330 matches
-
să se desprindă În timp ce Isobel Încerca să desfacă banda de pe capul copilului. Îl Înmuie În acetonă, iar mirosul chimic acoperi miasma de descompunere. Dar măcar acest cadavru nu zăcuse În nici un canal timp de trei luni. Isobel lăsă foarfecele pe tăviță și asistentul Începu să Împacheteze banda adezivă În pungi pentru probe etichetate. Corpul era Încă ghemuit În poziție fetală. Isobel se ocupă cu blândețe de Înțepeneala Încheieturilor, flexându-le Înainte și Înapoi până când putu să o așeze pe fetiță Întinsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În birou, te rog? Uimit, Logan Îl urmă În spatele oglinzii duble. Zona administrativă era un amestec de fișete, calculatoare și cutii cu tot felul de chestii, făcute teanc lângă pereți, față În față o masă lungă din plastic, acoperită cu tăvițe de corespondență și teancuri de hârtie. Logan simți că urma să se Întâmple ceva neplăcut. — Care-i treaba, Eric? Întrebă, așezându-se pe un colț de birou: exact ca inspectorul Insch. — Duncan Nicholson, zise sergentul de serviciu, Încrucișându-și brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
jos, Între perne.) ROSALIND: O, Doamne, vreau să mor! (După un moment, se ridică și, cu ochii Închiși, merge pe dibuite spre ușă. Acolo se răsucește pe călcâie și mai privește o dată Încăperea. Aici au șezut și au visat: pe tăvița aceea pusese atât de des chibrituri pentru el; jaluzelele acelea le coborâseră, din discreție, Într-o lungă după-amiază de duminică. Cu ochii Înnegurați, stă și-și amintește. Vorbește tare): Ah, Amory, ce ți-am făcut? (Undeva adânc, sub tristețea Îndurerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bomboane, știind că speranța e imposibilă. Suntem în drum spre casă, pentru cină. Stând în fața chioșcului, tata ia pachetul de țigări de la vânzător, îl deschide, pune una între buze și duce chibritul spre ea. Abia apoi își ia restul de pe tăvița de metal. E gata să pună monedele în buzunar, când pare că se gândește mai bine și își retrage mâna, întinzând iar monedele. Speranțele mele se împrăștie. Se îndreaptă spre chioșcul cu flori. Ce zici, Peter, crini sau lalele? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
adânc Într-un fotoliu de ratan, cu capul căzut pe spate, cu gura Întredeschisă. O dâră subțire de salivă uscată i se Întindea de la colțul gurii până la bărbie. Alături de ea era o cutie cu nasturi, iar În poală avea o tăviță plină cu papiote. În palmele desfăcute una lângă alta ținea niște nasturi Înșirați pe un fir. El și-a plimbat privirea de-a lungul coridorului În căutarea toaletei, dar n-a văzut decât alt dormitor și o minusculă bucătărie deschisă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de Încurajare. Drept desert a luat tartă Tatin și două cești de cafea, care au mai atenuat gustul coclit. A lăsat un bacșiș mai generos decât și-ar fi permis și i-a făcut plăcere când chelnerul, venit să ia tăvița de argint cu plata, s-a aplecat și a mormăit o vorbă de recunoștință. Asta a fă cut-o să se simtă Într un fel sigură pe sine, ba chiar un pic răută cioasă când ea Îi mulțumise cu mâna Întinsă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trăiau drame și bucurii nepermise lui și de care el afla fragmentar numai din mesajele protocolare anexate buchetelor de flori. Stătea acolo în întuneric, așteptând timorat. Nu din curiozitatea de a afla ceea ce va urma. Știa ce-l așteaptă: o tăviță cu un păhărel de țuică, poate câțiva lei bacșiș și invariabil o felie de cozonac. După bucuria de a spori fericirea unei femei care tocmai s-a măritat, s-a logodit sau a născut, sau de a micșora durerea unui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
urmelor, nu era vorba de ceva foarte ieșit din comun. Șiraguri de mese, una lângă alta, de câteva zeci de metri șiragul; pe mese - amar de tacâmuri, de pahare și păhăruțe, de căni și cănuțe, farfurii și farfuriuțe, tăvi și tăvițe, și, dacă sorbiturile fuseseră, deja, puse la locul lor, În ustensilele care urmau a fi folosite pentru dus la gură și dat drumul pe gât, mâncarea, a Început să fie adusă și așezată dinaintea celor, care, mai că-și Înghițeau
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care acoperea masa, Încărcată, cu câte două căni de ceai, două ceșcuțe cu cafea, două păhăruțe cu licoare vișinie, două pahare cu vin alb, două farfurii, În care urmau a fi servite, din vasul de sticlă de iena și câteva tăvițe, fripturi, cu murături, cu mujdei de usturoi, salate și, printre toate astea, sticle mici, cu sucuri și siropuri ... Ei, dar, aici, văd că poate fi vorba de un hram autentic, exclamă, el, bucuros! E adevărat. La fel de adevărat, ca și clipa
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să mă bată Dumnezeu dacă mint...” se bocea Roșcovana. Undeva, mai încolo, să fie între al doilea și al treilea bloc?, poate unde sunt acum dugheana cu haine la mâna a doua și librăria aceea întunecoasă, puțind a mucegai, cu tăvițe cu otravă granule, lângă rafturi, poate vreo cincizeci de metri mai departe, a fost casa Nadiei, una dintre ultimele case vagon, cu balcoane de lemn, cu o curte de unde dimineața țâșnea o puzderie de copii zdrențăroși. Întotdeauna o vedeam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Celelalte camere, deși aveau paturi, erau ticsite cu cutii pline de bujii, ștergătoare de parbriz și alte piese de schimb. Cât despre bucătărie, și aceasta, deși curată, era practic goală, avea doar două oale, câteva farfurii albe, emailate, și o tăviță de tacâmuri. — Menajera trebuie să-mi și gătească, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Îmi pregătește masa în fiecare zi, dar e întotdeauna același fel de mâncare. Nu mănânc decât tocană cu mămăliguță. Câteodată mai face mâncare de dovlecei, dar nu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care împrăștia o putoare insuportabilă, odată ce sesiza că o discuție trenează, e inutilă ori de umplutură, salvând astfel timp prețios. Tot lui îi aparținea paternitatea jocului Xantipol, pentru relaxarea bibliotecarilor. Doi cilindri magnetici încapsulați în plastic se fugăreau pe o tăviță învârtită manual. Făceai pariu că la a treizecea tură se inversează ordinea pentru a cincisprezecea oară și câștigai. Pusese la punct și o cutie chirurgicală micuță, Hypercrat, cam de două palme, care făcea operații instant. O puneai în locul unde simțeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
vreau ca mașina asta de spălat să trăiască mai mult. Nu vreau decât să spăl nenorocitele astea de haine cu ea. În cele din urmă, înșfac un pachet pe care sunt desenate mai multe cămăși albe, torn niște detergent în tăviță și, ca să știu o treabă, și în cuvă. Acum ce urmează ? SPĂLARE ? Întrebarea continuă să pâlpâie pe ecran. SPĂLARE ? — Ăă... da ! zic. Spală-le. Apăs la întâmplare pe un buton. INTRODUCEȚI PROGRAMUL ? îmi răspunde pâlpâind iar. Programul ? Mă uit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ei incontestabile, n-a luat din prima examenul la concursul de intrare în diplomație. Un an de zile, a fost manechin la o casă de mode. Ca să învețe să meargă pe cat-walk, fetele erau antrenate să ducă pe cap o tăviță cu un pahar de apă. Până reușeau să nu verse nici o picătură. Anghel preferă, pentru moment, să se descarce altfel. Urlă cât îl țin plămânii: — Afară! Ieși afară! — Am înțeles, ciucuraș, nu trebuie să țipi. Vin mai târziu. Ana deschide
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în care nenorocitul ăla de Frunză are proasta inspirație să moară. E așezat comod într-un fotoliu și se uită la televizor. Îl vede pe Lionel privind în gol. Își slăbește nodul de la cravată. Ia un pahar de whisky de pe tăvița din fața lui. Bea o înghițitură consistentă. Pune paharul înapoi pe tăviță. Începe să gâfâie. Gheața din paharul cu whisky începe să se lovească de pereții paharului. Anghel spune: — Te rog, ușor și trist. Ana Briceag se conformează. Tăvița atinge starea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
E așezat comod într-un fotoliu și se uită la televizor. Îl vede pe Lionel privind în gol. Își slăbește nodul de la cravată. Ia un pahar de whisky de pe tăvița din fața lui. Bea o înghițitură consistentă. Pune paharul înapoi pe tăviță. Începe să gâfâie. Gheața din paharul cu whisky începe să se lovească de pereții paharului. Anghel spune: — Te rog, ușor și trist. Ana Briceag se conformează. Tăvița atinge starea de echilibru stabil. Situația e de-a dreptul promiscuă, dar cine
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
whisky de pe tăvița din fața lui. Bea o înghițitură consistentă. Pune paharul înapoi pe tăviță. Începe să gâfâie. Gheața din paharul cu whisky începe să se lovească de pereții paharului. Anghel spune: — Te rog, ușor și trist. Ana Briceag se conformează. Tăvița atinge starea de echilibru stabil. Situația e de-a dreptul promiscuă, dar cine crede că se rezistă ușor în diplomație se înșală. Anghel răsuflă ușurat. Tăvița se ridică și iese din cameră, fără să verse vreo picătură de whisky. E
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de pereții paharului. Anghel spune: — Te rog, ușor și trist. Ana Briceag se conformează. Tăvița atinge starea de echilibru stabil. Situația e de-a dreptul promiscuă, dar cine crede că se rezistă ușor în diplomație se înșală. Anghel răsuflă ușurat. Tăvița se ridică și iese din cameră, fără să verse vreo picătură de whisky. E ora 20.30. Afară s-a întunecat de-a binelea. Mitingul sit-in s-a cam spart. Au rămas numai masochiștii și cei plătiți pentru a sta
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Spune, hai, spune, potaie. Ni se pare? Ni se pare că ei știu tot. Dresați, da. Să credem că știu. Să nu mișcăm. Că nu se poate. Spune, spune că tu le știi pe toate. Pe toate le știi tu, Tăviță. Codiță, Tăviță, Halviță... Mai trăsese o dușcă, paharul dispăruse, mâna durdulie mângâia acum obrazul stâng, în sus, în jos.Capul se aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spune, potaie. Ni se pare? Ni se pare că ei știu tot. Dresați, da. Să credem că știu. Să nu mișcăm. Că nu se poate. Spune, spune că tu le știi pe toate. Pe toate le știi tu, Tăviță. Codiță, Tăviță, Halviță... Mai trăsese o dușcă, paharul dispăruse, mâna durdulie mângâia acum obrazul stâng, în sus, în jos.Capul se aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acum obrazul stâng, în sus, în jos.Capul se aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici nevastă-ta. Imaculata! Victima! Alibi. Tavi cu alibiul imaculat. Câinele Tăviță, da, da. Viitorul. Viitorul meu chip de câine. Tăviță. Speriat de prezent, trecut și viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa după el. Cândva, Tereza bătu, timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici nevastă-ta. Imaculata! Victima! Alibi. Tavi cu alibiul imaculat. Câinele Tăviță, da, da. Viitorul. Viitorul meu chip de câine. Tăviță. Speriat de prezent, trecut și viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa după el. Cândva, Tereza bătu, timid, în ușă. Era reanimată, normală, dresată, înviase de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o și Înhățase, râzând mulțumit. Nu ț-am zis dă la-nceput să nu te deranjezi, că Îmi pun singur? Toarnă, toarnă, frate! Nu vreau gheață, știi problemele mele cu gâtu’... Cuburile de gheață pluteau deja În apa topită din tăviță: mai mult de o oră de când s-a instalat pe canapea și, când se va hotărî să dispară, o să Îl ia prin surprindere, ca de fiecare dată. Până atunci, bea ca de la altul, În dușmănie, și, când are impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ăsta de oraș. Eu îl ascultam de la locul meu. Datorită noii mele boli pe care am numit-o acufenă, am început să aud de curând lucruri care nu sunt chiar perceptibile. Decolarea avioanelor, sticla care se sparge, gheața scrâșnind în tăviță. Și asta mi se întâmplă mai cu seamă dimineața, dar și în alte momente ale zilei. Am avut parte de așa ceva chiar în avion sau poate că mi s-a părut numai. — Cum? am exclamat eu. O sută de băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe-atunci. Scriitorii de obicei înnebuneau brusc, când erau deja oameni mari. Într-o după-masă, nea vând ce face, am adunat pe „masa mea de lucru“, unde-mi făceam temele, mai multe obiecte dis parate, cam cum se pun pe tăvița copilului la un an, când i se taie moțul. Mă gândeam să-mi aleg unul și să le spun cole gilor că acela mă inspiră, că nu pot să scriu fără el. Nu-mi mai aduc bine aminte ce pusesem
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]