517 matches
-
oarecum politic, de care, blestemat, nu mă pot desprinde (narațiile politicale ale momentului zgîndărindu-mă continuu), atunci statutul meu de pictor nu are decît de pierdut. Asta, evident, într-o paradigmă autohtonă acceptată încă din vremea lui Grigorescu, geniu suficient și taciturn și perpetuată, în mare, pînă azi. Cu excepția unor Pallady, Tonitza, Șirato, Baba, mari pictori, dar și mari condeieri. Să nu-i mai pomenesc pe enormii Delacroix, Redon, sau pe mult mai tîrziii moderni De Chirico, Klee, Kandinski. Pentru că, alături de noile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
icoana unei așezări picior-de-plai. Încă de bun simț în frustețea ei. Cu nemaipomenita frescă a echipei lui Tonitza, studenții săi întru meșteșug. Și cu istorisirea unuia din echipă, pezevenghiul Baba, punînd la cale o întîlnire de taină între colegul său, taciturnul Alupi, cu o dalbă măicuță (iertat fie-le păcatul!). Și cu masivul răcoros al Ceahlăului, atît de bătut cîndva de aceeași lume (bună) venită la Agapia și Văratic. Și cu... Of! Ce ploaie mocănească și ce pîclă! Ghinion! De asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totală contradicție cu ceea ce se Înțelege, de la greci până astăzi, prin eros-pasiune. Cum să accepte tocmai el, blazatul, bărbatul care a cunoscut imensa păcăleală sentimentală, care a măsurat vulgaritatea tuturor amorurilor, că ar putea deveni sclavul impulsurilor necontrolate? Marea pasiune taciturnă Îi conferă un aer fatal care dă bine și face ca În priviri să i se citească o strălucire tristă și profundă. Îndrăgostitul Întunecat se individualizează trecând drept singuratic și distant În ochii lumii.1 Așadar, deși ar vrea să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Edmond Rostand îl entuziasmează și C. decide să traducă piesa în limba română. Până în 1914 practică, intermitent, avocatura. O maladie gravă, care îi afectează progresiv și incurabil vederea începând din 1905, îl determină să se retragă din lumea baroului. Devine taciturn, meditativ, greu abordabil. Deși atras de profesiunea de actor, n-o practică, din cauza tracului exagerat. Urcă pe scenă ca actor o singură dată în stagiunea 1912-1913, în rolul Zitophanes, din Martira de Jean Richepin, piesă pe care o tradusese el
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
timpuri că regele era slab pregătit și ineficient în privința afacerilor externe [...] Ministrul danez, M. Scheel, i-a raportat stăpânului sau că regele Carol al XI-lea părea să fi fost jenat de întrebările puse, privea în pământ și a fost taciturn"<footnote Anthony F. Upton, Charles XI, Cambridge University Press, Londra,1998. pag. 91 footnote> Scriitorul italian Lorenzo Magalotii, care a vizitat orașul Stockholm în anul 1674, afirmă despre rege că"de fapt îi este frică de orice, discută cu greu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
tarziu, când a fost dus de către același Charles d‘Albert de Luynes în apartamentele reginei și aruncat de a dreptul cu forța în patul acesteia. La moartea lui Luyenes, survenita când regele avea douăzeci de ani, devine apatic, melancolic și taciturn. Cu toate acestea, ia decizia de a nu combină viața particulară cu politica și a hotărât că nici un favorit să nu mai ocupe un loc important în aparatul administrativ, regula pe care a respectat-o cu consecventă. Dat fiind că
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Paris, 1973"Beau comme un héros grec, rieur, fougueux, primesautier, avide de mordre aux joies de l'existence" footnote> a devenit arbitrul elegantei și a fost imediat remarcat de Ludovic, care, la vârsta de treizeci și opt de ani, era taciturn, morocănos și arțăgos. La apariția lui Cinq Marș starea sa de spirit s-a schimbat și, cuprins de o nouă energie, a început să glumească, să dea petreceri și chiar să danseze spre uimirea curții regale. Cu toate acestea, relația
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
mai subtili. Bieții terrani nu au cum să ne rănească în vreun fel... Mas își drese vocea încetișor. ― Hmmm, nu cred că la prăpădiți precum cei de-aseară se referea Mos. Kasser își întoarse capul și își privi celălalt tovarăș. Taciturn ca de obicei, era probabil cel mai eficient om pe care îl cunoscuse vreodată. Ca și Mas abandonase, din motive despre care nu îi vorbise niciodată, antrenamentul de quint. Dacă îl întrebai despre tinerețea lui, spunea doar că e tare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pseudonimele Terentius, Varro, Vilica, Ion Vilica), la „Convorbiri literare”, „Cosinzeana”, „Cuvântul nostru”, „Gazeta Transilvaniei”, „Rampa”, „Ilustrațiunea neamului nostru” (aici și cu pseudonimele Ion Al. Francesco și Ion Al. Cozia) ș.a. Volumele Aquile (1913; Premiul Academiei Române, raportor Duiliu Zamfirescu) și Domus taciturna (1916) adună poeme din aceste publicații. În 1915, îi mai apăruse comedia Sapho. Era membru al Societății Scriitorilor Români (1915). La Școala de Ofițeri de Rezervă din Botoșani sau în tranșeele războiului, continuă să scrie, fixând momentul istoric, și trimite
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
imaginară, poetul face, epicureic, elogiul vieții (Petronius către Eunyce), închină ode principiilor vitale (Isis, Lacrimile Soarelui), amestecând vis și realitate sau plasticizând grațios (Carmina). Recea detașare parnasiană, „teoretizată” într-o ars poetica, lipsește. Nota elegiacă, mai plină în volumul Domus taciturna, mișcă desenul și îi imprimă rezonanțele caducității. Elementele simboliste (parcul, grădina, parfumuri, mirajul depărtării, cântecul și plânsul fântânilor) tulbură „helenicul vis” al poetului. Totuși, atmosfera de intimitate senină și de împăcare finală rămâne dominantă. În pofida stereotipiei imagistice, a travestiului clasicizant
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
atmosfera de intimitate senină și de împăcare finală rămâne dominantă. În pofida stereotipiei imagistice, a travestiului clasicizant, renunțarea la emfaza retorică și tendința de interiorizare a expresiei sunt ceea ce interesează în lirica lui. A tradus (incluzând câteva versiuni în volumul Domus taciturna) din bucolicii siracuzani Bion și Moschos, din Cleanthes, Pindar, din sonetele lui Michelangelo și, fragmentar, din Dante (Infernul, cânturile I și II). În comedia Sapho (1915), iluzia vieții antice e convingătoare, dar modelul comediei burgheze de salon oferă, inadecvat, majoritatea
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
sonetele lui Michelangelo și, fragmentar, din Dante (Infernul, cânturile I și II). În comedia Sapho (1915), iluzia vieții antice e convingătoare, dar modelul comediei burgheze de salon oferă, inadecvat, majoritatea soluțiilor dramatice. SCRIERI: Aquile, Câmpina, 1913; Sapho, București, 1915; Domus taciturna, București, 1916. Repere bibliografice: Duiliu Zamfirescu, Ion Al-George, „Aquile”, AAR, partea administrativă, t.XXXVI, 1913-1914; N. Bănescu, Ion Al-George, „Domus taciturna”, CL, 1916, 7-8; Lovinescu, Scrieri, VI, 78; Călinescu, Ist. lit. (1941), 581; Ciopraga, Lit. rom., 252-253; Scarlat, Ist. poeziei
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
dar modelul comediei burgheze de salon oferă, inadecvat, majoritatea soluțiilor dramatice. SCRIERI: Aquile, Câmpina, 1913; Sapho, București, 1915; Domus taciturna, București, 1916. Repere bibliografice: Duiliu Zamfirescu, Ion Al-George, „Aquile”, AAR, partea administrativă, t.XXXVI, 1913-1914; N. Bănescu, Ion Al-George, „Domus taciturna”, CL, 1916, 7-8; Lovinescu, Scrieri, VI, 78; Călinescu, Ist. lit. (1941), 581; Ciopraga, Lit. rom., 252-253; Scarlat, Ist. poeziei, II, 189; Dicț. scriit. rom., I, 54-55; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 211-216. G.H.-T.
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
nu făcea decât să transmită unidirecțional informațiile și ideile pe care le avea. În acest context, este ușor de Înțeles de ce punea un asemenea accent pe ziarul partidului. O publicație, chiar mai mult decât „agitația” În fața unor mulțimi refractare sau taciturne, creează o relație vădit inegală. Ea este un mijloc minunat de a transmite instrucțiuni, a explica linia de partid și a reuni trupele. Ca și succesorul său, radioul, presa scrisă este un mediu mai potrivit pentru a trimite decât pentru
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Ruja lui Cazacu, măritată cu Mitru Odobac, nepotul bătrânului, exprimă vederile ultimei generații, refractară rânduielilor date. În conflict ireconciliabil, părțile nu acceptă nici un compromis; întocmai ca țăranii normanzi ai lui Maupassant, eroii lui G. rămân neclintiți pe pozițiile lor. Înalt, taciturn, „uscat ca un schivnic”, bătrânul Odobac scapără priviri de stăpân necontrazis. La Ruja, fiica unui hoț de cai, feminității i se substituie o voință crâncenă. Neînduplecată, ea vrea să taie nucul, iar pe terenul liberat să planteze vie. Fixată în
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
aviditatea lui romantică se Îndrepta spre convivialitate. Analizând procedurile relatate de călători Împreună cu cele contemporane, În special jaina, Marie-Claude Mahias e Îndreptățită să noteze că, În nordul Indiei, a mânca e un proces consumat, asemenea animalelor, În mod solitar și taciturn („Manger en Inde. Partage et transaction”, În Jean-Louis Flandrin, Jane Cobbi, Tables d’hier, tables d’ailleurs. Histoire et ethnologie du repas, Odile Jacob, Paris, 1999, pp. 347-369). 293. E important că, În urma experienței sale asiatice, Honigberger nu se va
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și „Horia, Cloșca și Crișan”. Colegul meu de celulă, pe numele lui Nicolae Chivulescu, era din Târgoviște. La câteva luni de la întoarcerea din prizonierat a fost arestat, judecat și condamnat la 15 ani. Ceilalți doi colegi de celulă, tineri studenți, taciturni și înfricoșați, n-au vorbit nimic. Refuzau orice comunicare. Mai târziu am înțeles de ce s-au comportat astfel. Sunt convins că trecuseră prin experiment și acum fuseseră plasați în celula noastră pe post de informatori. După două luni am fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o seducătoare solemnitate: „Străbunii mei dintâi sunt Tamaris și Orfeu/ Și Dionisos, zeul impetuos și trist,/ Ce port pecetea ca pe-un inel cu ametist/ Pe mâna lin depusă în arhetipul meu./ Oroles tenebrosul, leit haiduc de Pind/ Și Pirus taciturnul, întunecat suind/ Fruntariile Romei ... Priam-bătrânul soare;/ Ei sunt statornicia, albastrele-mi ponoare” (Meteorii). O arheologie blândă, cu aer de fast și demnitate istorică transpare în aceste versuri corecte, cu trimiteri la peisagistica pillatiană sau la stampele solemne ale lui V.
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
conjuncția dintre inocență și inteligență („fiți așadar înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii” - Matei 10, 26). O viziune ortodoxă despre logos, cunoaștere și istorie nu mizează pe falsul conflict dintre „marea cultură” și micile continuități de provincie, dintre parcursul taciturn al academicienilor și efortul unor inimoși vulgarizatori 1. Cel puțin în tradiția ortodoxă, sistemul de segregare prin caste n-a fost ratificat, iar lucrarea celui mai neînsemnat mădular are mereu o indispensabilă valoare pentru vedetele răsfățate ale momentului. Modelul normativ
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
începând cu data de 3 iulie 1948, deși nu există mărturii cu privire la o eventuală anchetare a sa. Din mărturiile foștilor colegi de detenție din Suceava reiese că Țurcanu era marcat la început de arestarea sa, fiind mai degrabă solitar și taciturn. De altfel, el și-a exprimat în mai multe rânduri părerea că acțiunea lui Bogdanovici, pornită în toamna lui 1948, nu își avea sensul cât timp procesele lor nu fuseseră judecate, așa încât a stat în expectativă, urmărind desfășurarea evenimentelor. Odată ce
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
versuri în antologia Goethe, Versuri în românește (1932). Natura (și mulțimea) rosturilor publice ale scriitorului ar trimite la un personaj extravertit, necomplicat sufletește, egal cu sine însuși în orice împrejurare. Dar omul are o fire ciudată, este când aspru, închis, taciturn, cănd sociabil, candid, locvace. De obicei își ascunde prea via și vulnerabila sensibilitate sub o platoșă de om ironic, malițios. Își destăinuie felul de a fi doar trecut prin distileria cuvântului generos și plin de fervoare, în care se întrevăd
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
Oftează descurajat. Cu tatăl Vipsaniei s-a înțeles neașteptat de bine. Pentru mulți a fost o surpriză mai mult sau mai puțin plăcută să constate că omul nou al epocii revoluționare și moștenitorul Claudi ilor nu erau deloc diferiți. Amândoi taciturni, mânați de ace eași virtute republicană, care îi făcea să considere serviciul în slujba statului o nobilă servitute. Dar amândoi conștienți de monstrul pe care îl reprezintă imperiul. Răzbunarea provinciilor asupra Romei! Se revede brusc călărind alături de feciorul său Drusus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trebuia să ajungă din Italia, burgunzii urmau să vegheze asupra trecătorilor din munți și asupra văii cursului mijlociu al Rhonului, asigurând și apărarea, la Augusta, a podului de peste Rin. Comanda fortăreței fu încredințată lui Reinwalt, pe care burgunzii îl numeau „Taciturnul“ și îl socoteau, în ciuda caracterului său închis, cel mai demn succesor al lui Waldomar. Nobilii și capii satelor prezenți fură solicitați să mobilizeze toți oamenii apți la arme, inclusiv pe galo-romani. Sebastianus dădu asigurări că va zăbovi la Genava până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ani, erau încă în viață, înțelegi? în concluzie, cred că cei doi au fost un bun argument în mâinile lui Atila, ca să-l convingă să colaboreze. Sebastianus căuta să-și readucă în minte figura mândră și melancolică a lui Reinwalt Taciturnul: la Genava putuse să schimbe cu el doar câteva cuvinte și nu avusese ocazia să-și facă o părere personală clară asupra lui; cu toate acestea, acum, revăzând acele împrejurări din trecutul său, nu-i venea greu să înțeleagă aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cuiva de rang, va fi un ostatic prețios în mâinile noastre. Trebui să-l zgâlțâie încă o vreme pe băiat, înainte de a obține răspunsul la întrebarea sa; află astfel că tatăl său se numea Reinwalt. Se gândi imediat la faimosul taciturn și îi ceru confirmarea, dar Hippolita nu putu auzi răspunsul, fiindcă în acel moment, primit cu strigăte de oroare de mulțimea adunată în redută, veni dinspre villa înfricoșătorul vuiet al unei prăbușiri. Clemantius, care până în acel moment se ocupase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]