se înduioșă. Spuse tărăgănat: - Cu tine sau fără tine, străinii roșii tot își vor lua robii de care au nevoie... Fă-ți datoria, alege pe cine vrei și lasă-ne pe noi, nu ne mai cere sfatul. Auta văzu că n-a fost înțeles
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să surâdă. Auta își dădu seama că nimic nu-l tulbură mai mult decât aceste surâsuri în care nu se putea citi nimic. - Am să-ți dezvălui o taină pentru care ai să-mi fii recunoscător, spuse Tefnaht cu voce tărăgănată. Ascultă, tatăl tatălui meu era preotul Zeului de Foc. Înainte de a muri, iată ce mi-a istorisit. Pe când era încă tânăr, a văzut coborârea pe pământul atlant a acelui zeu. Într-o zi când soarele lumina puternic, s-a născut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Subiectul - o tânără, sfâșiată Între atracția față de un admirator sudist, reacționar dar viril, și de o feministă din New England, ca și ea, personalitate dominantă - era bun, dar trebuia să admită că forma fusese prea pronunțat explicativă și ritmul prea tărăgănat. Investise mai mult - mai mult timp și efort, mai multe speranțe - În următoarea creație importantă, Prințesa Casamassima, un roman social panoramic de proporții dickensiene sau balzaciene, În care se aglomerau personaje din toate clasele și categoriile, de la aristocrați la anarhiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și plutind acum într-o rână pe deasupra streașinilor, coșurilor de zidărie, uscătoriilor de blocuri, bălăriilor de antene, miorlăiturilor de mârtani, canioanelor bulevardelor, scânteierilor de trolee, miresmelor de salcâmi, uguitului de guguștiuci, hergheliilor de castani și havuzurilor enigmatice, să-și explice tărăgănat și isteț: - Iubim, că dacă nu iubim, nu o halim pe păpică!... Dacă nu giugiulim, moare mamița!... Și dacă nu avem nici un chef de înfăptuit, belim belingherul!... Astfel vorbea, simțindu-și papila gustativă beteagă de la niște citate aramaice, grecești și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înțelept din partea lui Raicopol să ajungă legat fedeleș ar fi fost tocmai balamucul. În termeni mai scuturați, Spitalul de boli nervoase "Dr. Gheorghe Marinescu". În aceeași vreme, pe urmele lor, demarând pe variante mai scurte și așteptîndu-i, atunci când Spînzu, mai tărăgănat, pentru a nu fi luați la ochi de vreun echipaj de miliție, apărea din spate, luau curbele și supravegheau îndeaproape banda Ierbii Fiarelor, Genel și Ho diábolos. Comandantul Suprem mai trasă un semn minus în carnețelul său, în dreptul lui Gabrea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în fața pianului. - E clavir, Sinistrate. - Poftiți? - E cam ignorant și analfabet, în ceea ce privește muzica preclasică. Dar este al meu... Instrumentul e clavir, Sinistrate! Sinistratului i se îmbățoșară firele de păr de pe spinare. Recunoscu. (Sau îi fu frică să recunoască.) În vorbirea tărăgănată a gigantei. Modulații răgușite și senzuale, dintre cele ce dădeau un parfum aparte personalității madamei Nicolici. Concomitent îngheță. Și-o examină cu sporită atenție. Tînără! Dar buzele, șaua nasului, ochii nemigdalați nu aparțineau nici pe departe lui madam Nicolici. Fruntea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rău, nu poți să te așezi aici. Vechia mea prietenă Julia trebuie să sosească. Ea e fascinantă, înțelegi? Are haine de firmă și e machiată cât se poate de artistic. —Pe bune? Înseamnă că arată absolut îngrozitor, i-a răspuns tărăgănat Julia, așezându-se pe scaun. — Da’ acum vorbind serios, a continuat Susan, te simți bine? Dacă, de fapt, vrei să afli dacă faptul că soțul meu m-a trădat cu fosta nevastă m-a transformat într-una din urâtele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ce obținea în mod sistematic mai mult din aceste contacte era tot Deggle, așa că lucrurile nu stăteau cum credea el. Deggle stătea întins pe o canapea acoperită cu brocart. — Aici nu mai încape nici strop de îndoială, a rostit el tărăgănat. Livia Cramm este un monstru. Vultur-în-Zbor n-a spus nimic. — La Femme-Crampon, a spus Deggle, și a râs ascuțit, în falset. — Ce? — Dragul meu Vultur, abia acum mi-am dat seama. Știi în ghearele cui ai căzut? Se prăpădea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a spus că se duce până la baie și a dispărut ca o ciută sălbatică. Am așteptat-o Îndelung, aranjându-mi puțin pletele nepieptănate și căutând În mintea mea alte asocieri de cuvinte pentru a-mi distra partenera de conversație. Întârzia mult. Tărăgănat, cu săgeți cumplite-n picior, m-am dus să văd de ce nu mai vine. Am găsit-o dormind În patul ei, ca o pisică mare, Întinsă peste pilota răvășită. S-a trezit În orele târzii ale după-amiezii, aproape speriată. A
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
chiar mai firavă decât mi-o închipuisem, cu o talie minusculă, gata să se frângă. —Avem cafea? —Matthew a pus un ibric la fiert pe undeva prin camera de aranjamente florale. Camera de ce? —Drăguță, suntem într-o casă parohială, zise tărăgănat un nou venit. Că doar nu voiai o cafetieră Gaggia din care să te servească unul dintre tipii tenebroși și tăcuți de la Bar Italia! —Salut, Hugo, se auziră majoritatea celor de față, în cor, aproape la unison, salutând fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fustele mini pentru cele fuste cloș, până la glezne, care păreau făcute dintr-un eșantion de material de mochetă. Dădui din cap. Ne-am reîntâlnit săptămâna trecută la Torture Garden. —Pot să-ți dau în scris ce purta Sally, spuse Hugo tărăgănat. Sau, mai degrabă, pe unde nu avea nimic. —Și eu te iubesc, carino 1, îi zise Sally, bătând din genele-i imense. Un tip mare, rubicond, cam pe la patruzeci de ani, care purta o impresionantă burtă de băutor de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și-i dau lui Sam câteva sfaturi despre modă. Nu că ar avea nevoie. Mă blagoslovi cu un zâmbet de star de matineu. — Ce s-a întâmplat? Hai sus! Habar non2 ai tu cine a venit! —Ba am, zise Hugo tărăgănat. Era și timpul. Stinse chiștocul de țigară și se uită la mine. —Hai, dragă. Prima ta întâlnire cu steaua din distribuția noastră. Aveam multă treabă, dar, ca de obicei, m-am lăsat dusă de curiozitate. Să lipsesc de la întoarcerea fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu Ben. —Ben și martie din post, spuse Helen, înțepătoare. E șmecher băiatul. Hugo își dădu ochii peste cap. Dacă prin asta vrei să zici că se bate pentru ce-i al lui, nu ți se pare corect? spuse el tărăgănat. Habar n-aveam că acest comportament ți se pare nedemn, Helen. A, uite-i pe Tabitha și pe Paul, cum își verifică reciproc starea amigdalelor. Ce încântător. Trebuie să recunosc că spectacolul acesta a fost un adevărat focar de lipeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
obiecte de mare valoare: Jaafar nu ar fi investit atâta efort ca să le ascundă dacă nu ar fi fost așa. O sună pe Lucinda de la Sotheby’s, o mutare care avusese întotdeauna un iz de disperare. Bună, iubitule, îi răspunse tărăgănat, expirând zgomotos fumul de țigară. Ce vrei de data asta? — Ce te face să crezi că vreau ceva? — Pentu că nu mă suni absolut niciodată dacă nu vrei ceva. Nu-i adevărat, spuse Henry, chiar dacă era. În afară de o regretabilă tăvăleală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Stă și mă așteaptă. Dar nu vreau să intru. Nu a sosit timpul să-l prind. Dar vreau să știe că l-am zărit.“ Trăgea un scuipat scurt, măiestrit aruncat peste umăr direct în centrul vitrinei. Apoi începea să cânte tărăgănat ceva pe franțuzește, izbucnea în râs și sfârșea cerându-mi un pachet de țigări, „să am și de-o fi să mă calce tramvaiu’“, se veselea ea. Și azi-dimineață am văzut-o, râcâind un afiș de pe vitrina fostei cofetării. Zdrențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
banca mea. M-am dus pe banca aceea, lângă tatăl meu. Odată cu mine s-a așezat, nu departe de noi, un bătrân orb. Și-a pus bastonul lui alb pe genunchi, a scos o muzicuță și a prins să cânte, tărăgănat, molcom, o melodie înceată, duioasă, parcă doar anume pentru veverița care tocmai traversa aleea și care, pentru o clipă, oprită, s-a ridicat sprijinită în coadă să privească stăruitor spre orbul cu muzicuța lui. Părea a asculta nedumerită cântecul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
într-un picior, dreptul, cu celălalt petrecut pe după gambă. Pare un yoghin în meditație. Am încercat de câteva ori să discut cu el. Mă privea de parcă nici nu mă vedea. Strângea doar servieta și teancul de ziare la piept, repetând tărăgănat. „Mă cunoaște tovarășul Maurer. Mi-a transmis că trimite mașina să mă ducă la dânsul. Am strâns toate documentele.“ CAP TARE. Tânăr, înalt, costeliv, nebărbierit, cu ochi mari, ieșiți din orbite. Rătăcește printre coloanele de la „Romarta Copiilor“, gesticulând supărat, furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fantomele lor... Doar de-acolo se putea vedea cel mai frumos răsărit de soare, ori cel mai frumos curcubeu adăpandu-se din Prut, după ploaie... L-a văzut o dată... Cerul se întunecă brusc, ca de un fum gros; urmă o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi o scăpărare ca de amnar... vântul înălță vârtejuri, și furtuna și ploaia se dezlănțuiră cu o violență de neînchipuit. Și, tot așa, brusc, stihia se potoli, ploaia a stat și a ieșit soarele; și, sus pe deal s-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Păsările despicau văzduhul ca săgeți sclipitoare spre adăposturi... Rândunelele din cuibul de sub streașină, de deasupra ușii, speriate, stau amorțite. Cerul se întunecase ca de un fum gros. O scăpărare pe cer, de amânar pe cremene, fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi vântul înălță vârtejuri de colb și frunze în văzduh. Pădurea era învăluită de un val de ceață, lumina zilei murea înnăbușită în ceață... Nu-ți mai puteai da seama dacă e noapte ori ziuă. - Vine furtuna!... murmură bătrânul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vorbă și în port. Flăcăi și fete, bărbați și neveste, se prind cu toții de mână, în horă, într-un cerc larg. Joc simplu și patriarhal, simbol al unirii tuturor într-o singură familie. Lăutarii cântă și din gură, cu strigături tărăgănate, și deodată, o dau iar într-o sârbă îndrăcită... hora se strică și rămân numai cei care pot. Cu obrajii în flăcări, cu o poftă sălbatică flăcăii se prind pe după umeri într-o sârba așa de vijelioasă, cu dupăială și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca zarurile la barbut, copii botezați la gura cuptorului, semănînd cu niște Îngerași de boia, flăcăi Întinși pe un pat de pietriș, burta lor un mac sîngeriu cu petalele larg desfăcute și femeile sfinte, galbene pînă-n albul ochilor, litania lor tărăgănată, potrivită după o magică știință a ritmurilor la uruitul egal al cărucioarelor Încărcate cu argilă. Sudalma, blestemul și bocetul, un cîntec ritual, uniform și continuu ca susurul neîntrerupt al zilei, format din toate sunetele universului pe care nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu plicurile ei idioate și activitatea la grupul de tineret din partid, ăsta e motivul pentru care vreau, pe cât posibil, să mă distanțez muzical de chestiile astea. Rainer spune că‑i arde acuși una peste bot. Sophie vorbește încet și tărăgănat, lasă‑l în pace. Anna: Până și statuia lui Goethe de pe Ring s‑ar plictisi ascultându‑te, Hans. Sophie: Nu fi așa arogantă. Hans: Observi, Anna? Când o femeie iubește un bărbat și nu poate sau nu vrea s‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lipește de el. Câteodată animalele sunt mai bune decât oamenii și ai ce învăța de la ele. De exemplu, tandrețea și apropierea fizică. Sophiei îi lipsește și una și alta. Rainer își ia înghețata din mâna servitorului și pleacă cu pas tărăgănat, părăsit demult de Sophie și mai nou chiar de Selma, care o ia la fugă peste gazon, săltând zburdalnic pe labele ei îngrijite (fiindcă momentan nu are vreo însărcinare), urmărind un dușman imaginar. Rainer se‑afundă în întuneric, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care vine direct din natură. După cum știi și tu, desigur, doar mă iubești de mult, deși nu recunoști față de tine însăți. Anna distruge un obiect, mai exact un lăstar de vie, jupuindu‑l de coajă. Apoi, continuă Sophie cu glas tărăgănat, după ce s‑a umplut vasul Erlenmayer cu eter, se bagă cele două eprubete în el, astfel încât fiecare din ele să se sprijine cu fundul pe fundul vasului. Apoi se astupă cu ceară atât eprubetele înfundate cu dopul cât și vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]