437 matches
-
Radu Boureanu"), un război al identității sociale, între "copilul lui Izi" și tînărul revoluționar care trebuie să vorbească limpede și sincer, între relațiile ambigue cu mătuși și relațiile cu tovarășe care îl invită în sînul familiilor lor la fel de revoluționare, între tabieturi și gărzi de noapte la sediul organizației, între sfaturile de acasă și înțelepciunea "bătrînilor ilegaliști". Printre toate astea curge o viață de om care își savurează retrospectiv normalitatea bine ascunsă printre gesturi radicale. Nu există propriu-zis niciodată o morală, deși
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
mai des atenția specialiștilor. Despre această patologie vorbește și Serge Tisseron, psihiatru francez, director de cercetare la Universitatea Paris-Vest Nanterre, care și-a pus în intenție să urmărească efectul nefast al internetului asupra minții celor care și-au făcut un tabiet din el. Statistic, cam un miliard de oameni mănîncă internet pe pîine, nelăsînd o zi să treacă fără să intre în gura căpcăunului: trimit mailuri, citesc presa, se dedau jocurilor video, intră pe siteuri de întîlniri amoroase, devin membri ai
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
cea mai nervoasă. El e ghitara solo a band-ului. În sfârșit, Călin. Pozează în spiritul rațional, pozitivist al grupului, scrie povestiri pseudo-S.F. - " Experimentul" are un aer ŕ la Ray Bradbury, dar nu are final(itate) -, satirizează plictisitoarele tabieturi de familie mic-burgheză, de acolo i se trag, probabil, plictiseala și depresia, de aia e și slujba așa anodină și Bucureștiul așa tern. Macro-Bucureștiul, pe care-l cuantifică în călătorii marcate pe o cartelă de metrou și în orele plictisitoare
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
O știre așa-zicând economică, din Le monde, despre industria cafelei în Franța, face referire la tabieturile lui Monsieur Proust, luând ca suport cartea cu același nume. Ceea ce știa Proust, anume că, spre deosebire de vin, cafeaua nu devine mai bună cu timpul, făcea parte, odinioară, din bagajul cultural normal al locuitorilor Parisului, spune fondatorul Café Coutume. Intrarea pe
Cafeaua lui Proust () [Corola-journal/Journalistic/3723_a_5048]
-
gusturile subțiri din les années folles. Pe el pune toți banii hagiograful de lume al Ziarului de Duminică și nu s-ar crede că pierde. Fiindcă Mișu Văcărescu (adică înainte-pomenitul Claymoor), crescut într-o familie cu aplecare spre serenade, spre tabieturile de oraș, știe să ducă bătrînul iarmaroc de nas. Îi prinde, carevasăzică, slăbiciunile. De fapt, Bucureștiul, acela din fragmentele de cronică pe care, în amintirea copilăriei din grozava Barieră a Vergului, îl însăilează Gheorghe Parusi și din anecdotele rumenite bine
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
pot ascunde golul pe care filozofia îl face în jurul ei. Iar cel mai grav este că îndeletnicirea aceasta sobră și nobilă a încetat să mai fie o gîndire liberă. Dacă ai apucat să te molipsești de obișnuințele retoricii conceptuale, de tabieturile dihotomice și de strategiile silogistice, ești terminat: vei deveni mînuitorul steril al unor noțiuni pe care le vei înlănțui după schema prestabilită a arpegiilor și solfegiilor învățate la școală și repetate în public pînă la sastisire. Toate aceste gînduri mi-
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
prevală asupra oricăror alte considerente și texte patriotarde. Pentru că de lozinci și promisiuni românii au avut parte din belșug atât sub Iliescu, cât și sub Constantinescu. Responsabilitatea extremă care atârnă pe umerii actualilor guvernanți nu pare să-i scoată din tabieturile jalnice dobândite de când se înfrupta pe gratis din bucățele țării: dl. Radu Vasile publică volum după volum, iar dl. Constantinescu a inventat conceptul de "recepție mondenă de criză". Iar dacă n-ar sforăi atât de sonor, habar n-am avea
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
Veți descoperi un Călinescu nuanțat, flexibil, neașteptat (pentru unii) de rezonabil în disputa pe marginea succesului cărților de consum ale epocii. Dincolo de cele nu mai puțin de 23 de recenzii și cronici de carte, nu ratați (măcar) savuroasa anchetă despre tabieturile și metehnele scriitorilor care continuă cu partea ei secundă (și ultima, din păcate), "profilul" de traducător al lui Radu Paraschivescu, emoționanta scrisoare a lui Dinu Manoil către Laura Guțan prezentată de G. Liiceanu și reportajul (trist) despre bibliotecile publice semnat
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
plictisit. Poate prea cinic și prea plictisit, dar schematismul e rațiunea de a fi a acestui roman. Personajele sînt univoce, finalul e forțat: Florence rămîne în Spania, Vincent se întoarce în Elveția pentru a-și relua de unde le-a lăsat tabieturile lui de pensionar. Nici analiză, nici construcție savantă. Doar mici capitole înșiruite ca niște mărgele ieftine de ceramică, un colier pe care nu dai foarte mulți bani, dar care te bucură o clipă cu pastelul delicat al culorilor. Există un
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
locul molcomei apocalipse. Ian (Munteanu), a cărui lume se sfîrșește scîrțiind ca balamaua roasă a unei uși de cancelarie, e, întîi (vorbim de anii '80), un june profesor de literatură cu ucenicia în provincie, servit pe tavă unei dăscălimi cu tabieturi. De școală veche. Pe urmă - romanul se joacă, înțelegeți, cu două ,calupuri" de timp - este un funcționar ministerial demisionar întors, după șase ani, la catedră (sîntem prin 2000 acum, îmi dau seama, la ,ungerea" unei doamne ministru), în același colegiu
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
în cele cîteva pagini despre un om care a străbătut, egal cu sine, veacul. Își ascundea emoțiile atît de bine, încît părea că nu le are", altfel decît Manoleștii "sentimentali și ironici". Sobrietatea lui (caldă) era, însă, mai mult un "tabiet" de vechi pedagog, decît un declin al afectului. O seninătate brăzdată, de fapt, de multe îndoieli, dar "oferită", ca liman statornic, celor tineri, care nu-i bănuiau tulburările. Dincolo de ele (sau, mai curînd, în ciuda lor) , profesorul Petru Apolzan a rămas
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
fost refuzate, chiar cu posibilitatea de a primi o subvenție ICR...” Ce să spunem? Este incredibil cum putem să ne consumăm energiile în astfel de dispute sterile, absurde (căci adevărul e evident!), pe care nimic, nici măcar reaua-credință, nu le justifică. Tabieturile criticilor DILEMATECA (nr. 77, octombrie) publică o anchetă despre tabieturile criticilor literari. Aflăm astfel și noi cum își scrie cronicile literare colaboratorul nostru Cosmin Ciotloș: „De șapte ani, de când țin rubrica din România literară, nu cred să fi scris vreun
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4222_a_5547]
-
ICR...” Ce să spunem? Este incredibil cum putem să ne consumăm energiile în astfel de dispute sterile, absurde (căci adevărul e evident!), pe care nimic, nici măcar reaua-credință, nu le justifică. Tabieturile criticilor DILEMATECA (nr. 77, octombrie) publică o anchetă despre tabieturile criticilor literari. Aflăm astfel și noi cum își scrie cronicile literare colaboratorul nostru Cosmin Ciotloș: „De șapte ani, de când țin rubrica din România literară, nu cred să fi scris vreun articol fără trei-patru-cinci căni. Mari.” (E vorba de căni de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4222_a_5547]
-
fac ordine în cameră și deschid larg fereastra, îmi desfac o doză de Coca-Cola de la frigider, pe care o torn într-un pahar înalt și îmi șterg ochelarii până formulez în cap prima frază a cronicii.” Dar să descoperim și tabieturile unui critic optzecist, Al. Cistelecan: „Nu pot scrie dacă nu fac un duș înainte, dacă nu-s proaspăt bărbierit, dacă nu fumez înainte o țigară pe balcon, dacă n-am un pachet de Rothmans peste jumătate plin și un ristretto
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4222_a_5547]
-
strămutat. Autorul merge în Athos ca și cum s-ar deplasa în Rhodos, trăgînd după sine toate obișnuințele căpătate în etosul bucureștean, suficiența aceasta de spirit predispunîndu-l la crize de inadaptare. Crize care de altfel chiar au loc, căci, scos din regimul tabieturilor, autorul trece printr-o iritare a nervilor cu deznodămînt sever: în primele zile e muncit de o dispoziție irascibilă care îl împinge la gesturi de frondă (stă cu mîinile la spate în timpul liturghiei, refuză să sărute icoanele, cît despre bătut
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
că ești asediat de subiecte în România!, ci fixarea pe unul anume” e mărturisirea cea mai simptomatică a unui „scriitor ocazional”, cum se proclamă mai mult sau mai puțin serios Liviu Antonesei. Mai ciudat e că acest spirit frivol prin tabieturi și program se extinde și la nivelul concepției despre literatură. Fapt vizibil numaidecât în permanenta alternare a genurilor literare, precum și în căutarea insistentă, la suprafața textului, a subiectelor. Multe fragmente din Victimele inocente și colaterale ale unui sângeros război cu
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
slăvirea tiranului, de pasiunea generală pentru bani zornăitori și discursuri sforăitoare" (p. 204). Raporturile dintre cele două femei sînt ambivalente. Lamia este la început șocată de prezența acestei Lolite însărcinate în casa ei, prezență care-i dă peste cap toate tabieturile de fată bătrînă, dar va sfîrși prin a o îndrăgi pe micuța hoinară, fișată de altfel ca prostituată în documentele Poliției. Cele două femei se modelează reciproc și scurta viață comună pe care destinul le-o rezervă va avea efecte
Un scriitor incomod by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/10853_a_12178]
-
reportofon sau o cameră video, doi intelectuali dialoghează retro, pe aproape cinci sute de pagini. Corespondează, de fapt, dacă e să fim stricți cu termenii. (Iar eu cred că ar trebui să fim). N-aș pune opțiunea aceasta pe seama eventualelor tabieturi ale poetului ardelean. În fond, nu foarte demult, același Ion Brad a fost protagonistul unui consistent interviu luat ca la carte de Alexandru Dumitriu (Plăcut sau neplăcut, adevărul, Galaxia Gutenberg, 2009). Mai degrabă l-aș suspecta pe Ilie Rad de
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
nu, uneori eliptice, alternate de tăceri pline de conținut, de personaje 'iuți', străbătând scene, vieți, renașteri, parcă într-o secundă. Preferați ca personaje sunt înțelepții copii, la prima vedere din cauza răzvrătitirii față de conformismul generației adulte ' care nu mai iese din tabieturi, monotonie, prudență și banal. De fapt, 'copiii care nu se mai joacă' - pe întreaga scală, de la imacularea vârstei, de la ura și disprețul față de adulți, până la înțelepciunea precoce (de tipul personajului lui Mircea Eliade), care pune pe gânduri savanți și specialiști
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
doar un deceniu mai tîrziu. În lumea în care un copilandru își dorește, mai mult ca orice, un cal, iar un soldat acrit de prohibiții i-l împrumută pe-un pachet de Plugare (oamenii simpli, neînvățați la trabucuri ofițerești, au tabieturile lor), nimic nu poate să fie prea grav. Proza lui Ion Hobana are culoarea odihnitoare a tuturor romanelor care explică ratarea prin small talk. Făcute din aceeași făină, divertismentul și ruina merg mînă-n mînă, într-o vreme în care, cu
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
scrisă sub cenzură, după canon coercitiv, e o ignobilă inutilitate... În rest, ea e, pentru poet, indispensabilă ca pâinea cotidiană, ca aerul, ca apa, ca, uneori, un drog, chit că, la unii dintre noi, ea este doar un hobbycei (!), biet tabiet sau un passe-temps, ca, bunăoară, o pasiență; pentru „ipocritul” său lecteur, un lucru ultranecesar. Nimic mai necesar ca superfluul, vorba malițiosului Voltaire. L. N.: V-ați lăsat „văzut” într-o emisiune TVR a Ruxandrei Garofeanu, prin ‘93, ‘94, în camera
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
de autor, stă mărturie pentru coerența unui destin poetic. Poemele Marianei Filimon, concepute în regim ,minimalist", de maximă parcimonie a mijloacelor de expresie, cu apel la sintagme scurte, nervoase, aparent lăsate într-o perpetuă suspensie, mărturisesc un vechi și temeinic tabiet meditativ, o propensiune spre marile (încă) întrebări ale ființei: ,pe Olimp/ tronul lui Zeus mai adevărat/ decât orice așezare omenească" (Note de drum). Solilocvii dramatice, dacă nu tragice, ele se alcătuiesc plasmatic, de regulă, la țărmul mării, în decor cosmic
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
înfățișate. De aceea, volumul are un timbru a cărui finețe cere la lectură un ochi simandicos, adică un cristalin predispus la citiri subtile. Doar un spirit dornic de calofilie va simți frumusețea improvizațiilor literare, în schimb un om normal, cu tabieturi TV și cu obișnuința educării prin știri, adică omul „prea înstristat“ de care vorbesc autorii, va fi inapt a se bucura de ele. Teologia albinoșilor e pentru esteți, nu pentru amatorii de glumițe facile care se hlizesc inept la serialele
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
autorul a dorit să sublinieze statutul de „personaj neimplicat” al protagonistului, disponibil și, prin urmare, accesibil oricăreia din cititoare. „Nu există ducesă la treizeci de metri de caleașcă”, spunea un moralist cinic. Și nici erou cu verighetă, îndatoriri conjugale și tabieturi micburgheze. Cu toate acestea, Gianni Brunoro nu se sfiește s-o plaseze pe Pandora în categoria „femeilor complete”, a seriei de eroine exemplare întâlnite de marinar în peregrinările sale. Mai mult de-atât, Pandora e, fie și cronologic, deschizătoarea de
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
și cumpăram toate ziarele ce apăreau. Nu lipsea nici unul de la colecție. Cu timpul, însă, am mai renunțat la unele din ele. Tot acum 15 ani m-am văzut, în fiecare sâmbătă dimineață, în situația de a-mi crea un nou tabiet, de a deveni dependent de un nou lucru. Am fugit mereu de asemenea situații, dar uneori ele te înving și îți urmezi viața cu un nou tabiet, o nouă dependență. Un astfel de caz e săptămânalul „Agenda“. De 15 ani
Agenda2005-07-05-agenda 15 ani () [Corola-journal/Journalistic/283376_a_284705]