338 matches
-
de la Lespezi l-a constituit poziția geografică favorabilă pe una din principalele artere comerciale ale Moldovei, și anume “Drumul Siretului”. Acest drum, împreună cu “Drumul tătărăsc”, reprezentau cele două ramuri principale ale “Drumului Liovului” care ajungea la Suceava. De aici “Drumul tătărăsc” se îndrepta spre sud-est prin Botoșani, Iași, Bârlad etc., iar “Drumul Siretului” spre sud, urmărind râul Suceava pe dreapta până la confluență unde trecea Siretul la Pașcani, apoi pe stânga Siretului, până la podul de la Lespezi și trecea apoi pe dreapta râului
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
sub sutană. Tătarii îi înconjurară bătând sălbatic caii cu scările de lemn. Unul mai răsărit se răsti la bătrân: — Ștacrâhm, hrâcmă! — Ma io no capisco! - se bâlbâi Metodiu. Episodul 2 DESPRE CUM AU LUAT ȘTIRE CEI DOI CĂLUGĂRI DE RÂNDUIALA TĂTĂRASCĂ Auzind vorbele bătrânului, tătarul își miji ochii oblic: — Lei parla italiano? - întrebă el. — Si, io parlo - răspunse înfricoșat Metodiu. Fața tuciurie, dar frumoasă a tătarului se încreți într-un zâmbet: — Bravo, signore, grăi el într-o italiană cursivă, mâhnitul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mult, căci alte gânduri decât cele ale ospeției ne mână drumurile. Pulvis et umbra sumus! — Amen! - răspunse tătarul, dând pinteni calului. După vreun ceas bun de călărit în goană, pe deșelate, hoarda toată și cei doi călugări ajunseră în tabăra tătărască. De cum pătrunseră printre corturi, nu mică fu mirarea celor doi oaspeți când văzură ciudata rânduială ce părea a domni acolo. în fața unui cort vișiniu, șapte tătari tineri făceau coadă, fiecare cu o carte în mână. Un tătar bătrân le lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scris, s-avem tihna vântului și nestatornicia apelor. Dar nu ne plângem. Rămânem. Suntem. Toți. Azi aici, mâine-n Focșani, ce-am avut și ce-am pierdut. — Am ajuns - zise tătarul, arătând poarta haremului pe care era desenată tradiționala stemă tătărască: un cap de bour înfipt într-un cap de suliță. Dedesubtul stemei stătea scris cu litere deșănțate un vechi dicton asiatic: „Inter arma silent musae”. — Eu nu întru - zise călugărul cu hotărâre. — Dacă tu nu întri, eu întru - făcu tătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tău. Tufa foșni nehotărâtă: — Ascultă, băi arătare, dacă minți și dacă nu ești ce sugerezi că ești, și-l tulbur degeaba pe han, ți-a plânge iapa de milă. — Să fie precum zici, cinstite tătar, răspunse spătarul. Când tot alaiul tătărăsc și-al proaspeților prizonieri pătrunse în tabără, hanul cel tânăr, sora sa Huruzuma și cei doi călugări moldoveni se delectau cu kumâs. Tufișul cel mare se opri înaintea hanului: — Ham urai stahâl kumâs! - anunță el. — A prins trei drumeți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe Barzovie-Vodă, fost domn, mazilit alaltăieri din pricini care dacă dumnealui îi scapă, mie nu. Dar să lăsăm acestea. De vei voi, cinstește-l, căci după cum îi vezi trupul, așa-i este și inima. Bine ați venit pe frumoasele meleaguri tătărăști! - zise numai zâmbet hanul cel tânăr, ieșind în întâmpinarea lor. — Care e vodă? - șopti Huruzuma, care stătea mai deoparte cu Iovănuț, apucându-l strâns de mână. Pe Iovănuț îl trecu, pe sub sutană, un fior din creștet până-n tălpi. Așa ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-sa Huruzuma, trăgându-l pe han de mânecă. — Ai dreptate, n-are rost să mă înfierbânt! se domoli tătarul. Să mergem la masă, fraților! Episodul 15 îNAINTE DE MASĂ Să ne strecurăm și noi, Cetitoriule, la masa de care pomenea hanul tătărăsc în precedentul episod, o masă mare, întinsă, cu făclii prea luminate, cu jilțurile largi, tipizate, în care trupurile gazdelor și ale oaspeților cu bucurie se lăsau. Și nu credeam a greși dacă, dintru început, avem a pomeni o problemă: noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu prea liniștitei mele vieți, tot soiul de gângănii, care de care mai demne de luat în seamă: pureci vienezi, de Schonbrun, cu spatele verzui închis, care ies din cutele hainelor numai la mirosul parfumului de trandafiri, pureci de stepă, tătărăști, care se pot ține o vreme pe urma unui cal în galop, păduchi turcești viețuind mofluzi prin haremuri și murind imediat ce-i scoți la nord de Stambul, țânțari roșii de Arabia ce provoacă prin înțepătură boala zisă „mirajul puterii”, căpușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-l năimim pe armașul Curții, care e cutră și pentru atâta l-ar vinde și pe tat-su, cum a și făcut în 1621. Din Dealul Negru aș scoate vreo 100 de saci, din care 75 am trimite hanului tătărăsc, să stea liniștit o vreme până terminăm noi treaba, 20 i-am împărți boierilor, să nu cârtească, iar 5 i-am azvârli prostimii, să strige pentru noul domn. — Și turcilor? întrebă Barzovie-Vodă. — Mai am Dealul Măgurii, de unde ies pe puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu ne e bine aici, așteptați-ne, o să venim și noi”? 3 iunie 1988 CUPRINS Episodul 1: Despre cum au încăput doi vrednici călugări într-o sutană........................ 5 Episodul 2: Despre cum au luat știre cei doi călugări de rânduiala tătărască......................5 Episodul 3: Ce discutau doi tineri pe la începutul secolului al XVII-lea...........................6 Episodul 4: în drum spre harem............................................................................ 7 Episodul 5: Un harem model..............................................................................8 Episodul 6: Ce mai discutau doi tineri pe la începutul secolului al XVII-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și dumneata, ai să ajungi la aceeași concluzie! - De acord, de acord, ei sunt de zece ori mai mulți decât noi - dar omu-i om - unic... - S-o credem noi!, dă tata din mână, cu lehamite. Ei altceva cred - după Învățătura tătărască: un om - nimic! Îl strivești uite-așa, cu călcâiul, ca pe-un muc de țigară - altul la rând! Alții! Davai, Davai! Vperiod, uraaa! - Sșșșt, că ne-aud oamenii, face mama. - Ce, Grabenko-i om? O fi fost, când l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mâni opincile galbene. Hei, pe-acolo îs altfel de gospodării... da.... Pe-acolo fiecare casă cu grădina ei, și cu gardul ei... Pe-aici nu-i nimica, numai goliște în toate părțile. Pe-aicea în vremea veche a fost țară tătărască... Iaca, și Anton, morarul, tot așa spune... Și era bogat tatăl boierului vostru? întrebă Niță. Țiganul își ridică albul ochilor și clătină din cap. —Cumplit! - Moșii și vite, și multă argățime... și curți mari la Avrămeni. Ș-a avut el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coca pulpelor. Rudolf îi spune la beție, „bestie” și o ciupește de buca șezutului. Cealaltă femeie, Luiza, bate în blond murdar, e cu un cap mai înaltă decât dânsul și mai în etate decât el cu zece ani. Are ochi tătărăști din care te străpung două vârfuri de creion, o gură ca o botniță, cu buza de jos lăbărțată și oprită să se răstoarne de un rânjet ce nu s-a întrerupt încă niciodată. Când Rudolf îi duhnește în obraz, o dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Cîrcă, Cîrcovici), prin care îi întărește cumpărătura satului Hlipicenii, „pe Zvîjia, mai sus de Răuseni și în același hotar și cu loc de moară pe Zvîjia”, de la „Oniul vistiernicul, fiul Anușcăi”. Acesta din urmă, după primirea sumei de 840 zloți tătărăști, îi predă pîrcălabului și „privilejiul de schimb” „cu părintele Domniei mele Ștefan voevod”. Așa dar satul exista pe vremea lui Ștefan cel Mare, ajungînd, prin schimb, la Oniul vistiernicul. Nu știm cît a stăpînit Petru Cîrc la Hlipiceni; s-au
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Cîrcă, Cîrcovici), prin care îi întărește cumpărătura satului Hlipicenii, „pe Zvîjia, mai sus de Răuseni și în același hotar și cu loc de moară pe Zvîjia”, de la „Oniul vistiernicul, fiul Anușcăi”. Acesta din urmă, după primirea sumei de 840 zloți tătărăști, îi predă pîrcălabului și „privilejiul de schimb” „cu părintele Domniei mele Ștefan voevod”. Așa dar satul exista pe vremea lui Ștefan cel Mare, ajungînd, prin schimb, la Oniul vistiernicul. Nu știm cît a stăpînit Petru Cîrc la Hlipiceni; s-au
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Sunt născut în anul 1938 în comuna Tătărăști, jud. Cernăuți. Casa părintească a fost construită în comuna Cerlena Mare, județul Hotin, unde erau și bunicii din partea mamei. Părinții tatei muriseră. Despre refugiul din 1940 nu-mi amintesc multe fiind în vârstă de doi ani. Îmi amintesc doar povestirile
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
nu se gândește să se lupte cu paznicul, nici să ia cu asalt porțile legii, din motive numai de el știute („acum, când privește mai bine la paznicul îmbrăcat cu șubă, la nasul lui mare și ascuțit, la barba lui tătărască răsfirată și neagră, se hotărăște, totuși, mai bine să aștepte până i se va îngădui să intre“). Cititorul ar avea destule motive să lase în urmă interpretările care pun în relație soarta acestui om cu întâmplările întunecate ale vieții. Sau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
danie și de miluire...de la ctitorul său...Miron Barnovschie vodă, și de întărire de la alți domni,...toate au arsu în taina (tainița) sfintei mănăstiri și cu multă avere și îmbrăcăminte a sfintei mănăstiri, când au vinit Galga soltan cu oștile tătărăști și cu Bogdan Hmilnițchii hatmanul căzăcescu cu oștile de Zaporojie și au prădat și au arsu pămîntul nostru, de la apa Nistrului pînă la munte, și au arsu tîrgul nostru Iașii, și tîrgul Suceava și svînta Mitropolie”. Iar am rămas de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lui Ștefan Petriceicu și, ,,sprijiniți și de polonezi și de cazaci, au ocupat Iașii, unde Petriceicu s-a instalat domn”<footnote Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 113 footnote>. De acolo, oastea moldo-polono-cazacă a jefuit complet Bugeacul, profitând de absența oștilor tătărăști. A fost una din cele mai devastatoare acțiuni anti-tătărăști din istoria noastră. O oaste turco-tătară a fost spulberată pe 5 decembrie 1683 la Tilgrotin . Urmarea a fost uciderea a peste o sută de mii de tătari de ambele sexe, tot
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
aer absent și-mi plăcea să deslușesc un zgomot surd, venit parcă din măruntaiele pămîntului, sau chiar din negura vremurile de mult apuse. Orașul trăia într-un fel care dădea iluzia unei vieți de secole. Din Tătărași descopăr vuietele hoardelor tătărăști, din Țuțora aud concertul de muzică cultă, susținut de orchestra adusă de țarul Petru cel Mare, venit în Moldova lui Cantemir. Seara se lasă o pîclă albicioasă, ca un văl care ascunde taine, peste șesul comun al Bahluiului și murdarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ăstora trebuie plătit părintele să scoată părticele și să slujească molitfele Sfântului Vasile! În general nimeni nu rezista la mai mult de două bucăți de călăvie. La a treia te prăbușeai sub masă. Doar Adelina, dobrogeancă fiind, plus ceva sânge tătărăsc, rezista până la a șaptea. De-abia atunci se oprea gâfâind, cu două șuvițe de vin scurgându-i-se pe la colțul buzelor, înspre bărbie. Bine, ea mai avea și avantajul nenumăratelor ședințe de acupunctură și de meditație cosmică în urma căreia ceakrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o cravată. Ce naiba să fac cu ele? Mă duceam doar pentru două zile. Mă rog, trebuia să fac și concesia asta snobismului provincial. Va fi o despărțire la patru ace, ca în Casablanca. I-am spus femeii cu ochi alungiți, tătărăști, și cu sâni ca banana că plec să-i vorbesc lui taică-meu, preotul, despre noi doi. Nu, nu poate veni cu mine. Mai întâi trebuia să-i povestesc eu despre ea, să i-o descriu, să nu fie șocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sfarmă, ne ciuruiesc și ne risipesc?! Nica sfânt!” Zguduitoare mărturisire! Peisagist desăvârșit, Ion Muscalu descrie minuțios locurile și toponimia pe unde își poartă eroii, dovedinduse un profund cunoscător al genealogiilor familiilor domnești românești și nu numai, ci și a celor tătărăști și creștine din Crimeia, de unde Ștefan cel Mare și-a ales-o ca soție pe Maria de Mangop, poloneze, rusești, turcești, ungurești, austriece. Fără să vrei, gândul te duce la uriașa documentare înfăptuită de autor, de la îmbrăcămintea familiilor domnești și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
de cultură ai poporului moldovenesc fuseseră influențați, în ultima jumătate de mileniu, de civilizația mărețului popor rus. Iar în ceea ce privea anexarea Basarabiei în 1812, era avansată teoria răului mai mic: cucerirea de către Rusia Țaristă a împiedicat raidurile turcești să tătărăști, au fost accelerate dezvoltarea economică, socială și culturală, ideile rusești înaintate, inclusiv cele revoluționare, au ajuns mai ușor la Chișinău. Politica colonială țaristă, colonizarea cu elemente străine, opresiunea socială și înapoierea culturală la nivelul marii majorități a populației erau complet
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
alte neamuri care sunt întru aceste pământuri. Iară în Țara Românească și în Moldova, mai cu seamă singuri români sunt lăcuitori. Afară de pământurile acestea lăcuiesc încă români în Besarabia, în Bugeac și în Crîm, care țin acum să zic Țara Tătărască cea Mică. Încă și supt stăpânirea împărăției muscăcești, în țara carea să zice Nova Serbia, adică Țara Sârbească cea Noao, mulți români lăcuiesc. Precum și preste Dunăre, în Bulgaria. Afară de locurile acestea, mai sunt români carii lăcuiesc în Machedoniia și să
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]